151 matches
-
mă apropii temătoare,/ îmi sfâșii cămașa. Fâșia albă o înmoi/ în sânge de șopârlă și praf de ierburi/ ce înfloresc o singură dată pe an./ Frumos ești!? Te dezbraci lent, ceremonial,/ iar eu îți vopsesc trupul" etc. În ciuda acestei evidente autarhii a thanaticului, universul construit de Carmelia Leonte în Melancolia pietrei nu este însă unul gol de orice transcendență. Deși ființa poetică își conservă, tacit, conștiința Morții ca una dintre ultimele certitudini ale existenței, ea optează frecvent pentru camuflarea ei, pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spre aceeași închipuire" (Despărțire). Deși, în alte secvențe poetice, autorul invocă, dimpotrivă, Despărțirea de sentimente formă, în fapt, a refuzului oricărui sentimentalism minor ori patetism efeminiza(n)t -, el nu se poate dezbăra nici măcar în reportajele prea puțin lirice de autarhia propriului univers psihic și senzorial, de cei "o mie o sută treizeci și șapte/ de cavaleri ai sufletului" (O mie de cavaleri), din a căror încrucișare de spade ia naștere însăși poezia. Dacă această angajare existențială prelungită în text îl
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moment duhul românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii - refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din a doua generație marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decât voința de mărturisire a autorului. Cum ideea de intimitate o sugerează, În mod constant, pe aceea de inferioritate, discuția poate și trebuie redusă la individ și la propria sa interioritate. Adică la corpul uman. Adică la creier. Dar această „autarhie narcisică” (după cum o numesc psihanaliștii) nu conduce prea departe pe drumul stabilirii coordonatelor intimității. Cu adevărat relevant e dialogul stabilit Între cel ce se adresează (Între scriitorul de jurnal, să zicem) și cel căruia i se adresează. Or, se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cea autohtonă (mă refer la migrația circulatorie în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă). Este hazardat să considerăm că nu există efecte economice produse de globalizare în spațiul rural acest lucru ar fi poate valabil pentru localitățile cu o autarhie aproape totală, de negăsit astăzi în realitatea socială românească. Însă toate aspectele enumerate mai sus conduc spre concluzia că, din punct de vedere economic, globalizarea are efecte puțin vizibile, mai degrabă indirecte, asupra celor două comunități și consider că acesta
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
străine, blocarea studiilor în străinătate, participarea la congrese și alte manifestări culturale, politica tot mai restrictivă a traducerilor etc. etc. Urmările în ordinea spiritului au fost și, din păcate, au rămas încă mari: provincializarea, complexele de inferioritate și superioritate, desincronizarea, autarhia culturală sunt realități de care ne lovim mereu. Că unii dintre noi, foarte, foarte puțini, în condiții adesea rocambolești, au publicat totuși câte ceva în acești ani și în străinătate, ei n-au schimbat cu nimic situația. Cărțile lor străine n-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ci ierarhii de merit, profesionale și de valoare individuală. Eliminarea minciunii și imposturii intelectuale devine, mai ales acum, o obligație esențială, vitală pentru însănătoșirea și dezvoltarea culturii române. Să renunțăm, în sfârșit, la aroganța și suficiența naționalist-șovină, la izolaționismul și autarhia intelectuală. Să revenim la frumoasa și vechea tradiție a schimburilor culturale în ambele direcții. Cultura română este o cultură europeană. România este în Europa, de unde a fost smulsă metodic, rece, cu un cinism fără seamăn. Să reintroducem libera circulație a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
