2,315 matches
-
Băsescu nu izbutește. EU: Dar încearcă. Așa și eu. Încerc. Foamea e cel mai bun bucătar, așa că ăștia cu procurele vor mânca rece, pâine și apa, și atunci se vor repezi să le ia gâtul. AVOCAT: Să iți fie gură aurita! Deocamdată, să așteptăm ce mișcare fac și pregătim contraofensiva. EU: Achtung blindaten. Atak. AVOCAT: Dar dacă fostul preș s-a ocupat de dvs ca parte a raportului sau, faceți rost de el, sunt obligați să vi-l dea, si poate
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
-N-a fost iubire.A fost destin.Jan e un bărbat bine făcut.Are condiții excelente.Nu are experiență.Mama a făcut eforturi.A vrut să nu-i împărtășesc soarta.Mi-a făcut zestre. In familia lui stau într-o colivie aurită.Simt că tinerețea se scurge pe lângă mine.De aceea mă refugiez la Nic.Nu știu dacă sesizezi esența.Jan e băiatul mamei.Trăiește în umbra tatălui său. Nu are o aureolă proprie.Ei îi supraveghează atât căsnicia,cât și profesia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a traversat. în Păpădie am întâlnit primul om care trăise o experiență mistică. Sacrul e greu - sau imposibil - de redat în vorbe. Sfânta Tereza din Avila dăduse capul pe spate, umflase buzele și se crăcise în fața unui înger cu lance aurită. Unii înnebunesc sau devin șa mani. Alții ajung la azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cafeaua avea prea mult zahăr, ceașca era ciobită, iar fursecurile-steluță aveau un gust ciudat, o combinație respingătoare de acru și iute care îi întorsese stomacul pe dos), prea îl conduseseră amabili și slinoși până în parcare, după ce semnase contractul cu stiloul aurit oferit chiar de unul dintre ei (și nu uitați să ne sunați, stimate domn, suntem convinși că veți dormi ca un prunc chiar din prima noapte, felicitări pentru alegere, încântătoare perspectivă!)... Îi înjură câteva secunde. Regretă că fusese de la bun
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ciorbă de cocoș și tocăniță de purcel? Nu, bade Ioane, ce fac femeile pentru casa lor pe aici: afinată, magiun de prune, dulceață de zmeură, de mure, sucuri naturale, zacuscă de ciuperci, hribi uscați... Ce zici? Ce să zic, gură aurită ai dumneata. Ce-ar trebui să facem? Păi mergem la primar pentru teren, discutăm cu oamenii, apoi vorbesc la București cu un avocat și cu domnii de pe la ministere, facem actele și... Doamne ajută. Cu primarul eu am vorbit de două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Pe la șase ani învățasem să citesc, desigur, cu poticneli, pe un Acatist al Sfântului Pantelimon, în limba chirilică. Tata, auzindu-mă cum mă străduiam să deslușesc textul, îi zice mamei: Să știi că pe băiatul ista călugăr îl facem. Gură aurită! Vreau să vă mai spun că în familia noastră, pe atunci, erau patru monahi, cu care familia ținea mereu legături duhovnicești. Mergeam cu părinții la mănăstiri destul de frecvent, nelipsit de la sărbătorile mari. În anul 1938 sunt trimis la Mănăstirea Căldărușani
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Constantin Țoiu Mai sunt câteva minute bune până la ora douăsprezece. Turiștii așteaptă privind turnul aurit al Big-Benului, ardezia lui strălucitoare. Timpul la englezi este aproape un lord bătrân... Face să-l cunoști. Am auzit de inși care l-au văzut și care au stat de vorbă cu el, - replici celebre. Printre aceștia, Shakespeare. Un ceas
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
of Arc" și "Famous Blue Raincoat" - două compoziții clasice, nelipsite din nici o antologie a creației sale. La acea oră, Leonard Cohen scosese patru discuri și, cu excepția succesului înregistrat în 1968 de cântecul "Suzanne", cariera sa plutea într-un anonimat deloc aurit. Vreo doi ani n-am mai auzit nimic de el, dar vocea profundă și versurile cu totul neobișnuite în peisajul muzical al vremii - amestec de romantism metafizic și confesiune cu puternice inflexiuni senzuale - au continuat să mă urmărească. Ca multe
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
filmele de ficțiune de la Do you Remember Doly Bell (1981) și Tata în călătorie de serviciu (1985) la Pisica albă, pisica neagră (1998). Vorbind despre aristocrația genuină a sărăciei spre deosebire de cea contrafăcută, butaforică a bogaților, Kusturica deschide nu numai poarta aurită a mitului Maradona, copilul provenit din suburbiile Buenos Aires-ului pentru a ajunge în 1986 cu echipa Argentinei să câștige campionatul Mondial de fotbal din Mexic, ci și a unei manipulări deloc inocente pe tema "om bogat - om sărac", ingredient indispensabil
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
străvechea artă regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor profesioniști sau amatori din Baia Mare, expuse, familial, în restaurante, la poștă, la telefoane, în clădirile publice, în încăperile muzeului... Ramele largi, aurite ale tablourilor sunt spărturi, ferestre, practicate dibaci în paradisul verii băimărene, de o limpezime sudică.
