KorAP: Find »[drukola/base=atriu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...35 >

873 matches

Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598

sau prin invazie directă. În primele două variante stadiul evolutiv este IV prin M, (pericard, cord), iar extensia directă stadiul IIIA (T3 pericard) sau IIIB (T4 cord). Venele pulmonare reprezintă o cale directă de propagare a tumorii primare către cord (atriul stâng). Cancerul de sân metastazează pe cale hematogenă, dar și prin invazie directă, precum și pe cale limfatică. Limfomul, melanomul, sarcomul (părți moi sau osos) predominant metastazează pe cale hematogenă. Epanșamentul pericardic se poate acumula lent, progresiv sau rapid și se poate datora interferării

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
mm) și mare (> 20 mm). Pe lângă criteriile clinice de diagnostic ale tamponadei cardiace (tahicardia, dispneea cu tahipnee, hipotensiune < 90 mmHg, pulsul paradoxal > 10 mmHg), există și criterii ecocardio-grafice. Acestea sunt: colapsul diastolic precoce al ventriculului drept, colapsul diastolic tardiv al atriului drept și/sau stâng, „înălțimea” sângelui în vena cavă superioară. Semne eco-Doppler de tamponadă sunt - creștere majoră a fluxului F la nivelul valvei tricuspide și scădere majoră a fluxului F în aria valvei mitrale. Creșterea și descreșterea se produce în

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
deschiderea pericardului aflat în tensiune. Se poate efectua o puncție pericardică sau un mic punct de fulgurație electrică, prin care se va evacua lichidul (fig. 5.60). Este momentul în care poate fi lezat cordul, mai ușor pe partea dreaptă (atriul sau ventriculul drept care au pereți subțiri) sau arterele coronare. După scăderea tensiunii pericardice, pericardul este agățat cu o pensă și se trece la fenestrare prin rezecția unui fragment de pericard de 3/3 cm. Manevra se execută cu cârligul electric

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

protocoale riguroase și ale unui ecografist exersat, permite determinarea riguroasă a unor parametri cu semnificație diagnostică certă (grosimea septului interventricular, a peretelui posterior al VS, masa și indexul masei VS, diametrul telesistolic și telediastolic al VS, raportul E/A, diametrul atriului stâng, diametrul venei cave inferioare etc.). Pentru fiecare parametru în parte există tehnici calitativ superioare, care însă sunt rareori utilizate din cauza costurilor mari, disponibilității lor restrânse la puține unități medicale și/sau a invazivității lor. Astfel, rezonanța magnetică nucleară (RMN

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
volemic extrem de dificil în cazul pacienților peritoneali. într-un studiu comparativ cu pacienți hemodializați cronic, nivelul factorului atrial natriuretic (un indicator al statusului volemic) a fost semnificativ mai ridicat la pacienții tratați prin DPCA în comparație cu cei hemodializați. Mai mult, diametrul atriului stâng, masa ventriculului stâng și necesarul de medicamente antihipertensive un element sugestiv pentru hipervolemie au fost de asemenea crescute la subiecții cu DPCA [Enia et al., 2001]. Analiza multivariată a evidențiat că gradul expansiunii volumului extracelular și suprasolicitarea de presiune

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
volumul-bătaie și fracția de ejecție ale ventriculului stâng (VS) au crescut semnificativ, în timp ce rezistența totală periferică s-a redus (realizând astfel menținerea tensiunii arteriale la un nivel constant). De asemenea, s-a constatat creșterea diametrului venei cave inferioare, a suprafeței atriului stâng și a diametrului telediastolic ale ventriculului drept, toate aceste modificări denotând un status hiperdinamic/de hiperhidratare. în același sens, modificările descrise s-au asociat cu creșteri ale nivelului polipeptidului natriuretic atrial (PNA) și reducerea activității reninei plasmatice. Chiar și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
posterior al VS și diametrul telediastolic al VS nu au suferit modificări. Incidența hipertrofiei ventriculare stângi a crescut de la 67% inițial la 83% și 90% la o lună și la 3 luni. De asemenea, s-au înregistrat creșteri ale diametrului atriului stâng și ale fluxului transmitral telediastolic, concomitent cu augmentarea diametrului venei cave inferioare, un marker ecografic al stării de hidratare. A fost confirmată creșterea semnificativă a nivelului plasmatic al polipeptidului atrial natriuretic, în paralel cu reducerea activității reninei plasmatice și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
mai pregnante au constat într-un index crescut al masei VS (158 g/m2), în principal ca urmare a îngroșării septului interventricular (13,3 mm în medie, cu perete posterior al VS normal o HVS excentrică!), și respectiv în dilatația atriului stâng. Diametrele interne ale cavității VS s-au situat în limite normale. Parametrii funcției sistolice au fost la limita superioară a normalului, în condițiile unui status circulator hiperdinamic (indice cardiac de 4,67 l/min/m2). La acești pacienți cu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
rapide, simptomul principal este reprezentat de palpitații. în plus, în funcție de boala cardiacă consecutivă, pot fi prezente angina pectorală, dispneea, chiar edemul pulmonar acut. Prezența FA poate să determine o importantă deteriorare hemodinamică și clinică, din cauza pierderii funcției de contracție a atriului stâng și a sincronicității de contracție atrială. Ca urmare, se reduce umplerea ventriculară și funcția sistolică ventriculară este la rândul ei alterată. Fenomenele sunt cu atât mai accentuate cu cât frecvența ventriculară este mai ridicată. Prognosticul pacienților renali cu fibrilație