metodologie, cât și un metalimbaj, capabile să releve caracterul profund interacțional al comunicării politice și să expliciteze mecanismele discursive care conferă legitimitate actelor și actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele interne ale funcționalității limbajului politic, în accepțiunea structuralistă a "autarhiei textului", este eludată în cadrul abordării semiotice printr-un permanent du-te-vino între interiorul și exteriorul limbajului politic, prin raportare constantă la parametrii situaționali care configurează individualitatea semiozei politice. În calitate de metaștiință, semiotica favorizează analizele interdisciplinare, urmărind studiul limbajului politic la trei niveluri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie că nu vor acești filozofi, România este totuși în Europa, este o țară europeană. și ea nu se poate izola, nu se poate sustrage interdependențelor lumii actuale, politice, economice, dar și spirituale. Iar acestea merg spre integrare, nu spre autarhie politică, economică și culturală. Este domeniul care ne preocupă acum, în această ordine de idei. Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în granițele noastre; o luare în considerare a realităților românești; o scădere provizorie a standardului de viață la nivelul acestei realități etc. etc. Aceste teze, ca să le numim astfel, sunt profund conservatoare, ca să nu spunem reacționare. Idealul era deci: izolare, autarhie, standard de viață scăzut etc. Deci... ceaușism! profund antieuropean, în special în sens politic, moral, dar și spiritual nu mai vorbim direct ostil civilizației și moravurilor europene, deși a scris o carte întreagă despre Modelul cultural european, recent publicată în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nivelul acestor realități și așezarea temeiurilor unui stat țărănesc de structură țărănească, singura formă în care noi putem cu adevărat trăi după indicațiile firii noastre și singura care poate îngădui o adevărată și Cultura europeană cultura de centru. Izolaționism, anti-occidentalism, autarhie, subdezvoltare, țărănism (deci nu burghezie, clase mijlocii, industrie etc.), rasism, nimic nu lipsește (articol din 1932). Numeroase pasaje condamnă fără apel și formele arbitrare, formele importate, toată falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani încoace. Or, tocmai
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
aflate încă pe primele pante ale succesului, renta se topea între mîini uluite. Rezistența salariatului devenea bloc împotriva oricărei presiuni în legătură cu remunerațiile muncitorilor, subțiind, la fiecare criză, profitul patronal, cu dividende cu tot. Expansiunea industriei, în țările noi, și progresele autarhiei lor expuneau capitalismele europene și pe cel francez la o anemie crescîndă. [...] Constrîns să-și riște viața, cu fiecare zi mai dur, burghezul credea că-și dă seama că masele populare, a căror muncă era sursa extremă a cîștigurilor sale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
2004, 34-35). Responsabilitatea pentru absența rezultatelor notabile a CAER era canalizată de către aceste state înspre membrii care, nefăcând decât să își apere interesul legitim, "leninist", de a se industrializa, obstrucționau astfel funcționalitatea întregii organizații prin ""manifestări naționaliste"" sau ""tendințe de autarhie"" (Rețegan, Duțu: 2004, 36). Rezistența română era construită în baza principiilor adoptate cu ocazia consfătuirilor internaționale ale partidelor comuniste consumate în 1957 și 1960 la Moscova. Deși polemicile sino-sovietice în probleme ideologice începuseră să capete amploare, consfătuirea din 1957 a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Par să implice invariabil un masiv efort orientat către industrializare expansivă și/sau mobilizare economică pentru a asigura scopuri care includ capabilități efective și/sau agresive pentru a restaura "demnitatea națională", "teritoriile pierdute", asigura o bază pentru insulare economică sau "autarhie", sau pentru a învinge "inamicul imperialist internațional", "conspirația internațională evreiască" sau "puterile plutocratice". În cursul dinamicii lor aceste mișcări tind să dezvolte o infrastructură de organizații "capilare" sau "celulare" sub conducerea unui unic sau singur partid, sub controlul ierarhic și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Slovaciei de c? tre Germania ? i a Ruteniei de c? tre Ungaria, �asasinarea na? ionalismului�, el �ntreba: �Cine este autorul acestei crime �mpotriva na? ionalismului? Na? ionalismul imperialist! � Iorga ură ideea de Spa? iu vital (Lebensraum), ba chiar ? i principiul autarhiei: �Nici o na? iune nu are destule materii prime. Acesta este un na? ionalism s? lbatic! �98. Ideea nazist? de Lebensraum era odioas? pentru Iorga. �Lebensraum? �, �ntreba el, dup? care d? dea r? spunsul: �Ne vom ap? ra grani? ele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
