482 matches
-
era conștient că nobila sa pasiune trebuie pusă în slujba țării, adică „pentru propășirea științelor în sânul națiunii și patriei mele”, cum obișnuia să afirme. Aspirațiile depășeau problemele de apartenență națională, ideologică sau religioasă, de îndată ce în prim-planul intențiilor cancelarului aulic transilvan era educarea societății în spiritul Aufklärung-ului germano-austriac. Cărțile le-a catalogat singur, învățând cu lux de amănunte întreaga tehnică de lucru profesată în instituțiile de profil de la Viena. Cu alte cuvinte, el este intelectualul cu aplecare spre studiul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
într-un permanent contact cu Italia - face dovada unei toleranțe religioase care va naște un dialog, contradictoriu adesea, cu marile curți și case domnitoare ale Europei. Toate acestea reliefează însă existența unui peisaj cultural policrom de care va beneficia mediul aulic transilvan. Autorul Catalogului are convingerea, justificată altminteri, că bibliotecile au jucat dintotdeauna un rol de primă mână în educarea și formarea tinerilor. Nu întâmplător descrie conținutul și destinația fondului de carte creat de Bethlen, invocă multiplele rațiuni urmând să concure
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
că, în genere, cunoștințele, cel puțin în faza implicării politice, erau dirijate, ceea ce poate fi cu ușurință deslușit în atitudinea de aplicare a indicațiilor și exercitare a atributelor precis delimitate de Viena ori în împlinirea unor aspirații restrânse la sfera aulică. Pe de-o parte, asemenea motive, pe de alta, ideea de luminare care străbate gândirea lui Brukenthal (consonantă cu orientarea despotismului austriac) îl determină să susțină înflorirea cercetării și scrierii istoriei patriei. În timpul vieții sale se mută centrul istoriografiei săsești
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
feudalo-burgheză a sașilor. Colecțiile de carte, de tablouri și de minerale au servit unui cerc restrâns de oameni. Apusenii călători care le vizitează în pragul secolului al XIX-lea rămân profund impresionați de rafinamentul, de gustul promovat în acest mediu aulic, poate și de costumul european al stăpânilor „Casei”, așa cum îl vedem în picturile vienezului Martin von Meytens, reprezentându-l pe fondator și pe soția sa. Masa sașilor trăiește totuși departe, neînțelegând și neparticipând efectiv la acest inteligent și valoros excurs
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
europene. La Alba-Iulia, tradițiile venind din secole anterioare, în care Ioan al II-lea Sigismund facilitase legătura cu umanismul renascentist sau în care Gabriel Bethlen deschisese noi ferestre spre civilizația în curs de metamorfozare a Europei, era firesc ca mediul aulic să continue să exercite o pondere și mai mare în ordinea culturii în inima cetății nou construite de Carol al VI-lea (de unde și numele, în acea epocă, de Alba Carolinensis); departe de impunătoarea catedrală romano-catolică, episcopul Transilvaniei, Batthyăny Ignăc
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
colegii. Tipărite la Wittenberg, Dresda, Frankfurt, Jena, reeditate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în orașele Germaniei, dar și în alte centre tipografice ale Europei danubiene, între ele Buda și Brașov, cărțile reformatorului intră peste tot în mediile aulice iluministe, însemnările parcurse ne spun că avem de-a face cu o continuitate a intereselor pentru luteranism, iar cultul deține încă o pondere în viața religioasă de pe continent. Aceleași însemnări ne obligă să credem că puterea de iradiere tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Cluj-Napoca, Budapesta, Cracovia, Oxford. Monumentalul poem istoriografic, pe care am avut ocazia să-l așezăm între textele de vârf ale Europei Est-Centrale scrise în perioada de tranziție de la medieval la modern, relevă funcții de ordin intelectual, cercetate și de mediile aulice iluministe. Operă poetică și cronică a evenimentelor, Ruinae Pannonicae este deopotrivă un tablou vivant al mentalității ardelene contemporane lui Schesäus, așa încât mișcarea istoristă din evul modern o redescoperă pentru bogăția informațiilor și pentru dialogul european sugerat. Din numeroasele ediții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tot din secolul al XVIII-lea, la Horănyi Elek, specialist în greaca veche și în literatura teologică, profesor la liceul piarist din Cluj: „De Auctore Horany Memoriae Hungarorum, Part. II, pag. 227”. Fiu de preot din Mănăștur, consilier al Cancelariei aulice din Viena, Iosif Meheși a contribuit direct la redactarea actului politic fundamental al populației române din Transilvania. Îndelungata pregătire a memoriului a necesitat un studiu atent al multor cărți istorice și filosofice, context în care opera lui Cantemir putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dornice să depășească trecutul, acele neplăcute contingențe ale istoriei. Spiritul istorist câștigă și el teren, astfel încât intelectualii români speră ca prin aportul lor să fie utili și în acest sector. Speranța tipăririi volumelor lor a fost deseori întreținută de mediul aulic orădean. Circulația cărților și manuscriselor românești din epocă apare ca ceva firesc în viața bibliotecii și arhivei instituției culturale din Oradea. Moștenirea iluministă cuprinde 287 de volume, dintre care 33 de opere în 44 de volume, precum și 11 fascicole și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
