267 matches
-
secolului al V-lea î.Hr.) și în general filosofii eleați, neagă în mod implicit posibilul. Dacă teoria posibilelor-imposibilelor se opune vreunei idei, aceasta este cea a necesității lumii care există. Posibilul nu-și găsește locul nici în doctrina primilor filosofi atomiști, Leucip (născut între 490 și 460 î.Hr.) și Democrit (născut în jurul anului 460 î.Hr.). Atomiștii din Abdera susțin și ei opoziția între "a fi" (atomii) și "a nu fi" (vidul). Așa cum apare, rezultat al mișcărilor atomilor, lumea este necesară: "Leucip
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Dacă teoria posibilelor-imposibilelor se opune vreunei idei, aceasta este cea a necesității lumii care există. Posibilul nu-și găsește locul nici în doctrina primilor filosofi atomiști, Leucip (născut între 490 și 460 î.Hr.) și Democrit (născut în jurul anului 460 î.Hr.). Atomiștii din Abdera susțin și ei opoziția între "a fi" (atomii) și "a nu fi" (vidul). Așa cum apare, rezultat al mișcărilor atomilor, lumea este necesară: "Leucip crede că tot ceea ce se întîmplă e produsul necesității, întruchipare a destinului. El afirmă în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu mai rezidă în întreg. Cuvântul devine suveran și face un salt în afara frazei, fraza uzurpă și ascunde sensul paginii, pagina prinde viață pe seama întregului, întregul nu mai este întreg. Dar aceasta este alegoria oricărui stil de décadence: mereu anarhie atomistă, dezagregare a voinței, "libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme, și restul sărăcit de viață. Pretutindeni paralizie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ar fi ca esperanto, cu convenții atât de arbitrare, redefinibile după voință, ca granițele comunităților pe harta unui guvern local, continuu deschisă la redefinire de câte ori guvernul central sau politica economică o cer." (Strain, M., 199517) Această concepție simplistă și atomistă asupra omului și societății demonstrează o fondare convenabilă pentru modificarea formelor și structurilor mediatice dintre individ și autoritatea centrală care devine tot mai puternică și mai restrictivă. Este un proces latent de extindere a dominării ce antrenează subordonarea individului și
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
realizările lui majore nu au fost trecute cu vederea și numele lui este menționat în cărțile de istorie a științei scrise în limba engleză, el e rareori evidențiat. Aceasta s-ar putea explica prin faptul că nu a fost un atomist convins, iar influența lui directă se limitează la fizica clasică. Spectroscopul, în ciuda simplității lui, este probabil cel mai important instrument științific în sine născocit vreodată. Inventarea lui a permis realizarea mai multor descoperiri științifice de anvergură, în domenii care se
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
a fost primul care a introdus termenii de electrizat, sarcină electrică, negativ și pozitiv, plus, minus. El a formulat în 1750 așa numita teorie a fluidului unic, deosebită de teoria celor două fluide; această teorie se baza pe o concepție atomistă în ceea ce privește structura electricității: Materia electrică constă din particule extrem de subtile, pentru că ele pot să străbată materia ordinară, chiar metalele cele mai dense, cu atâta ușurință și libertate, încât nu suferă nici o rezistență perceptibilă .... Aproape toate fenomenele electrice cunoscute la acea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ceea ce înseamnă că nu există atomi. Teoria lui Aristotel se baza pe existența a patru elemente fundamentale: Pământ, Apă, Aer și Foc, care în proporții variabile ar forma toate substanțele compuse. Treptat, odată cu dezvoltarea industriei, s-a revenit la concepția atomistă, de această dată pe baze solide, experimentale. Astfel, atomismul este acceptat de către mari oameni de știință ca Galileo Galilei, Christiaan Huygens, Isaac Newton, Pierre Gassendi, Roger Bacon, Daniel Bernoulli, Robert Boyle, Mihail Lomonosov, John Dalton și folosit de către chimiști pentru
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Fulton de a construi vapoare cu abur în locul vaselor cu pânze. Președintele Statelor Unite a înțeles importanța mesajului, a dat problema în sarcina militarilor, a aprobat fondurile necesare, cu ajutorul cărora au putut concentra în scurtă vreme pe toți oamenii de știință atomiști din Europa în SUA. De aici înainte secretul a fost păstrat cu strășnicie și omenirea a făcut cunoștință cu efectele acestei descoperiri prin explozia primei bombe atomice, lansată la 6 august 1945 de americani în Japonia, la Hiroshima. Este trist
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
