151 matches
-
care afirmă 154 GÂNDITORUL SINGURATIC existența sau inexistența unor asemenea combinații. Faptul că anumite combinații de obiecte, anumite stări de lucruri atomare există sau nu există spune ceva despre „forma logică“ a lumii. Căci existența sau inexistența stărilor de lucruri atomare, pe care o exprimă propozițiile elementare, reprezintă cadrul dat a priori în care are loc descrierea faptelor. În 2.034 există o indicație clară în această privință: „Structura faptului constă din structurile stărilor de lucruri atomare.“ Această structură „se arată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
inexistența stărilor de lucruri atomare, pe care o exprimă propozițiile elementare, reprezintă cadrul dat a priori în care are loc descrierea faptelor. În 2.034 există o indicație clară în această privință: „Structura faptului constă din structurile stărilor de lucruri atomare.“ Această structură „se arată“ în propoziții, dar despre ea nu se poate spune nimic. Propozițiile elementare nu sunt, prin urmare, „imagini“, ele nu sunt propoziții. Dacă acceptăm această concluzie, atunci nu ne vom mai întreba de ce în Tractatus nu sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poate spune nimic. Propozițiile elementare nu sunt, prin urmare, „imagini“, ele nu sunt propoziții. Dacă acceptăm această concluzie, atunci nu ne vom mai întreba de ce în Tractatus nu sunt date exemple de obiecte și de nume, de stări de lucruri atomare și de propoziții elementare. Cum spune McGuiness, acestea „nu pot fi identificate în practică în mod independent“57. Ce înseamnă însă că anumite stări de lucruri atomare există, că alte stări de lucruri atomare nu există, că anumite propoziții elementare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu sunt date exemple de obiecte și de nume, de stări de lucruri atomare și de propoziții elementare. Cum spune McGuiness, acestea „nu pot fi identificate în practică în mod independent“57. Ce înseamnă însă că anumite stări de lucruri atomare există, că alte stări de lucruri atomare nu există, că anumite propoziții elementare sunt adevărate, iar altele sunt false? Aceasta înseamnă că limbajul nostru are o anumită structură și nu alta. Cadrul în care are loc descrierea faptelor este dat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de nume, de stări de lucruri atomare și de propoziții elementare. Cum spune McGuiness, acestea „nu pot fi identificate în practică în mod independent“57. Ce înseamnă însă că anumite stări de lucruri atomare există, că alte stări de lucruri atomare nu există, că anumite propoziții elementare sunt adevărate, iar altele sunt false? Aceasta înseamnă că limbajul nostru are o anumită structură și nu alta. Cadrul în care are loc descrierea faptelor este dat tocmai prin această structură. Este sensul în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nostru are o anumită structură și nu alta. Cadrul în care are loc descrierea faptelor este dat tocmai prin această structură. Este sensul în care „forma logică“ a stărilor de lucruri descrise prin propoziții este dată de stările de lucruri atomare care există. Această formă este prescrisă prin propozițiile elementare adevărate, propozițiile care asertează că anumite combinații între obiecte, așadar anumite stări de lucruri atomare, există. McGuiness susține că formularea de la sfârșitul lui 4.5 - „Forma generală a unei propoziții este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care „forma logică“ a stărilor de lucruri descrise prin propoziții este dată de stările de lucruri atomare care există. Această formă este prescrisă prin propozițiile elementare adevărate, propozițiile care asertează că anumite combinații între obiecte, așadar anumite stări de lucruri atomare, există. McGuiness susține că formularea de la sfârșitul lui 4.5 - „Forma generală a unei propoziții este: lucrurile stau în cutare și cutare fel“ va putea fi tradusă astfel: „Sunt afirmate cutare și cutare combinații între obiecte“. Orice propoziție afirmă sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
generală a unei propoziții este: lucrurile stau în cutare și cutare fel“ va putea fi tradusă astfel: „Sunt afirmate cutare și cutare combinații între obiecte“. Orice propoziție afirmă sau neagă anumite combinații între obiecte, adică existența sau inexistența unor fapte atomare.58 Altfel spus, în orice propoziție este dată „esența TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 155 propoziției“. 5.4711: „A da esența propoziției înseamnă a da esența oricărei descrieri, așadar esența lumii.“ În acest sens, pentru autorul Tractatus-ului a vorbi despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
