191 matches
-
de seamă mănăstire din Țara Românească, fiind mai apoi închinată nu doar unei singure mănăstiri de la Sfântul Munte așa cum era obiceiul, ci tuturor acestor mănăstiri. Protatonul a fost însărcinat cu distribuirea ajutorului bănesc care venea de la Cotroceni, către toate mănăstirile athonite. În aceeași situație se afla și o altă mare mănăstire moldovenească, de data aceasta, ctitorie a lui Vasile Lupu - anume Trei Ierarhi. Datorită bogățiilor impresionante cu care fusese înzestrată, ea a fost închinată întregului munte Athos, Protatonul având însărcinarea de
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
regionali, cum sunt și Neagoe și ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Tismana, care dovedesc o pricepere deosebită în modul de folosire a suprafețelor și de organizare a decorului pictat. Arta portretistică este pusă în evidență de chipurile sfinților sârbi: Sfinții Cuvioși athoniți Simeon și Sava (1200; 1235), tată și fiu, foști domnitori ai Serbiei, Ștefan Dușan (1308-1355), Sfinții Mucenici Chiric (în vârstă de 3 ani) și mama sa Iulita, pictați la cererea arhimandritului Vasile și a lui Milco. Subiecte ca Sfântul Sava
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi. Tabloul votiv se desfășoară de o
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
venit din Calabria; acest spirit neliniștit venise la Constantinopol pentru a se măsura cu luminații științei bizantine, logica sa raționalistă impregnată de Aristotel nu găsise nici un ecou în rândul populației bizantine. Ardoarea polemică a calabrezului era îndreptată contra misticismului călugărilor athoniți, care-i apărea ca rezultatul celei mai grosolane superstiții. Dar el va avea de-a face cu un mare teolog, Grigore Palamas, apărătorul misticii isihaste. Începra o controversă aprinsă: problema metodelor ascetice practicate de isihaști. Varlaam combătea vizibilitatea luminii de pe
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin dăscălitul enoriașilor și îngrijirea bolnavilor), cât și economică și politică (prin moșiile foarte întinse dăruite de voievozi, bogăția multor mânăstiri, legăturile cu Constantinopolul și Muntele Athos, închinarea mânăstirilor românești către cele athonite, implicarea ierarhiei religioase în luptele politice). Procesul de evoluție al organizării bisericești n-a fost însă unul simplu sau lipsit de conflicte, situația de provincie ecleziastică bizantină a bisericilor din teritoriile românești, fiind alături de avantajele certe oferite însoțită și de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
după anul 1924, nefiind de acord cu introducerea calendarului gregorian în uzul bisericesc, se retrăsese la acest schit, împreună cu câțiva călugări. În zonă mai exista o biserică pe stil vechi, în localitatea Tămădău. La acest schit, PC Gherontie aplica tipicul athonit, cu cea mai mare severitate. Fratele Meftodie a trecut la Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi din România, fiind tuns în monahism. Schitul a fost desființat în anul 1936. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1945, cei
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu, unde se aflau pe atunci peste 80 de călugări români. Acolo a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, fiind vestit pentru nevoințele sale ascetice și postul aspru pe care îl ținea. S-a mutat apoi la Mănăstirea Esfigmenu, care tocmai primise printre metoacele sale și schitul Florești din Moldova, din partea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei; acolo a trăit
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
Antipa Atonitul. El este prăznuit de atunci la data de 10 ianuarie. Cultul său a fost extins și în celelalte biserici ortodoxe, dar este venerat mai ales în mănăstirile de la muntele Athos. Ieromonahul Makarios Simonopetritul l-a introdus în "Sinaxarul athonit", publicat în 1988, la Salonic. Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Sinod dedicate canonizării sfinților români din 20-21 iunie 1992, iar Biserica Ortodoxă Rusă în ședința Sf. Sinod din 19 iulie 2000
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui Dumnezeu, la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum în Republica Macedonia) și cu ajutorul unor călugări athoniți ajunge la Mănăstirea Hilandaru, din Sfântul Munte Athos. Aici își desăvârșește învățătura, deprinzând limba slavonă și limba greacă, inițiindu-se în arta athonită: caligrafie, pictură, argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit,etc. În Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit prin chemare divină
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum în Republica Macedonia) și cu ajutorul unor călugări athoniți ajunge la Mănăstirea Hilandaru, din Sfântul Munte Athos. Aici își desăvârșește învățătura, deprinzând limba slavonă și limba greacă, inițiindu-se în arta athonită: caligrafie, pictură, argintărie, arhitectură, zidărie, dogărit,etc. În Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit prin chemare divină, cu misiunea de a ridica o mănăstire într-un loc ales de Dumnezeu. Documentele istorice menționează mai multe mănăstiri - ctitorii ale sfântului: Vratna
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
pe care le aplică iconografiei tradiționale, pictori aparținând cel mai probabil mediilor artistice rusești"”. Acest fapt rezultă și din scrisoarea pe care Matei Basarab o trimite țarului Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului „"să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane"”. Sfințirea picturii în anul 1649 este consemnată pe un filacteriu (casetă
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
