269 matches
-
aglomerarea sensurilor, mult prea contradictorii, chiar dacă e limpede intenția debusolatului narator. O lume nebună, nebună, nebună alunecă în gratuitate dacă nu e susținută și de construcția atentă a parodicului. În Colonia subterană scenariul se repetă, în alt decor. Ajuns conducătorul aurolacilor, eroul lovit de boala insomniei se îndrăgostește de o nimfetă. De la resurecția democratică din subteran la despotismul salvator nu e decât un pas, iar boala rămâne, cum ne-am obișnuit, în vecinătatea erotismului. Nefirescul e deopotrivă și efectul și veriga
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
Gruiu, din noaptea de Înviere - când toate mormintele sunt luminate cu lumânări aprinse... când vii și morți intră într-o împăcare universală... Dar mai aștept călătoria în Franța și să-mi apară Zidul Martor - și poate și volumul cu poeme Aurolac. 15 mai 1994 Mâine - o singură zi - adunarea generală a scriitorilor. Poate ultima... Cine știe cine rezistă, cine va mai rezista la proba puterii... Articolul meu din „România literară” - „Azi scriitor?” se arată a fi un epitaf, mai mult decât am crezut
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
mai lucrat înainte de a fi în Poliție ca feroviar și în alte gări și cunoaște lumea și truda ceferiștilor. De aici atracția spre lumea gării și statornicia, firește în adevăratul sens al cuvântului, izvorâte dintr-o viață de muncă. Cuțitari, aurolaci și prostituate Ora 21. O seară din același aprilie. Forfotă mare în Gara de Nord. Vasile Zanc se îndreaptă șovăind, după câteva halbe și o jumătate de sticlă de vin, înspre peronul gării, să-și caute culcuș într-un vagon de pe una
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
mică, se pârăsc unii pe alții, ca la grădiniță”, își amintește subcomisarul de cuțitarii din gară. „O rivalitate ca pretutindeni... ”, constată bănățeanul cu părinți ardeleni. Cu „jula“-n Banat Tot într-un vagon dezafectat îi găsim pe cei mai înrăiți aurolaci din gară. E întuneric. Suntem în civil și, la prima vedere, cei din vagon nu-l recunosc pe subcomisar, deși îl știu prea bine. E cel mai de temut „curcan” din gară... Nelu Tudose, Ghiță Șendroiu și Ionel Pandele, cu toții
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
spune subcomisarul Dan Peteri povestea tristă a băiatului. Pe nici unul din ei nu i-a căutat niciodată nimeni, au rămas cu toții în voia soartei. Doar de când s-au strâns legăturile cu Direcția pentru Protecția Minorilor și centrele de plasament numărul aurolacilor din zonă a scăzut oarecum, aflu de la șeful postului T.F. „Dar eșecurile inerente nu ne descurajează”, îmi spune. „E adevărat că pe mulți dintre ei nu-i mai poate recupera nimeni”, recunoaște el. „După ce-i culegi din văgăuni și-i
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
familia Cizmaș - mama, de 40 de ani, cu cele două fiice, de 16, respectiv 18 ani, jerpelite, fanate înainte de vreme - iese la „produs”. Ca niște „profesioniste” care se respectă, „lucrează” fiecare pe cont propriu. „Treaba” o fac tot ca și aurolacii, în vagoane dezafectate. Prețul: între 50 000 și 100 000 de lei vechi. Când intră leul greu, mai vedem... ”, zice codoașa. Camelia, de 25 de ani, e ceva mai drăguță. A apărut cu mai mulți ani în urmă în Gara de Nord
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
rece și nemiloasă cu semenii săi, se întorc mereu și mereu la „locul faptelor”. Dincolo de eforturi rămâne speranța. E ultima care piere... Mic dicționar al argoului interlop pomul lăudat/copacul breslașilor - oferte de muncă a trage din pungă - a inspira aurolac a o lua pe coajă - a lua bătaie curcan - polițist donator - care face cinste a glojdi/glojdeală - a bea/băutură jangale - mâncare a da cu jula - a fura mălai - bani Motorola - cutie cu vodcă și pai a ieși la produs
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
intre în parcul omonim al urbei. N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
X: O prostie. Soția Bolnavului X: Unde locuiește acest om? Bolnavul X: Pe o bancă într-un parc. Soția Bolnavului X: Îți arde de glume? Bolnavul X: Sunt cât se poate de serios. Soția Bolnavului X: Tu ai angajat un aurolac? Bolnavul X: Din câte știu eu, nu se droghează. Soția Bolnavului X: Un boschetar? Bolnavul X: Da, un om fără adăpost care trăiește prin parcuri, dar care muncește pentru a supraviețui, nu întinde mâna după o bucată de pâine. Are
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
