631 matches
-
ca și cum ușa aceea ar fi trebuit să se deschidă și să lase să treacă băiatul tenebros care avea pentru noi prestigiul geniului și al frumuseții și, de asemenea, prestigiul indisciplinei, căci beneficia de o proastă reputație care îi dădea o aureolă bizară. De atunci, da, știu foarte bine, candidați la titlul de profesor au scris teze în scopul de a stabili că nu fusese niciodată exmatriculat din Universitate din motive de beție, dar se pare că legenda este mai solidă decât
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
politică anume (de exemplu, cea comunistă, a unui Aragon) - „adeziuni imediate la niște doctrine precise” - îl poate aduce. Refuză totuși orice altă angajare decât aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune într-un loc, aureola de „martir al unei cauze”, dar aceeași Istorie cu majusculă va face din el un martir. Ultimele pagini ale cărții, încărcate de un patos autentic, evoca tocmai acest martiraj, cu texte răvășitoare în sprijin, scrise de Fondane, însă cu o
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
și-o vor exploata. Notațiile pe acest subiect sunt de obicei lapidare și se rezumă la însemnări legate de încheierea câte unui nou ciclu de internare (la Elias), de tratamentele care i se administrează (perfuzii Zometa, injecții Lucrin) sau de aureola exemplară a medicilor și anesteziștilor. Sunt rânduri, evident, zguduitoare, mai ales dacă ținem seama de accentele mistice care însoțesc acest memorial. Nu o dată, Fănuș Neagu își pune pe hârtie, parcă pentru a le conferi o legitimitate suplimentară, rugăciunile intime. „Dă-
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
să-i cântărești paradoxurile și remarcile insinuante, care-i demolau pe contemporanii noștri cu cea mai implacabilă finețe. Cine era el, în definitiv, ca să ne considere niște ratați, fără să-și dea seama că are el însuși această șansă, această aureolă negativă a unui întreg popor? Cioran
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
definitiv și o dată cu ea și numele, ca aceea familie de Lusignan care trebuia să se stingă în ziua când avea să dispară zâna Mélusine”13. Mutatis mutandis, este riscul oricărui mister, care privit prea de aproape poate să își piardă aureola de conotații transcendente. Și poate că aici, în această fugă de dezamăgire, stă toată explicația jocului de apropieri și reverențe făcute misterul masonic, un cadril perpetuu pe care Proust îl joacă în marginea unui „G de purpură sub o coroană
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Ele nu au făcut niciodată școală și nici nu au întrunit consensul învățaților vremii, și totuși au avut mereu adepți și au stîrnit mai întotdeauna emulație. Și, cu toate că nu s-au bucurat de recunoaștere publică, ele au avut parte de aureola unui prestigiu subteran: au fost comentate, disputate și asumate cu un zel a cărui intensitate a fost direct proporțională cu interdicția oficială de care au avut parte. Într-un cuvînt, au fost clandestine, trăind departe de ochiul aprobator al autorității
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
funingini în sântul drumului - urma de roată - trecută prin carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
morți în timp ce bem în tăcere vinul aproape înghețat primejduit sunt ca și ține fluture când iată trandafirul ne străpunge cu spinii calvarului când iată că un munte se prăbușește petala trandafirului peste noi Adeveriți suntem de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Miturile naționale instaurate de pașoptism au - se vede treaba - bătaie lungă și circulație lină. Cu totul altfel stau lucrurile cu fermecătorul și inteligentul personaj istoric Ion Ghica. Spre deosebire de contemporanul său Al. I. Cuza, beiul din Samos nu a căpătat niciodată aureolă folclorică. Pentru a-l cunoaște, trebuie să-l citești, măcar din scrisorile către Alecsandri. O dată ce l-ai savurat și l-ai înțeles, nu-i mai poți romanța biografia chiar la voia întâmplării ori a expresivității de melodramă. Devin, deodată, obligatorii
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
blues cu vocea prietenului mort John Lee Hooker de parcă nu aș fi șoptit acum câteva minute aproape aceleași cuvinte aproape aceeași nuanță de albastru închis așa cum bine ascuns în pământ un ou de prepeliță multiplică pâinile cândva cândva am văzut aureola unui craniu de porumbel deplasându-se cu o precizie într-adevăr înspăimântătoare spre piatra ce tocmai se năștea dintr-o praștie cândva am privit iarăși moartea drept în ochi și era dimineață un matematician și un yoghin jucau table pe
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
căruia marele talent de scriitor și orator îi conferise o influență considerabilă". Dar îl crede versatil, venal și lacom de avere, mai târziu arțăgos, "autor nefericit al loviturii de stat de la 2 mai 1864". Cuza însuși nu-și va păstra aureola inițială. După asasinarea lui Barbu Catargiu, șeful primului guvern conservator, care se opunea împroprietăririi țăranilor, domnul Unirii, constată memorialistul, afișa veleități de "domnitor absolut". Lupta se ducea în problema legii rurale. Pentru a o impune, Cuza îl cheamă pe Kogălniceanu
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
Biserica Sfintei Patriarhii, în scena Judecății de Apoi, un diavol mare negru având chipul Profesorului. O problemă spinoasă a constituit-o cea a raporturilor dintre Nae Ionescu și Garda de Fier. Acest episod al vieții sale este învăluit de o aureolă de mister, ca și moartea Profesorului (15 martie 1940) la locuința sa din Băneasa. Este clar și limpede că Nae Ionescu a avut legături cu Garda de Fier, că a fost închis în lagăr împreună cu legionarii, că a fost suspendat
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