și premise ale paradigmei morfogenetice care au relevanță în cercetarea de față sunt următoarele: prin aplicarea acestei paradigme cu nuanțe neoaristotelice este pusă în umbră eficacitatea explicativă a paradigmei galileo-newtoniene (bazate, în principal, pe ideea de cauzalitate și pe reducționismul atomist), această din urmă orientare devenind, de altfel, în ultimele secole, o linie de gândire promovată într-un spirit aproape mistic, în care inexplicabilul este considerat un "rest" îndepărtat. Dacă însă încercăm să explicăm lumea reală prin forme, vom descoperi că
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
intereselor proprii. În ciuda acestor diferențe, neorealismul și neoliberalismul sunt, ambele, teorii raționaliste; ambele sunt construite pe asumpțiile alegerii raționale din teoria microeconomică. Se profilează trei astfel de asumpții. Întâi, actorii politici fie ei indivizi sau state sunt considerați a fi atomiști, egoiști și raționali. Actorii sunt tratați ca fiind presociali, în sensul că identitățile și interesele lor sunt autogene. În limbajul liberalismului clasic, indivizii sunt sursa propriilor lor concepții despre bine. Actorii sunt de asemenea egoiști, preocupați în primul rând de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este înțeleasă ca un tărâm strategic, un tărâm în care statele și indivizii se adună pentru a-și urmări interese predefinite. Așadar, actorii nu sunt în mod inerent sociali; ei nu sunt produse ale mediului lor social, ci doar entități atomiste raționale care formează relații sociale pentru a-și maximiza interesele. Aceste asumpții sunt pe deplin exprimate de neorealism. După cum am văzut, statele sunt definite ca "poziționaliști defensivi", păzitori geloși ai pozițiilor lor în ierarhia puterii internaționale. Formarea intereselor statelor nu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate anterior interacțiunii sociale, și care intră în relațiile sociale doar pentru scopuri strategice. Ei argumentau că actorii sunt fundamental sociali, că identitățile și interesele lor sunt construite social, produse ale structurilor sociale intersubiective. Din
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
astfel de modul anterior de argumentare filozofică abstractă, înspre studiul discursului și al practicii umane, dincolo de limitele înguste ale teoriei relațiilor intrenaționale. Acolo unde teoreticienii critici din primul val au respins descrierea raționalistă a ființei umane ca fiind egoistă și atomistă și societatea ca fiind un domeniu strategic răspândind o imagine alternativă a oamenilor ca înrădăcinați social, constituiți prin acțiune comunicativă și deținători ai puterii prin cultură constructiviștii au folosit această ontologie alternativă pentru a explica și a interpreta aspecte ale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constrângeri asupra acțiunii, deși eficiența unor astfel de constrângeri va varia în funcție de actor și de context (Reus-Smit 1999 : 35-6). Dată fiind discuția precedentă, constructivismul contrastează cu raționalismul în trei aspecte importante. Mai întâi, în timp ce raționaliștii spun că actorii sunt egoiști atomiști, constructiviștii îi tratează ca fiind profund sociali : nu în sensul că ar fi "predispuși la existența în grup", ci în sensul că identitățile lor sunt constituite prin normele, valorile și ideile instituționalizate ale mediului social în care acționează. În al
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
afirmat importanța instituțiilor internaționale ca variabile intermediare în acest proces. Al doilea factor a fost conceperea prevalent raționalistă a acțiunii umane. Așa cum am văzut, atât neorealiștii, cât și neoliberalii și-au imaginat ființele umane și, prin extensie, statele ca actori atomiști, egoiști, strategici, afirmând astfel o formă standard de raționalitate instrumentală la toți actorii politici. Când au fost combinate, materialismul și raționalismul teoriilor prevalente au lăsat prea puțin loc pentru dimensiunile sociale ale vieții internaționale, bineînțeles, cu excepția situației în care socialul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doar interesele înguste, instrumentale, economice, vizând folosirea resurselor. În al doilea rând, sunt recunoscute interesele comunității non-umane. În al treilea rând sunt recunoscute interesele viitoarelor generații din ambele categorii. În sfârșit, eco-centrismul adoptă o perspectivă holistă mai degrabă decât una atomistă adică valorizează populațiile, speciile, ecosistemele și ecosfera ca întreg, dar și organismele individuale (1992: 46). Mulți contestă atât faptul că ecocentrismul ar fi o componentă necesară a ideologiei ecologiste, cât și ideea că el ar putea constitui o bază adecvată
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
