268 matches
-
necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup, dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de taumaturg care transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... În detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat sub vraja unui filtru de dragoste care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și epidemiologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recompunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. În mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital (III, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
râzători pentru râs - dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. Într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează, seninătatea revine, iar plăcerea o însoțește. Haosul atomic este semn al durerii; regăsirea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Présocratiques, Gallimard, Paris, 1988. A se evita reeditarea în Folio, din care, față de ediția originală, lipsesc un mare număr de texte - printre care și cele relative la Antiphon, care ne interesează din perspectiva acestei istorii a filosofiei hedoniste... * ** Suferințele materialismului atomist. În ceea ce-l privește pe Leucip, lucrurile sunt clare: nu există nicio ediție în limba franceză care să propună fragmentele și comentariile pe care acestea ar putea să le suscite... Fapt deosebit de grăitor despre modul platonician de a scrie și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Lucrețiu este misogin, falocrat - într-un cuvânt, machist: Lucrèce. Fantasmes et limites de la pensée mécaniste, Alpha Bleue, Paris, 1997. Ca și cartea lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
174; și edificarea sinelui 176, 195; etimologia numelui 181-182; evitarea neplăcerii 201; și familia 211-212; și femeile 213-215; filosof-medic 182-183, 194, 201; și Herodot 183, 187, 215, 261; și imanența 185-186, 190-192; îndoieli asupra existenței lui Leucip 37-38; și materialismul atomist 103; și Menoiceus 183, 215, 261; contra metempsihozei și a metensomatozei 188; și Metrodoros 173, 215, 261; și moartea 174, 187-189; și muzica 202, 241-242; naufragiul său (?) 296; origini 175, 179; papirus 221; și plăcerea catastematică 204-206; și plăcerea cinetică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75; eminența prezentului 74 Leontion 214 Leucip - absența oricărei bibliografii 54, 307; bucuria autentică 40, 43-44; primul filosof hedonist 35-37; eminența omului 44-45; inițiator al teoriei atomiste 38-41 Longin 229 Lucrețiu - ceea ce nu se știe despre el 251; și atomismul 263-265; antiplatonician 274-275; și bordelul 290; calomniat 251-254, 256-257, 290-291; și cinetica 267; și clinamen-ul 265-266, 268; și cuplul ataraxic 290-291; și dorințele naturale și necesare 196
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
edificarea sinelui 95-96; la Epicur 213-214; și eumetrie 114-115; și merit 166; îngrădită de legea civilă 91; la Philodem 234-235; prezervată 234-235; stânjenită de dorințe zadarnice 197; contra supunerii 94; știrbită 95, 112, 119; și voință 286-287 Materialism abderitan și atomist 40-41, 49, 56, 57, 59, 71, 77, 84, 103, 109, 305; cinic 132-133; contrasens 263; epicurian 209, 313; materialismul lui Eudoxos 154; materialismul lui Lucrețiu 252-253, 263-267; materialismul lui Philodem 239; răspândire în lumea romană 225 atomism - căderea atomilor 265-267
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de plano a programelor de participare de către sindicate, incapabile să sesizeze că unele elemente ale acestora ar putea fi încorporate în politica lor, atât timp cât prevăd siguranța sau anumite avantaje pentru salariați se soldează tot cu efecte negative. Trecerea de la viziunea atomistă la cea holistă se impunea de la sine. O multitudine de alte cauze, cum ar fi globalizarea, trecerea de la organizațiile mari (în care esențială este ierarhia) la organizațiile mici (axate pe rețele), de la organizații autonome și cu integrare pe verticală la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți behavioriști „fundamentaliști”, discipoli ai lui J.B. Watson, au susținut că termenii de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
criză din viața omului, cea a alienării sale tehnologice: "o simțeam culpabila de o crescândă dezumanizare, interzicând gândirea magică, spre a se mulțumi în exclusivitate cu cea logică"51se confesează aceluiași Cătănia. La 34 de ani era deja un fizician atomist de mare viitor: doctorat, specializare în Laboratoarele Curie de la Paris, catedră universitară. Se implicase în lucrările de fisiune atomică și asistase la altercațiile savanților care își disputau vehement paternitatea bombei, adică a posibilului apocalips planetar: Poate părea un act oribil
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
epicurismul, doctrină filozofică a cărei forță ideologică a transgresat veacurile, în ciuda faptului că din voluminoasele scrieri ale lui Epicur nu s-au mai păstrat decât fragmente, două culegeri de sentințe morale și trei scrisori. Nu vom intra în detaliile teoriei atomiste, ci ne vom referi cu precădere la poziția etică exprimată de acesta, dat fiind că i-a tentat pe parodiștii renascentiști, transformându-i, treptat, discipoli, cum transpare din scrierile lor. Epicur afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în înțelegerea substanței cuvântului pe care îl cercetăm și care, mult mai târziu, a intrat în relație cu ele, după care și-a decantat propriul său sens (integrat în ceremonialuri, dar doar temporar). O primă definiție a imaginii, datorată proto-teoriei atomiste (și ea marcată de religiozitatea specifică vechii Grecii), la Leucip și Democrit (pentru care toate senzațiile aveau valoare de adevăr), consideră eìdōla drept niște forme asemănătoare cu corpul care le provoacă, până acolo încât se pot confunda cu realitatea (aici