oricărui interior, propria ordine. Toată această ordine mi se întâmplă acum mie, când îmi revăd cu ochii maturității trăirile copilăriei, cu primii ei ani de școală. În imaginea vremii îmi apare în alb și negru, în pictura memoriei, icoana cu aureola sfântă a primei doamne, doamna mea învățătoare. În nici-o făptură omenească divinul nu a mai reușit să îmbine, în mintea mea, de atunci și până azi, de o jumătate de veac, o armonie comparabilă cu cea numită VALERIA COȘNIȚĂ. Un
DUPĂ O JUMĂTATE DE VEAC de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384329_a_385658]
-
de-alcooluri ci, o moștenire sfântă primită de la daci. 82. Reperaj: pe malurile vieții e un labirint de-altare, unde de milenii se incinerează trupuri într-un miros fetid de-aprinse abatoare, răsfățând iluzii în calupuri. 83. Reperaj: într-o aureolă din aur trezit de verde, peste dealul mare cât soarele, răsare Sfântul Triptic ce răstignit își pierde prin cele cinci găuri de cuie și suliță, mâinile și picioarele. 84. Reperaj: crucea cu papion, cămașă și vestă, aprinsă în penitență fără
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
culmina cu apariția poemului «Nunta Zamfirei», „un poem-spectacol admirabil, care l-a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu”. Cu „Nunta Zamfirei”, Coșbuc „s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet”. La insistențele lui Ioan Slavici, după ce „Tribuna” se află în dificultate, Titu Maiorescu îl chemă pe Coșbuc la București, unde vine „pe la mijlocul lunii decembrie 1889”, unde primește o funcție într-un serviciu al arhitecturii din Ministerul Cultelor
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
harului Duhului Sfânt cum învăluia toată clasa.”. Din cea de-a doua evocare: ,,Arhimandritul Vasile Prescure, ucenicul Sfântului Ardealului și duhovnicul Prislopului (1927-2015)”, scrisă de George Crasnean - evocare la fel de densă în idei, consistentă și expresivă, vibrând și luminând aidoma unei aureole de înger, precum mărturia Starețului de Lainici: Ioachim Pârvulescu -, ne rezumăm la a selecta câteva așchii de lumină. Înainte de toate, motoul, din Fericitul Augustin: ,,Înțelepciunea adevărată nu stă în discuții și vorbe învățate, ci în smerenie”. Apoi, finalul șapoului: ,,se
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
are inspirația divină a iconarilor adevărați, care știu că postirea, ascultarea și rugăciunea continuă se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigură a desenului, cu expresivitatea chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NU VOI CĂUTA SIMBOLURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 619 NU VOI CĂUTA SIMBOLURI Simboluri n-am să caut prea înalte, Urzind în jurul vostru aureole de argint, Rezistând unor ironii desigur deșarte, O să vă cred ca și alții doar pe cuvânt. Rămân pe vechi poziții de demult, Ireversibile, adică fără sens invers, Lacom bătăile inimii le tot ascult, Măsurându-mi drumul prin Univers. Rețete pentru
NU VOI CĂUTA SIMBOLURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383276_a_384605]
-
La capătul de sus al scării apăruse o femeie ce părea să Îl aștepte. Abia ieșită din adolescență, cu părul lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La urma urmei, tot patul meu Îl cauți, Îl apostrofă ea deznodându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu plânge pentru mine, ci pentru pruncii tăi. Cam În felul ăsta - s-a gândit Amory - mi s-ar adresa Dumnezeu. Amory a simțit un val brusc de bucurie și după aceea, ca o față dintr-un film de cinema, aureola din jurul patului a pălit. Umbra dinamică de la fereastră (era cel mai bun nume pe care i-l putea da) a stat locului o fracțiune de secundă și pe urmă parcă a umflat-o briza și a purtat-o rapid afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase, dar probabil că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani care se afla lângă mine. Akemi avea o cicatrice pe abdomen care forma o mică aureolă asemănătoare unei pete de cerneală roșie vărsate pe un șervețel. — După mutra pe care o faci, s-ar zice că regreți deja banii cheltuiți cu mine și că tot ce ți-am spus te face să izbucnești În hohote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doi poeți, acela care există se evidențiază în limitele unei complementarități a fenomenului "oglinzilor paralele" pe care suntem datori să-l amplificăm în folosul celor doi, și al nostru. Condiție sine qua non în înțelegerea operelor ce au dobândit o aureolă exponențială. "Cruzimea oglinzii" la cei doi nu este altceva decât lumina dintre două oglinzi paralele ce nu se exclud una pe alta. Ele multiplică la infinit "Icoana stelei ce s-a stins" (La Steaua - Eminescu), pentru a fi celor doi
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
în blândețea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea științei și puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzește. Fața lui albă era încadrată de o măreață barbă căruntă de profet întinerit. Era frumos, era mândru, era puternic. Aureola-i de savant te îndemna să-l vezi ca pe un zeu coborâtor din Olimp, statuar și marmoreean. Și totuși era uman, modest, gata de vorbă cu oricine, respectând și cea mai umilă ființă, pe toți oamenii în mijlocul cărora trăia
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
imaginea elevată a imaginarului ce pune în valoare materia creată cu spasm și sudoare. Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creației: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului. Destinul îți sapă tranșeele și ți le astupă de multe ori când ai nevoia de a te apăra, de a te simți protejat. Devii un dramatic când cauți să spargi zidurile care îți mărginesc
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]