481 matches
-
Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de a reafirmă valoarea individului, regasind izvoarele profunde ale vietii spontane blocate de constrângerile sociale și anulate de raționalism și tot atunci s-a insistat asupra ascendentei Canturilor în poezia aulica italiană prin reconsiderarea relației cu universul Cantonierului lui Petrarca.64 Se deșchideau, așadar, numeroase căi de analiză, de afirmare a valorii poeziei și prozei leopardiene (în anii douăzeci atenția criticii s-a orientat tocmai către această parte mai puțin studiată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
epigon consacrat. Admirația să împinsă până la extrem reiese atât din numeroasele articole și analize dedicate predecesorului, cât și din creațiile de sine stătătoare. Toate vădesc preferință pentru rafinamentul și armonia condeiului leopardian, pentru unele cuvinte vagi, pentru inserțiile de limbaj aulic în contexte de limbă comună și pentru folosirea termenilor rafinați, arhaizanți, eleganți; nu în ultimul rând pentru contemplarea lumilor primitive, intacte.103 Cardarelli a ales să imite Micile opere morale în Basmele genezei. Cât privește activitatea sa de critic, în ciuda
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a impus că prima voce a liricii momentului atât prin valoarea operei sale, cât și prin prisma vârstei și a carierei didactice, care îl impuneau incontestabil în fața adepților poeziei pure, chiar a celor de mare calibru. Moștenitorul și continuatorul filonului aulic din poezia italiană, Ungaretti a apelat tot mai des după anii douăzeci la Leopardi, scriind versuri ce datorau Canturilor o seama de tonalități, idei și motive literare. Este pregnant sentimentul de sorginte leopardiană al infinitului, al vanității tuturor lucrurilor, precum și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Oaselor de sepie a refuzat în totalitate modelul laic și raționalist leopardian, cu care se aseamănă prin viziunea pesimista asupra vieții nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al ermetismului, Alfredo Gargiulo a dorit să retraseze o linie de continuitate între Petrarca, Leopardi și Ungaretti, arătând că poezia ermetica, departe de fi o artificializare și o reducere la stereotip a celei pure reprezintă ultima verigă din evoluția literaturii aulice italiene.166 De fapt, puritatea cuvântului era una dintre primele revendicări ale ermeticilor, prin urmare asocierea operei lor cu poezia pură apare astăzi că o necesitate de a ierarhiza două sinonime parțiale: pur si ermetic. Consensul de care s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În scrisori iubita, între inventată și reală, (...) modelata pe tiparul platonico petrarchesc (...) este o materie feminină maleabila poate fi încadrată, precizează Macrì, într-o tipologie deloc străină tradiției literare peninsulare.385 Quasimodo pare să se plaseze în pliul unei tradiții aulice, stilnoviste, dantești, petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult visului decât realității: Femeia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uneori intangibilă și depărtata, mai ales in contextele în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezența. La Messina, oraș în care sicilianul și-a încheiat studiile liceale, alături de simbolismul ce stimula imaginația tinerilor literați din grupul său, apăruse, și din dorința de a identifica modele autohtone pentru propriul condei, un nou interes pentru versurile poeților aulici: Petrarca, Tasso, Leopardi, rediscutați prin filtrul versurilor lui Giovanni Pascoli care fusese profesor acolo și de vocea căruia ascultau mai cu seamă tinerii ce făceau primii pași pe calea artei. În anii studiilor liceale (1916-1919), pe când publică deja versuri în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literatura, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Atena contituie analogon-ul simbolic al întoarcerii refulatului. Prin aceasta, Klimt întoarce pe dos tema care trebuia să constituie liantul celor patru facultăți, "Victoria luminii asupra întunericului". Nu Adevărul, Dreptatea și Legea guvernează lumea, ci manifestarea oarbă a instinctelor, proiectul aulic al unui imperiu guvernat sub egida primatului rațiunii lasă loc unui tumult al forțelor anarhice care animă lumea politică și care vestește dezagregarea imperiului. Klimt realizează o deplasare a atenției "de la ethosul public la pathosul personal"103. Medicina nu a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloului și încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ion Luca Caragiale, decît în Remember, și anume prin împărtășita știință a aluziei discrete eșafodînd arhitectural..." Pe terenul exemplificărilor enunțate în principiul lor demonstrativ revine P. Constantinescu cu referire la limbajul celor doi scriitori ("Alternarea lui Matei Caragiale între expresia aulică și argot, între suav și trivial, repetă alternarea lui Ion Luca între comedii și Momente și între nuvelele lui fantastice. În limbajul realist, Matei merge un strat mai jos decît Ion Luca, în cel rafinat un strat mai sus. Excepționala