et italiens citat de Eckhardt SĂndor, dar și prin consultarea directă a câtorva exemplare, am fost în măsură sa estimez ce anume se citește la Homona; ce fel de contacte culturale se întrețin și ce preferințe livrești există în mediul aulic maghiar; în sfârșit, cât anume contaminează tezele politice ale veacului starea de suflet și de minte a unei familii nobiliare. În „bibliotheca dominialis” este bine reprezentată fiecare ramură a literaturii franceze originale. Există bibliografii, gramatici, dicționare, opere pedagogice, dramaturgice, publicistică
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cei doi intelectuali este importantă pentru că degajă o imagine coerentă a culiselor istoriei, vorbește de ambițiile unor vârfuri de a pune în mișcare mecanismul greoi, aparent imposibil de urnit, al mentalului colectiv. Pilda nu e izolată. O reîntâlnim în mediile aulice românești, rusești, grecești. Dorința de cunoaștere, de depășire a ignoranței, este un factor de apropiere și, cel puțin tot atât, de universalizare. Széchenyi îi propune lui Stratimirović o dezbatere pe tema limbii și literelor folosite în cărțile sârbești, românești și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pentru numele nobililor protectori ai evreilor, vezi în special prima parte din acest Extractus judaeorum hospitum dominam suam terrestrem intra regnum habentium numerum ac eorundem dominos terrestres nominatim et specifice indigitans. Monumenta Hungariae Judaica, XVII, pp. 207-226. În conformitate cu hotărârea Camerei Aulice din Viena, adoptată la 6 iunie 1735, Guberniul Transilvaniei solicită comitatelor evidența bulgarilor, armenilor, grecilor și evreilor până la 1 septembrie 1735; apud Izvoare și mărturii, II, 1, nota I, p. 72; la fel se întâmplă în Banat, unde cele dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
al unui simbolism ușor accesibil omului din acea perioadă 18. Referitor la aceste manuscrise, reprezentativă este intervenția călugărilor irlandezi din secolul al VII‑lea d.Cr., care au împodobit inițialele textelor sau chiar pagini întregi cu elemente decorative, iar la școala Aulică a lui Carol cel Mare au apărut și ilustrații figurative. Odată cu apariția ordinelor religioase, arta romană este profund influențată: urmând calea deschisă de benedictini, călugării de la Cluny și cei de la Cîteaux au adus o contribuție esențială în modelarea sculpturii și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
-i cerceteze cu milă. Sediu al celebrei biblioteci a Mavrocordaților, inegalabil ansamblu de arhitectură, singurul păstrat integral alături de cel de la Hurezi, cu o biserică de proporții monumentale, cu două rânduri de chilii, casă domnească și paraclis, Văcăreștii reprezentau ultima expresie aulică a artei noastre medievale, o desăvârșită sinteză a tradiției artistice românești, motiv pentru care legiuitorul a înscris-o la poziția 94 pe lista monumentelor din HCM 1860A/1955. Așezământ monastic și focar de cultură până la secularizarea din 1863, mânăstirea Văcărești
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
clădiri cu valoare de simbol, precum Palatul voievodal, în jurul cărora, în timp, au apărut altele ale căror fațade punctau stiluri diferite de artă. Spectacolul istoric se transformă ușor, ușor în cel al echilibrului constructiv, marcat, tot în timp, de fastul aulic, decorativ și pitoresc. Ulițele urbanului capătă îmbrăcăminte de stradă, iar clădirile se înalță ca niște zidiri gândite pentru veșnicie. Din loc în loc, bisericile, protejate împotriva unor inevitabile invazii, adăposteau tezaurele religioase și străjuiau zonele ca pe niște spații luminoase. Arhitectura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
indică numi- nosul camuflat în profanul unei existențe liniare. Pe de altă parte, tonul aparent mieros nu este doar o construcție ironică. Lefter invocă excelența unei sensibilități aristocra- tice la confiniile cu nevroza, iar pe de altă parte, mimează stilul aulic în măsură să retrocedeze semnatarului dis- tincția care i se cuvine și delicatețea aproape nevrotică care rezonează cu aristocratismul său. Modestia este tru- cată, vestmânt de camuflaj pentru un orgoliu princiar sub care se ascunde resentimentul. Acest mesaj transmite o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lipsește. „Dar o să ne plictisim!“ vor spune campionii ratingului, chefliii de la galerie, bezmeticii de toate vârstele. Îi asigur că ne vom plictisi mult mai puțin decât acum. Gândiți-vă numai ce distractiv ar fi să-i vedem pe Becali evoluând aulic printre gazetari afabili, pe Vadim jenat de propriile sudalme și pe Sorin Roșca Stănescu roșind... Inflația politicului Prezența politicului în viața noastră ar trebui să fie un dozaj echilibrat de eficacitate și discreție. Nu e normal, cu alte cuvinte, ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