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu mijloacele artei figurative, ale muzicii sau ale poeziei. Până și figurile monstruoase sunt considerate "reale" (Lucrețiu, Despre natură IV, 722-48), pentru că ele sunt rezultatul unor deformări ale acestor eìdōla (care au loc în condiții particulare, descrise atent de teoria atomistă). Constatăm că nu se pierde foarte mult din această viziune pe parcursul secolelor, în drumul către credințele medievale creștine legate de grotesc (a căror replică plastică este amănunțit studiată de Jürgen Baltrušaitis, spre exemplu). Încadrarea "naturalistă" a imaginii, în gândirea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentate înainte vreme la greci, era densă și relevantă, pentru că actualizau, prin retorica plastică proprie, retorica discursului identitar, atât de utilă unei lumi plurale politic și etnic, competitive și politeiste. Stoicii greci propun o teorie a imaginii diferită de cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la sfârșitul secolului III î.Ch., ea propune o interpretare panteistă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a-și lega în mod indestructibil viața individuală și pe cea cotidiană de zeitatea care îi personifică profilul absolut 8. Teza stoicilor despre senzație ajunge, ca și cea a atomiștilor, la apărarea tuturor imaginilor, de orice fel, contrar atitudinii binecunoscute a lui Platon (la care vom reveni ulterior); căci fie și false, prin ele însele sau ca urmare a erorilor de judecată sau de identificare (iluzii mimetice etc.), imaginile au
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
căci fie și false, prin ele însele sau ca urmare a erorilor de judecată sau de identificare (iluzii mimetice etc.), imaginile au un substrat natural; țin, așadar, de datul existenței. Din acest punct de vedere, stoicii nu se despart de atomiști și chiar împărtășesc cu ei credința că imaginile senzoriale au și o componentă intelectuală. Nicio imagine a lumii exterioare nu ne este dată într-un mod nealterat, pentru că ea este însoțită de un travaliu de recunoaștere, fie prin anticipare (pro
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romani, datorită scrierilor stoice ale lui Cicero −, conform căreia frumusețea ține de o proporționalitate (sūmmetrìa) universală. Pe de o parte, Plotin susține că e necesar ca fiecare parte în sine să fie frumoasă (echivalent cu "valoroasă"), pe de alta, combinatoria atomistă infinită conduce la o poetică a transformării neîntrerupte și a repercusiunilor asupra tuturor lucrurilor. Acestor idei, stoicismul le opune teza unei naturi artistice indivizate. Coeziunea este asigurată de omniprezența în ea a lógos-ului, artizan al ordinii lumii, care
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție teoretică și metodologică. Aceste extinderi s-ar face dintr-o perspectivă atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică o formă prin care omul arată că el este cel care face regulile. Despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și se raportează unul la altul prin medierea unei rețele de norme sociale cu privire la datorii și drepturi. Între timp, fizica a abandonat acest punct de vedere, teoria contractului social nu, rămânând la același model al simetriei acțiunii și reacțiunii. Metoda atomistă este urmată chiar și de Rawls în A Theory of Justice. El separă dreptatea de alte virtuți și se ocupă numai de acest concept. Ar fi ca și cum ne-am ocupa de Hamlet fără să ținem seama că a fost prinț
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ca Andrî Stil, de exemplu, sunt traduși în lumea întreagă. Totuși, rari sunt marii artiști sau intelectualii de anvergură care intră în partid. în afară de Aragon și Eluard îi mai putem cita pe Picasso, pe pictorul Edouard Pignon și pe savantul atomist Joliot-Curie. Dar Tony Judt atrage atenția că „intelectualii cei mai prețioși nu erau de fapt cei care aderau, ci cei care rămâneau în afara turmei, aducându-le staliniștilor o anumită credibilitate intelectuală prin sprijinul lor și prin statutul lor independent”. Război
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sperăm mai degrabă prăbușirea imperialismului decât să ne temem de moartea civilizației? Denunțând monopolul atomic american, comuniștii înființează Mișcarea pentru Pace, organizație de masă* de anvergură mondială, bine încadrată de sovietici, dar în cadrul căreia francezii ocupă un loc important: savantul atomist și comunistul Frîdîric Joliot-Curie este unul din liderii cei mai importanți ai Mișcării. Pe 19 martie 1950, aceasta lansează „Apelul de la Stockholm”, cerând „interzicerea absolută a războiului atomic”. O găselniță publicitară care se bucură de un formidabil succes, dar care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
entropie. Această teoremă afirmă că stările apropiate de starea de echilibru tind spre starea stabilă de neechilibru staționar, În care producția de entropie ia valoarea minimă (Ilya Prigogine). Creșterea entropiei diS, datorită ireversibilității proceselor, capătă o interpretare intuitivă În cadrul concepției atomiste asupra structurii materiei. Ideea de bază a acestei interpretări este destul de simplă. Sistemele evoluează de la stări mai puțin probabile spre stări mai probabile; În același timp Însă, conform principiului al doilea, sistemele evoluează de la stările cu entropie mai mică spre
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]