de Codrat. El s-a legat, pe linie duhovnicească, de părintele Rafail Noica. La 21 iulie 2000 e tuns în monahism la Chilia Sf. Gheorghe-Colciu de la Sfântul Munte Athos, cu binecuvântarea I.P.S. Arhiepiscop Iosif al Parisului, primind numele Sfântului Siluan Athonitul (prăznuit la 24 septembrie). Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale și Meridionale l-a ales apoi episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională (iunie 2001). Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 4-5 iulie 2001, l-
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
octombrie 1775 cu cea mai mare parte a obștei (circa 200 de călugări) la Mănăstirea Secu, iar în vara anului 1779 (în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului) se strămută pentru ultima dată la Mănăstirea Neamț. Acolo organizează obștea după rânduiala athonită, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț a crescut la 700 de frați și a devenit curând un centru de pelerinaj, dar și de adăpostire a refugiaților. Starețul Paisie a tradus din
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
(sau "Cutlumuz") (gr.: Κουτλουμουσίου) este o mănăstire de pe Muntele Athos. Se află la câteva minute de Karyes (capitala Sf. Munte Athos). După mănăstirile Marea Lavră, Vatoped, Iviru, Hilandaru și Dionisiu, urmează în ierarhia athonită cea de a șasea mănăstire: Cutlumuș, cu hramul Schimbării la Față a Domnului. Originea numelui ei se pierde în negura vremii, undeva la începuturile mănăstirii, în secolele X-XI. Potrivit unor surse, ar fi vorba de numele fondatorului, Kutlumuz, un turc
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
moaște întregi), mâna Sf. Grigore Teologul și capul Sf. Alipie Stâlpnicul, toate dăruite mănăstirii de primul său ctitor, împăratul bizantin Alexie I Comnenul (1081-1118), cât și multe alte fragmente din moaștele altor 70 de sfinți. Ca și în celelalte mănăstiri athonite, și aici se păstrează o bibliotecă impresionantă conținând, printre altele, 662 de manuscrise (din care 100 pe pergament).
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice ale limbii române se numără textele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
persoane este destinată acestui mare dar, și că nimic din cele dăruite de Creator nu e de lepădat: nici trup, nici partea pătimitoare sau cea irascibilă a persoanei umane. Analizănd teologia Sfăntului Grigorie Palama referitoare la firea umană, un părinte athonit afirmă: "Trupul este bun. Ceea ce este rău, este găndirea cea trupească”. Sfăntul Grigorie Palama se opune energic oricărei devieri de la Tradiție și stabilește cu îndrăzneală primatul oamenilor asupra îngerilor. Dualitatea structurală spirit/ trup face din om o ființă completă, așezată
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
nimic nu a fost mai prejos decât moartea martirică. Nimic nu‑i putea opri, nici munca grea, nici pericolul Îmbolnăvirii de o boală infec‑ țioasă În timpul Îngrijirii fraților bolnavi. Dintre aceștia, Îl aduce În amintire pe părintele Pantelimon de la schitul athonit Sfânta Ana, care s‑a dăruit slujind altora. „S‑a Îngri‑ jit de cei bolnavi de tuberculoză, i‑a hrănit pe Înfometați În Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 101 timpul marii foamete din perioada de ocupație germană și, În sfârșit, a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
acum În Mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte Athos. Sfântul Pantelimon, după moartea sa, a săvârșit multe vindecări de diverse boli și posedări demonice. Din păcate, nu multe dintre nenumăratele lui miracole au fost consem‑ nate262. Părinții de la Mănăstirea athonită erau conștienți de multe lucrări de vindecare, dar nu au ținut nici o evidență scrisă. Mănăstirea, totuși, a păstrat hrisoavele și darurile oferite de Împărați și prințese. Domnitorul Ioan Nicolae al Moldovei consemnează În iulie 1744, că o ciumă teribilă a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și Îngeri pământești 231 În anul 1735, Mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de la Muntele Athos a trecut sub controlul grecilor. Doi factori au condus la declinul mănăstirii : stilul de viață idio‑ ritmic și pierderea ajutorului financiar al Rusiei. Corpul de guvernare athonit de la Protaton a recomandat patriarhului de Constantinopol de atunci, Calinic, Închiderea mănăstirii. Însă, Dumnezeu și martirul Său au aranjat altfel această problemă. Patriarhul, inspirat de Dumnezeu și de sfântul Său, a căutat să restaureze mănăstirea și să stabilească un monahism
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru cele veșnice și a mers să se odihnească În locașurile Maicii Domnului, având pe buze cuvintele : «Dulcea mea Măicuță !ă”279. Redăm În cele ce urmează și pilduitoarea atitudine În fața bolii și a morții trupești a unui alt părinte athonit, și anume părintele Ilarion († 1864). Astfel, ni se istorisește că din vârsta copilăriei avea mare evlavie și dragoste către Sfântul Gheorghe care l‑a ocrotit În toată viața sa. A fost botezat Într‑o biserică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
însuși Hristos, ci tocmai îndreptarea disfuncționalităților care tindeau să apară în viața Bisericii, prin promovarea unor măsuri anticanonice și antidogmatice, fără a putea fi acuzat de anticlericalism. În cadrul campaniei pascale, Sandu Tudor readuce în atenția opiniei publice mărturiile unor călugări athoniți care doreau să se rupă de Patriarhia română, considerată "eretică"27. Acțiunea concertată a ziarului "Cuvântul" este una benefică, în sensul în care generează două momente esențiale: audiența lui Iorga la Patriarh și întâlnirea dintre acesta din urmă și Mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]