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de ani. Dacă s-a greșit, nu noi am făcut-o, stelele greșesc. — De zece ani tot asta aud. Cu David Corbea cum a fost? Din trimisul lui vodă pe lângă țar, s-a împăunat când Petru l-a făcut consilier aulic. Atunci a început Corbea să-l vândă pe Brâncoveanu la Rakoczi și la țar, uitând să mai fie om de legătură. Doar noi mai primeam vești de la el. Și? Când a murit Corbea s-a bucurat de mare cinste, n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ianuarie 1475), dar și prin crearea aici a unei Curți domnești temporare și prin ctitorirea Bisericii domnești „Sf. Ioan Botezătorul”(1490). Construcția acestei reședințe voievodale a fost făcută sub forma unei reședințe domnești itinerante, Ștefan cel Mare dezvoltând acest centru aulic început încă din perioada fiilor lui Alexandru cel Bun (Ștefan al II-lea și Iliaș).De asemenea, biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din Vaslui a ridicat-o pe temelia alteia mai vechi din perioada primei jumătăți a secolului al XV-lea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dilemă, atâta timp cât psihologia lecturii ne arată că lectorul fidel al textului pamfletar se solidarizează nu cu anatemizatul, ci cu enunțătorul discursului anatemizant. În polemică, rolurile se modifică sensibil. Polemistul (Eu) mizează pe complicitatea unui Tu căruia i se adresează oficial, aulic chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om la om"58. Eminescu, după un veritabil slalom
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic: "Domnul Iorga admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pacea de la Karlowitz Imperiul Otoman recunoaște stăpânirea habsburgică În Transilvania, În 1765 devine Mare Principat autonom Încadrat În Imperiul Habsburgic, principele este numit de Împărat. Conducerea este exercitată de guvernator, guberniu format din 12 consilieri, armată, tezauriat, coordonate de Curtea Aulică de la Viena. Adunarea stărilor privilegiate ( Adunarea Obștească, Congregația Generală), reunea reprezentați ai nobilimii maghiare, ai clerului superior, orășenii și reprezentanții țărănimii libere. Inițial la acestea participau și reprezentanții românilor. În 1288 a fost prima convocare a acesteia, iar Între 1291
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
confesiuni creștine din ținuturile transcarpatice. -Au existat și voci care au recunoscut romanitatea românilor: împăratul Austriei, Iosif al II-lea (1780-1790), considera că românii erau „incontestabil, cei mai vechi și mai numeroși locuitori ai Transilvaniei.”; Contele Teleki, președinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei, recunoștea în 1791, că „românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”; David Hermann susținea în perioada sec. XVII-XVIII că „atât cei de dincolo de Carpați, cât și cei din Transilvania, își trag originea și numele, ba chiar și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
fost subordonat principelui în vremea absolutismului; o și-a sporit puterea în momentele de declin ale puterii centrale; -În timpul dominației habsburgice, Guberniul, instituția administrativă organizată în 1693, a creat o reprezentanță la Viena care s-a constituit în Cancelaria Aulică a Transilvaniei, având atribuțiile unui adevărat guvern, fiind condusă de un cancelar aulic și șase consilieri. 3. Adunarea stărilor privilegiate -în Țara Românească și Moldova, au purtat numele de Marea Adunare a Țării (menționată din sec. XV); -era formată din
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de declin ale puterii centrale; -În timpul dominației habsburgice, Guberniul, instituția administrativă organizată în 1693, a creat o reprezentanță la Viena care s-a constituit în Cancelaria Aulică a Transilvaniei, având atribuțiile unui adevărat guvern, fiind condusă de un cancelar aulic și șase consilieri. 3. Adunarea stărilor privilegiate -în Țara Românească și Moldova, au purtat numele de Marea Adunare a Țării (menționată din sec. XV); -era formată din: boierimea mare, mijlocie și mică, reprezentanți ai clerul înalt; și curteni. -nu a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii antici; cunoașterea sa aulică a limbii grecești se datora probabil cărților. — Dacă veți călători mult în sus pe fluviu, veți ajunge într-un loc numit Muntele Morților. Veți vedea două statui ale unui vechi phar-haoui. Sunt enorme - un om poate sta întins pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i al lui. Făcu o pauză mai lungă; întreaga sală rămase cufundată în tăcere. — Este bine să fie citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui inexpresiv, rece. În spațiul imens al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră doar grămezi de gunoaie și pietre. Să așteptăm să treacă noaptea, le sugeră Valerius Asiaticus colegilor săi, adăugând că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]