paradoxale, el spera să convingă lumea că totul rămâne la fel - este neschimbător. Zenon credea cu adevărat că mișcarea era imposibilă, iar paradoxul lui a fost principalul punct de sprijin al întregii sale teorii. Existau și alte școli de gândire. Atomiștii, de exemplu, credeau că universul este constituit din particule mici, numite atomi, care sunt indivizibile și eterne. Mișcarea, conform atomiștilor, era de fapt deplasarea acestor mici particule. Însă bineînțeles că, pentru ca atomii să se miște, era necesar să existe un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imposibilă, iar paradoxul lui a fost principalul punct de sprijin al întregii sale teorii. Existau și alte școli de gândire. Atomiștii, de exemplu, credeau că universul este constituit din particule mici, numite atomi, care sunt indivizibile și eterne. Mișcarea, conform atomiștilor, era de fapt deplasarea acestor mici particule. Însă bineînțeles că, pentru ca atomii să se miște, era necesar să existe un spațiu liber. La urma urmei, acești mici atomi trebuiau să se deplaseze cumva; dacă nu ar fi existat neantul, vidul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ar fi fost presați constant unul în altul. Totul s-ar fi blocat într-o singură poziție pentru totdeauna, neexistând capacitatea de mișcare. Astfel, teoria atomică cerea ca universul să se afle într-un spațiu gol - într-un vid infinit. Atomiștii îmbrățișau conceptul de vid infinit - infinitatea și zero aparțineau aceluiași concept. Era o concluzie șocantă, însă grăunții indivizibili ai materiei din teoria atomică au rezolvat problema paradoxurilor lui Zenon. Deoarece atomii erau indivizibili, exista un punct dincolo de care lucrurile nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe Aristotel. Și exact asta au și făcut. Un învățat evreu din secolul al XII-lea, Maimonide, descria oripilat Kalam-ul - crezurile teologilor islamici. Spunea că, în loc să accepte dovada aristotelică a existenței lui Dumnezeu, cărturarii musulmani s-au îndreptat spre atomiști, vechii rivali ai lui Aristotel, a căror doctrină, deși căzută în dizgrație, a reușit să supraviețuiască vicisitudinilor timpului. Atomiștii, vă aduceți aminte, susțineau că materia este compusă din particule individuale denumite atomi și că, din moment ce aceste particule erau capabile să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Kalam-ul - crezurile teologilor islamici. Spunea că, în loc să accepte dovada aristotelică a existenței lui Dumnezeu, cărturarii musulmani s-au îndreptat spre atomiști, vechii rivali ai lui Aristotel, a căror doctrină, deși căzută în dizgrație, a reușit să supraviețuiască vicisitudinilor timpului. Atomiștii, vă aduceți aminte, susțineau că materia este compusă din particule individuale denumite atomi și că, din moment ce aceste particule erau capabile să se miște între ele, exista cu siguranță un spațiu vid, deoarece altfel s-ar fi ciocnit unele de altele
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din moment ce aceste particule erau capabile să se miște între ele, exista cu siguranță un spațiu vid, deoarece altfel s-ar fi ciocnit unele de altele, fiecare incapabilă să se dea la o parte din calea celorlalte. Musulmanii au preluat ideile atomiștilor; la urma urmei, cum zero apăruse deja, vidul redevenise un concept demn de luat în seamă. Aristotel îl urâse; atomiștii îl impuseseră. Biblia vorbea despre creația din neant, în timp ce doctrina grecească respingea această posibilitate. Creștinii, copleșiți de puternica influență a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fi ciocnit unele de altele, fiecare incapabilă să se dea la o parte din calea celorlalte. Musulmanii au preluat ideile atomiștilor; la urma urmei, cum zero apăruse deja, vidul redevenise un concept demn de luat în seamă. Aristotel îl urâse; atomiștii îl impuseseră. Biblia vorbea despre creația din neant, în timp ce doctrina grecească respingea această posibilitate. Creștinii, copleșiți de puternica influență a filozofiei grecești, l-au preferat pe Aristotel în defavoarea Bibliei. Musulmanii, pe de altă parte, au ales cealaltă variantă. Sunt ceea ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o podoabă exterioară; obiectivul ascuns al acțiunii focalizează ceva cu totul inedit: descoperirea zăcămintelor de uraniu, concretizată în manuscrisele metalelor rare. Subiectul primește dintr-o dată marea dimensiune a epocii. Mecanismul acțiunii dramatice preia elemente din cazul (procesul) unui celebru savant atomist american. Mărturisesc că mi s-au oferit piese teatrale care vizau trecutul, drama istorică tradițională sau drame cu substratul politic al vremii. Pe atunci, o altă alegere însemna abandonarea de bună voie a șansei unei programări. Afișe pe care autorii
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]