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
contractilitatea scade progresiv și încep să apară simptomele insuficienței cardiace. Semnul cel mai caracteristic este suflul sistolic din aria VS, cu iradiere spre axilă, pansistolic și de intensitate relativ mare. ECG poate releva semne de HVS. Radiografia toracică evidențiază mărirea atriului stâng (AS) și a VS. Diagnosticul se bazează pe ecocardiografia Doppler care permite atât afirmarea IM (prezența fluxului sistolic regurgitant în AS), cât și cuantificarea sa (în funcție de profunzimea sau de suprafața jetului de regurgitare ori prin calcularea fracției de regurgitare

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

fi evitate prin respectarea particularităților tehnice și asocierea căii anterograde de administrare a cardioplegiei. Din punct de vedere tehnic, pentru administrarea retrogradă a cardioplegiei se realizează o canulare transatrială a sinusului coronar după plasarea unei burse în porțiunea inferioară a atriului drept, în vecinătatea șanțului atrioventricular. Canularea se poate realiza înaintea sau după plasarea canulei venoase unice. Poziționarea corectă a canulei se apreciază prin presiunea înregistrată în sinusul coronar în timpul administrării cardioplegiei, prin vizualizarea pe suprafața cordului a venelor destinse, de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
este foarte importantă pentru realizarea unei bune protecții miocardice. Evitarea distensiei ventriculului stâng este esențială pentru prevenirea ischemiei subendocardice și asigurarea unei bune distribuții a soluției cardioplegice. Pentru aceasta se folosește un vent introdus prin vena pulmonară superioară dreaptă în atriul sau ventriculul stâng și un alt vent la nivelul aortei ascendente. Folosirea unor tehnici adecvate de protecție miocardică scade semnificativ incidența leziunilor ischemice intraoperatorii. Cu toate acestea, multitudinea variantelor tehnice și a strategiilor aplicate arată că nu există o metodă

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu ischemia miocardică (99). Eliberarea de catecolamine endogene sau administrarea acestora cresc contractilitatea și prin aceasta consumul de oxigen la nivelul miocardului. Hipertensiunea arterială (postsarcina) crește tensiunea parietală sistolică a ventriculului stâng și cererea miocardică de oxigen. Presiunea crescută din atriul stâng (presarcina) se asociază cu creșterea volumului telediastolic al ventriculului stâng și ceea ce duce la creșterea tensiunii parietale și a consumului de oxigen conform legii lui La Place. Aportul de oxigen la nivelul miocardului depinde de conținutul în oxigen al

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pot fi mai bine tolerate decât complicațiile decurgând dintr-o polipragmazie agresivă. Ischemia miocardică nu poate fi detectată pe baza unei singure variabile. Identificarea unei modificări a segmentului ST în absența variației parametrilor hemodinamici (frecvența cardiacă, presiunea arterială, presiunea din atriul stâng) poate fi o descoperire nespecifică care nu necesită tratament. Pe de altă parte, ischemia miocardică poate fi asociată modificărilor hemodinamice fără ca aceasta să se traducă prin variația segmentului ST. Uneori, singura manifestare a ischemiei miocardice poate fi o creștere

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
o descoperire nespecifică care nu necesită tratament. Pe de altă parte, ischemia miocardică poate fi asociată modificărilor hemodinamice fără ca aceasta să se traducă prin variația segmentului ST. Uneori, singura manifestare a ischemiei miocardice poate fi o creștere a presiunii în atriul stâng ca urmare a disfuncției diastolice de natură ischemică a ventriculului stâng. Există însă și situații în care această determinare globală, presiunea din atriul stâng, nu poate reflecta existența unei ischemii segmentale. Aceasta din urmă poate fi depistată cu ajutorul ecocardiografiei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
variația segmentului ST. Uneori, singura manifestare a ischemiei miocardice poate fi o creștere a presiunii în atriul stâng ca urmare a disfuncției diastolice de natură ischemică a ventriculului stâng. Există însă și situații în care această determinare globală, presiunea din atriul stâng, nu poate reflecta existența unei ischemii segmentale. Aceasta din urmă poate fi depistată cu ajutorul ecocardiografiei transesofagiene ce va preciza localizarea anomaliilor de motilitate regională a ventriculului stâng. Din cele de mai sus este evident că luarea deciziei de instituire

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cu axa longitudinală a ventriculului. Este bine ca fixarea să se facă înainte de administrarea protaminei. Sângerarea poate apărea și prin lezarea unui vas din peretele abdominal superior în timpul exteriorizării firului la piele. Îndepărtarea firelor de pacemaker poate determina rupturi ale atriului sau ale ventriculului, lezarea unui graft venos aflat în vecinătate sau chiar strangularea cordului printr-o ansă formată de fir (47). Lezarea trunchiului venos brahiocefalic stâng Trunchiul venos brahiocefalic stâng poate fi lezat în timpul sternotomiei mediane în special în cazul