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
închisoare. - Cât e ceasul? Am reușit să-i provoc un reflex, și-a privit ceasul, dar tot nu mi-a răspuns. - V-ați decis să nu spuneți nimic? Mi-a fost adusă cafeaua și nota, într-o tăviță de metal aurit. I-am oferit cele două cubulețe de zahăr de pe farfurioară. Le-am desfăcut și i le-am întins la câțiva centimetri de gură. Și-a ascuns fața cu mâinile. - Vă exasperez? - Doriți să mor ca să scăpați odată de mine? Am
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
și reușea adesea să se strecoare prin turban și Burga. Ștefan nu simțea nimic decât mijlocul frumoasei Amina, cald și primitor și sărutările fetei care din când În când se Întorcea spre Fănică al ei, ridicându-și vălurile cu bănuți auriți. Timpul trecu ușor și ajunse la marginea unei oaze unde fură Întâmpinați de mai mulți beduini, bărbați și femei, deosebit de ospitalieri. Gazdele erau foarte vorbărețe și Îi informau cu plăcere despre viața În deșert, despre cai, cămile și corturi, despre
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
constată că era exact măsura lui și citi pe eticheta din interior „RoyalWestcenter”, constată că este un costum englezesc de firmă. Pe sub costumul de culoare grena Îmbrăcă o cămașă din mătase, tot grena, cravată asortată cu un ac de argint aurit și cu o perlă minusculă. Ger Îl privi admirativ și arătându-se mulțumită spuse: Ieși tu primul și așteaptă-mă În spatele hotelului Decebal! Eu sosesc În zece minute. Peste fix zece minute, În dreptul lui opri un Fiat 1800, grena și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
recunoaște cineva sau nu? Deschise cu curaj ușa de sticlă a cafenelei la care venea de obicei și se îndreptă, parcă în virtutea unui drept pe care-l avea, spre locul unde ședea întotdeauna: la capătul din dreapta al canapelei de sub oglinda aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
temerile și slăbiciunile, să încerci să le tămăduiești, e liniște, e noapte, vietățile nu colcăie împrejurul tău, este momentul să îți transformi creierul într-un labirint de cristal, cu tobogane de apă, pe care să plu tească flotele tale fenomenale, aurite, cu amazoane decorând prorele de aur, labirint în care numai tu te descurci, în care gândurile oștirilor dușmane se vor rătăci și spionii oștirilor dușmane nu vor descoperi niciodată strategiile tale abile. șase în al doilea loc: în zare se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
suprafață. Unele persoane spuneau despre dânsul că este poate prea mândru și chiar indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una, ca altor tineri. Când vorbea, însă, dovedea mereu agerime în gândire prin replici rapide, 1 Aurită este calea de mijloc (în limba latină). Neașteptate și îndrăznețe, fiecare propoziție scoțându-i în evidență inteligența, gustul și buna creștere. Nu uita niciodată să se manifeste, iar acest lucru era la el întotdeauna o acțiune, nu o fanfaronadă fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum mă dezmierda bunica, săptămânal, duminica le ofeream acestor femei văduve un ritual plin de farmec și naivitate, ele înfruptându-se copios din ghiveciul meu preoțesc și îmbunătățindu-și starea de spirit. Îmbrăcat cu o haină lungă cusută cu fir aurit și paiete, moștenită de la bunicul, cu capul acoperit de potcap, aveam în mâna dreaptă o cruce din lemn și un sfeșnic vechi din bronz, cu care le atingeam capul, iar în mâna stângă cădelnița cu care le tămâiam, predicând: Domnului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dulcicu fata pentru care aș fi făcut orice să o știu a mea. Doar a mea. Seara-n pat mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care ai mei o păstrau cu sfințenie, fiind „un dar de nuntă” primit de la nașii lor. Deasupra mea, pe perete, au atârnat o icoană aurită, dăruită de nașa Rozica, sub care au aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum ar fi fost deranjată de o muscă enervantă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]