unii te privesc în față și râd, alții te vorbesc în absență și râd, te urmăreau unde intrai, cu cine și la cine, lăsau ușile deschise la intrare, o babă nebună de la trei lăsa ușa deschisă, ca să intre noaptea niște aurolaci, le dădea de mâncare și ăia se pișau pe scări, dormeau pe scări, mamiiiii, mi-e foame!!!, țipau, babele din bloc au strigat și la mine, un circ. Dar eu eram tânără și mă durea în cot. Să fie sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele de la fereastra parterului... meu, s-ar părea că nu merit nimic. Câinii vagabonzi își urlă prelung nefericirea, un grup de aurolaci se culcă pe rând cu o fată care nu are mai mult de 12 ani, unul strânge banii, dar va fugi sigur cu ei, am mai văzut și în celelalte nopți scena, și aceasta, și altele mai cumplite, cineva, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și să trec dincolo, a fost o înfiorătoare călătorie de-a lungul durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de zile și 36 de scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici o adusese Maestrul. Nu te-aș duce eu unde e rău, așa zicea. Închide computerul, aparatul salvator, doar el e mai bun și mai cald ca oricine. Ăsta e chiar sfârșitul. De-abia acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost ca un copil pentru el, nici n-a vrut să facă copii, că niciodată n-a fost contextul potrivit, de ce să-i arunci în vâltoarea asta? Uite și la amărâtul ăla, i-a dat mă-sa să sugă aurolac, e îngrozitor ce se întâmplă, și totuși e omenește, complex. Să te uiți așa la spectacolul vieții. Dacă ar fi din nou tânăr, domnul Popa s-ar face scriitor. Să stai să admiri spectacolul vieții, era și-o emisiune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să dezbată dacă să cheme mai întâi salvarea, poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu lunile și bineînțeles că nu-și schimbă nici hainele. De Îndată ce se trezesc dimineața, o țin Într-o beție continuă și put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie separată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Când am venit în țara cu mii de turnători Pe parlamentul țării trona un stol de ciori. Guvern de semidocți, ales din vechea gardă Ar sta bine la gherlă și priponit în zgardă. Pe străzi și la cerșit, mii de aurolaci La cârma României ceata de prostănaci A importat popimea moaștele Paraschivei, Poporul în genunchi aducea daruri divei Avizi să fac-avere biserica și popii La cârma României au instalat neghiobii. Când am venit în țară adus de dorul pâinii Am cumpărat
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privațiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real. Romanul superrealist este creația literară a secolului al XXI-lea, un început cu traume care și-a pus amprenta pe omul creator, dând la iveală nerealizările materiale și sentimentale ale societății
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască, nu cunosc cum însă fără să aibă o activitate sau
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
din partea mea... - si Rodica închise telefonul, rânjind sardonic.” Peisajul este și el agitat. „Orașul era plin de oameni bântuiți de-o lăcomie devoratoare. Străzile fremătau surd, cuprinse de febră averilor care se făceau și se pierdeau peste noapte. Curvele, proxeneții, aurolacii, canaliștii, emigranții păreau doar niște soldați într-un imens război subversiv, nedeclarat.” Viața Rodicăi a fost dificilă, dar ea a găsit mereu soluții pentru a-și limpezi sufletul: „- Rodica, se pare ca vinul asta nu ți-a picat bine. Parcă
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
curul varză. Așa că, în momentul când Vasile Scurtu a primit moștenirea de la mătușă-sa din Anglia, am fugit de la Gigi Amorosu' și m-am mutat la Sile. Nu am furat nimic de la Gigi sau de la Jean...” Față se aliază cu aurolacii uitași și de biserică și de societate! „- Uite partea voastră - le-ntinse Rodica niște bani, pregătindu-se să le dea păpucii. Mai din spate, Vania ridică un deget. Era un individ, slab, șters, cu ochii scurși, parcă dormea în picioare
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
O fi existând protecție pentru asemenea situații?... Nici pe străzile înguste, unde cântau niște gheișe îmbrăcate cu chimonouri mai sumare, nu este mai sigur... Nu te-ai aștepta să auzi atâta gălăgie în baruri și discoteci, unde au și ei “aurolacii” lor, fumând țigări cu droguri. Mai pașnici par oamenii străzii, care dorm pe niște cartoane mari (nicidecum tatami), în lungile ganguri “înmărmurite” și încălzite. Referință Bibliografică: Gheișele din Kyoto - fragmente din reportajul ilustrat “Japonia 1999”, aflat în volumul “Călătorii științifice
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
în jurul nostru. Rătăcesc în nopți nedormite sau chiar în tumultul zilei, pe întortocheate străzi ale amărăciunilor sufletești și ale singurătății. N-au un loc real al odihnei, decât un surogat trist și iluzoriu, așa cum și-l creează copiii străzii inhalând aurolacul”. Vlad va fugi de la orfelinat la vârsta de 11 ani și va ajunge să trăiască pe străzi, unde Dumnezeu va îmbrățișa din nou Omenirea. De data această, punctul de legătură este Magda, o fetiță de aceeași vârstă cu el, care
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
voluntari ajunse, nu se știe cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind, ca de obicei, blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]