6 se spune: „Limitele limbajului meu semnifică limitele lumii“, iar în 5.61: „Logica pătrunde lumea: limitele lumii sunt și limitele ei.“ Obiecțiile împotriva supoziției că propozițiile elementare au un conținut descriptiv, că ele sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, tot așa cum propozițiile sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri, sunt puternice. Ele sunt și argumente împotriva interpretărilor realiste ale „ontologiei Tractatus-ului“. Caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ va putea fi susținută numai dacă „obiectelor“ li se va acorda aceeași realitate ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și exemple de propoziții obișnuite. Or, pretenția că cineva a oferit un exemplu neproblematic de propoziție 156 GÂNDITORUL SINGURATIC elementară poate fi tot atât de greu susținută ca și pretenția că ar fi dat exemple de „obiecte“ și de stări de lucruri atomare. Dificultatea cea mai mare este de a înțelege ce are în vedere autorul Tractatus ului atunci când caracterizează propozițiile drept funcții de adevăr ale propozițiilor elementare. Cum pot propozițiile să fie funcții de adevăr ale propozițiilor elementare dacă acestea din urmă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
elementare nu este lipsită de dificultăți. Există în Tractatus pasaje ce pot fi greu armonizate cu sugestia că propozițiile elementare nu sunt „imagini“. Este vorba, în primul rând, de 2: „Ceea ce se întâmplă, adică faptul, este existența stărilor de lucruri atomare“ și de 2.04: „Totalitatea stărilor de lucruri atomare care există este lumea“, coroborate cu un fragment din 4.023: „Propoziția este descrierea unei stări de lucruri atomare.“ Înțelegerea literală a acestor pasaje va conduce la punerea pe același plan
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pasaje ce pot fi greu armonizate cu sugestia că propozițiile elementare nu sunt „imagini“. Este vorba, în primul rând, de 2: „Ceea ce se întâmplă, adică faptul, este existența stărilor de lucruri atomare“ și de 2.04: „Totalitatea stărilor de lucruri atomare care există este lumea“, coroborate cu un fragment din 4.023: „Propoziția este descrierea unei stări de lucruri atomare.“ Înțelegerea literală a acestor pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de 2: „Ceea ce se întâmplă, adică faptul, este existența stărilor de lucruri atomare“ și de 2.04: „Totalitatea stărilor de lucruri atomare care există este lumea“, coroborate cu un fragment din 4.023: „Propoziția este descrierea unei stări de lucruri atomare.“ Înțelegerea literală a acestor pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele precum și a propozițiilor elementare cu propozițiile. Avem prin urmare bune temeiuri pentru a contesta atât afirmația că propozițiile elementare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Totalitatea stărilor de lucruri atomare care există este lumea“, coroborate cu un fragment din 4.023: „Propoziția este descrierea unei stări de lucruri atomare.“ Înțelegerea literală a acestor pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele precum și a propozițiilor elementare cu propozițiile. Avem prin urmare bune temeiuri pentru a contesta atât afirmația că propozițiile elementare sunt „imagini“, cât și negarea ei. În scurta prezentare a vieții, personalității și operei fostului său profesor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nici fluierat“, atunci el nu a fost un asemenea cititor. O mare varietate de considerații pot aduce lumină asupra acestei formulări. Iată doar câteva. În Tractatus se vorbește despre logica limbajului și a lumii, despre obiecte și stări de lucruri atomare, despre nume și propoziții elementare, despre lume și despre eu, despre valori și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își poartă singură de grijă.83 După ce afirmă în 4.1212: „Ceea ce poate fi arătat nu poate fi spus“, în 4.122 el precizează: „Putem într-un anumit sens să vorbim despre însușiri formale ale obiectelor și stărilor de lucruri atomare, respectiv despre însușiri ale structurii faptelor și, în același sens, despre relații formale și relații ale structurilor. Existența unor asemenea însușiri și relații interne nu poate fi însă afirmată prin propoziții, ci se arată în propozițiile care înfățișează acele stări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
faptelor și, în același sens, despre relații formale și relații ale structurilor. Existența unor asemenea însușiri și relații interne nu poate fi însă afirmată prin propoziții, ci se arată în propozițiile care înfățișează acele stări 178 GÂNDITORUL SINGURATIC de lucruri atomare și tratează despre acele obiecte.“ Dacă așa stau însă lucrurile, atunci faptul că enunțuri calificate drept nonsensuri sunt în măsură să arate calea înțelegerii logicii limbajului încetează să fie ceva cu totul surprinzător și, cu atât mai puțin, ceva paradoxal