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de umplere. Presiunea în atriul drept, presiunea blocată în capilarul pulmonar, presiunea în atriul stâng și presiunea diastolică ventriculară se egalizează și reflectă creșterea presiunii intrapericardice. Lipsa de umplere a ventriculului stâng duce la scăderea debitului cardiac. Tahicardia reflexă care apărea adesea scade durata diastolei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
și cheaguri în sacul pericardic comprimă inima și impiedică umplerea normală a cavităților cardiace. Semnele clasice ale tamponadei cardiace postoperatorii sunt date de creșterea și egalizarea presiunilor de umplere. Presiunea în atriul drept, presiunea blocată în capilarul pulmonar, presiunea în atriul stâng și presiunea diastolică ventriculară se egalizează și reflectă creșterea presiunii intrapericardice. Lipsa de umplere a ventriculului stâng duce la scăderea debitului cardiac. Tahicardia reflexă care apărea adesea scade durata diastolei și prin aceasta fluxul coronarian. Scăderea fluxului coronarian asociată

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ca hemoptizie sau sângerare în sonda de intubație. În timpul by-pass-ului cardiopulmonar manevrarea cordului poate forța vârful cateterului Swan-Ganz distal ducând la lezarea unei mici ramuri a arterei pulmonare. Aceasta poate fi evitată prin retragerea cateterului în ventriculul drept sau în atriul drept pe durata circulației extracorporeale sau menținând vârful cateterului în artera pulmonară și monitorizând presiunea în artera pulmonară. Această a doua metodă are avantajul de a detecta creșterea presiunii venoase pulmonare în cazul ventării inadecvate a ventriculului stâng. Riscul emboliei

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
relativ frecvente și repetitive. Uneori pot persista timp de câteva săptămâni înainte de conversia spontană în ritm sinusal. Fibrilația atrială cronică după by-pass-ul aortocoronarian este excepțională. În apariția fibrilației atriale postoperatorii au fost incriminate mai multe mecanisme (76): distensia acută a atriului stâng și inflamația secundară traumatismului chirurgical; modificări survenite în tonusul sistemului nervos vegetativ ca rezultat al actului chirurgical și al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate pe durata clampării aortei; tulburări hidro-electrolitice ce afectează mecanismele membranare de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
apariția fibrilației atriale postoperatorii au fost incriminate mai multe mecanisme (76): distensia acută a atriului stâng și inflamația secundară traumatismului chirurgical; modificări survenite în tonusul sistemului nervos vegetativ ca rezultat al actului chirurgical și al stresului postoperator; leziuni ischemice a atriilor secundare protecției inadecvate pe durata clampării aortei; tulburări hidro-electrolitice ce afectează mecanismele membranare de repolarizare; inflamația rezultând din pericardita postoperatorie. Numeroase studii au încercat identificarea unor factori de risc pentru apariția fibrilației atriale postoperatorii. S-a constatat astfel o incidență

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
permit acest lucru (hipotensiune, instabilitate electrică) plasarea ventului se va face pe by-pass cardiopulmonar parțial evitând golirea cordului și implicit pătrunderea aerului în cavitățile stângi. Altă cauză a accidentelor cerebrale vasculare o constituie embolia având ca punct de plecare tromboza atriului stâng întâlnită la pacienții cu fibrilație atrială cronică. Manipularea intraoperatorie, dar și convertirea spontană în ritm sinusal pot sta la baza desprinderii unui fragment din trombul atrial. Ecocardiografia transesofagiană preoperatorie își dovedește în aceste circumstanțe utilitatea prin precizarea prezenței sau

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
pacienții cu fibrilație atrială cronică. Manipularea intraoperatorie, dar și convertirea spontană în ritm sinusal pot sta la baza desprinderii unui fragment din trombul atrial. Ecocardiografia transesofagiană preoperatorie își dovedește în aceste circumstanțe utilitatea prin precizarea prezenței sau absenței trombului în atriul stâng și mai ales la nivelul urechiușei stângi. Dacă nu există tromb, intervenția chirurgicală poate fi efectuată cu un risc acceptabil. ̨ n caz contrar, este necesară o perioadă de 3-4 săptămâni în care bolnavul va primi medicație anticoagulantă după

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
rând, creșterea marcată a presiunii venoase pulmonare în timpul circulației extracorporeale poate duce de asemenea la afectarea plămânilor. O cantitate importantă de sânge se întoarce spre ventriculul stâng în timpul by-pass-ului cardiopulmonar și poate destinde ventriculul cu creșterea consecutivă a presiunii în atriul stâng și în venele pulmonare, în condițiile în care ventriculul stâng nu este ventat eficient. Nefuncționarea ventului, manevrarea inadecvată a cordului sau disfuncția de ventricul stâng, imediat după oprirea circulației extracorporeale, duc la creșterea bruscă a presiunii în venele pulmonare

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]