III.1. Activitatea în cadrul Administrației militare din Cernăuți 104 III.2. Însărcinat diplomatic cu afaceri la Iași 108 III.3. Inspirator și participant la organizarea episcopiei Bucovinei 113 III.4. Neînțelegerile cu generalul Enzenberg 122 III.5. Concepist al Consiliului Aulic de Război din Viena 130 III.6. Implicarea în reorganizarea bisericii ortodoxe din Bucovina 137 III.7. Sprijinitor al învățământului bucovinean 148 III.8. Susținerea dezvoltării economico-sociale a Bucovinei 161 III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare 173
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ortodoxe din Bucovina 137 III.7. Sprijinitor al învățământului bucovinean 148 III.8. Susținerea dezvoltării economico-sociale a Bucovinei 161 III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare 173 III.10. Legăturile cu masoneria 179 III.11. În slujba Cancelariei Aulice Unite Austriaco-Boemiene 186 III.12. Boala și dizgrația 197 IV. Revenirea în viața publică, căpitan al Bucovinei, ultima parte a vieții IV.1. Memoriile din anii 1790-1791 201 IV.2. Căpitan al districtului Bucovina 226 IV.3. Atacul insurgenților polonezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a subordonării individului față de legile statului, a găsit răsunet în conștiința și mai apoi în scrierile tânărului Vasile Balș. Boierul bucovinean se va mai întâlni peste ani cu Sonnenfels, la Viena, în perioada când va funcționa în calitate de concepist la Consiliul Aulic de Război. În perioada șederii la Viena este foarte posibil ca Balș să-i fi cunoscut îndeaproape sau să fi intrat în legătură cu unii din tinerii cărturari ardeleni precum: Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ion Budai-Deleanu, aflați aproximativ în aceeași perioadă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
către Curtea din Viena erau în favoarea acțiunii dorite de Iosif al II-lea de anexare a zonei de nord-vest a Moldovei 22. Faptul l-a încântat pe coregent care, din Sniatyn, la 10 august 1773, își exprima către președintele Consiliului Aulic de Război, contele Lacy, mulțumirea pentru modul de îndeplinire a misiunii de către Enzenberg 23. Apoi, în toamna aceluiași an, a fost trimisă o altă misiune exploratorie, condusă de ofițerul de stat major Friedrich von Mieg. Pornită din partea nordică, dinspre Galiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
anume: ținutul Cernăuți cu ocolul Câmpului Rusesc, aproape în întregime, și aproximativ două treimi din ținutul Suceava, cu ocolul Câmpulung Moldovenesc. Zona ocupată a fost pusă, încă de la 1 septembrie 1774, odată cu intrarea armatei habsburgice în Cernăuți, sub ascultarea Consiliului Aulic de Război din Viena. Ca urmare, începând din anul 1774 și până în 1786, pentru conducerea teritoriului Bucovinei a fost instituită o Administrație militară și, ca o recunoaștere a individualității sale politice, în bună măsură a depins direct de Consiliul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
graniței cu provinciile Imperiului otoman, felul de guvernare de până atunci, destul de simplu, și spiritul națiunii din noua provincie imperială 46. Regimul militar urma să îmbrace forma unui Consiliu de militari și câțiva naționali, care să depindă numai de Consiliul Aulic de Război din Viena, iar ordinele urma să le primească de la acesta, prin intermediul Comandantului General al Galiției. Naționalii urmau să fie aleși din rândul nobilității locale, fiind întrebuințați în administrație după sistemul folosit în regimul moldovenesc de până atunci. Consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
moldovene de către Casa de Austria nu fusese consimțită de Poarta otomană, iar asupra ei domnea încă incertitudinea acceptării internaționale, coregentul Iosif al II-lea a hotărât ca în Bucovina lucrurile să rămână în statu-quo-ul momentului anexării, acceptând doar ideea Consiliului Aulic de Război de a se institui aici o administrație militară interimară, simplă, separată de celelalte districte ale Galiției 49. Acesteia îi revenea în principal sarcina de a încasa impozitele, de a asigura bunul mers al administrației și justiției, luând chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
64 etc. La început, austriecii nu au încasat impozite, interesându-se mai întâi despre birurile ce le plătiseră anterior locuitorii din Moldova 65. Apoi, după semnarea la 7 mai 1775 a Convenției de cedare a Bucovinei către Imperiul habsburgic, Consiliul Aulic de Război din Viena, socotind că scutirea de bir pe doi ani a locuitorilor din Moldova și Țara Românească, dată ca urmare a înțelegerii dintre Poarta otomană și Rusia, nu putea servi ca normă și în Bucovina, aflată sub o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]