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trăsături ale expresiilor lingvistice însele.“ (Cap. „Language, Thought and World in «Tractatus»“, în P. Whinch, Trying to Make Sense, Basil Blackwell, Oxford, 1987, p. 7.) 50 Răspunsul este că lumea constă din fapte, faptele sunt compuse din stări de lucruri atomare, iar acestea sunt, la rândul lor, alcătuite din „obiecte“. (Vezi, de exemplu, Hans Burkhard, Wittgensteins Monadologie, în Wittgenstein. Eine Neubewertung, Band I.) Așa a înțeles „ontologia Tractatus-ului“ și Frege. După ce a citit o parte a manuscrisului, el i-a scris
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
The Metaphysics of «Tractatus»“, în op. cit., p. 88. 57 Br. McGuiness, op. cit., p. 172. În studiul lor, consacrat „metafizicii Tractatus-ului“, L. Goddard și B. Judge disting trei straturi: 1) faptele obișnuite, ale căror „imagini“ sunt propozițiile; 2) stări de lucruri atomare care există; 3) obiecte. La nivelul primului strat există proprietăți perceptibile, la nivelul celui TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 185 de-al doilea, proprietăți care nu sunt accesibile experienței, în timp ce la nivelul celui de-al treilea strat nu există proprietăți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
puțin ca și Schlick sau Neurath pe ai lor.“10 Haller admite, ce-i drept, că modul în care a văzut Wittgenstein limbajul a suferit modificări semnificative atunci când a abandonat concepte ale Tractatus-ului, precum cele de obiect, stare de lucruri atomară sau propoziție elementară, drept nerelevante pentru înțelegerea modului cum funcționează limbajele comunităților omenești. Cercetarea însemnărilor sale din prima jumătate a anilor ’30 ar evidenția însă o trecere progresivă și continuă de la abordarea Tractatus-ului la cea caracteristică Cercetărilor. Se poate arăta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
studenți căruia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
funcție este să asigure legătura formală și semantică dintre segmentele unui discurs” (Bidu-Vrânceanu, 1997:125). Astfel de conectori sunt: și, deci, sau, dar, căci deși, chiar, tocmai, de altfel, etc. Entitățile sau variabilele logice, adică noțiuni, judecăți sau propoziții logice atomare pot fi interconexate în propoziții logice compuse prin intermediul conectorilor logici, care „desemnează o funcție care are ca argumente o pereche ordonată de propoziții (P, Q) și al cărei rol este de legare a acestor propoziții în vederea obținerii unei propoziții compuse
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nostru, setul de reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Există Revoluția Română din decembrie 1989"; ,, Există evenimentele din '89"; ,,Există teroriștii". Ele sunt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea inspirată a lui lui H.R. Patapievici, regulile sunt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică"100. Între aceste trei reguli, în virtutea unui mecanism de generare, se pot stabili mai multe combinații logice, rezultând diverse scenarii ale istoriei din decembrie 1989. Totodată, putem fi reținuți doar de o singură regulă a fractalului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
judicative minore, dar judicativ ca atare în ceea ce privește aspectele "logice" fundamentale, ființarea nu doar că și-a păstrat rostul, dar a căpătat ceva în plus la propriul sens. În context wittgensteinian, de exemplu, aceasta are câteva ipostaze principale: "semn", "obiect", "propoziție atomară", "stare de lucruri", "propoziție" (compusă), "stare de lucruri complexă", "ansamblul propozițiilor", "lume", "formă logică", "imagine" etc. Desigur, la Frege, la Russell și la alți logiciști din prima perioadă, accentul ființial al elementelor noii logici este chiar mai clar decât la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timporizarea; altminteri, ele pot ține de un posibil foarte ciudat, fiindcă refuză orice actualizare. Timporizarea, așadar, apare și acum drept operație fundamentală de constituire. Preluarea "poziției" de substrat (subiect) de către stările de lucruri și a celei de predicat de către propoziție (atomară sau complexă; simplă sau compusă etc.) constituie fenomenul cel mai semnificativ în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului după momentul reformalizării logos-ului, deși acest fenomen nu trebuie luat în termeni radicali, prin "stare de lucruri" neînțelegându-se, de regulă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]