omogenizare a globalizării pe plan economic, cultural ș.a., iar pe de altă parte se poate spune că globalizarea în sfera politicului a deschis calea spre revoluții. Dintr-o altă perspectivă, nu e greșit să afirmăm că, deși autoizolată și țintind autarhia, România a fost globalizată, prin participarea la CAER sau prin relația cu statele arabe. Așadar, cele două procese nu trebuie și nu pot fi înțelese nici ca disparate, dar nici rupte de contextul mai larg al drumului modernizării societății românești
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pentru că uniformizarea se manifestă în toate aspectele vieții sociale, materiale sau nonmateriale. Omogenizarea presupune uniformizare, standardizare, estomparea diferențelor semnificative. Ea înseamnă, in extremis, a trăi mimetic, în stilul "civilizației Borg". Acest chip al globalizării arată o creștere a interdependenței în defavoarea autarhiei, și a alogenității în defavoarea autohtoniei. Omogenizarea înseamnă o lipsă a stilului sau, mai degrabă, a stilurilor și o ștergere a identităților. Omogenizarea înseamnă Coca-Colonizare în termenii lui Wagnleitner și Wolf (1994) sau McDonaldizare în termenii lui Ritzer (1993) sau, mai
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
iar în distinsa familie europeană. Mintea românului... Mai știi! E-adevărat, a mai existat cîndva, în conduita unui mare partid istoric, sloganul "prin noi înșine", dar... dar... ce diferență colosală între prudența de-atunci, firească, în abordarea Occidentului și clamarea autarhiei de sorginte naționalist-comunistă! Ca monedă forte în propaganda internă. De altfel monedă calpă, pentru că, atît în cincizeci de ani de comunism, cît și în formele de comunism rezidual de după 1989, opțiunea de fapt pentru soluțiile colectivist-dezastruoase ale Răsăritului nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
idealuri funciarmente marxiste, iar pe de alta, răsplată pentru clientela electorală. Pentru orice minte limpede, e clar că după jumătatea de secol comunist, care a anulat traiectoria firească a unei Românii aflată, organic, în familia europeană, a bate monedă pe autarhie nevăzînd soluția salvatoare în mîna viguroasă întinsă acum, punctual, de Occident înseamnă a face pur și simplu propagandă. Profitabilă. În mijlocul unei populații oarecum dezorientate. Cu asta pleacă la drum "marea coaliție roșie" în anul electoral. Dacă pierdem expresul ăsta, altul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diferitele dimensiuni ale globalizării în funcție de procesul opus al localizării și furnizează totodată un plus de calitate comparației contrastante dintre cele două procese: ca intensitate, globalizarea presupune integrare, interconectare, interdependență, deschidere, coeziune sistemică, multilateralitate într-o dinamică centripetă, în timp ce localizarea, independență, autarhie, închidere, entropie sistemică și unilateralitate într-o dinamică centrifugă; ca amplitudine, globalizarea admite ca sinonimi termenii globalism, compresie spațială, universalizare, omogenitate, în timp ce localizarea semnifică prin opoziție naționalism/regionalism, distensie spațială, separatism, eterogenitate. Relația de asociere dintre aceste două procese opuse
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
în condițiile radical schimbate ale unei economii dirijate și controlate. [...] liberându-ne de tutela ei vom putea dicta la noi acasă condiții finanței străine, pentru ceea ce mai are la noi. Toate statele [...] tind pentru ele spre o cât mai mare autarhie egoistă și propăvăduiesc pentru alții o cât mai mare solidaritate mondială, libertate de comerț și spirit de sacrificiu. În toate statele s-a ajuns la concluzia necesității schimbării sistemului monetar și, în special, se tinde spre schimbarea acoperirii-aur. Se impune
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
celălalt ("Noul naționalism") era curată sinucidere. Condamnînd ocuparea Slovaciei de către Germania și a Ruteniei de către Ungaria, "asasinarea naționalismului", el întreba: Cine este autorul acestei crime împotriva naționalismului? Naționalismul imperialist!" Iorga ura ideea de Spațiu vital (Lebensraum), ba chiar și principiul autarhiei: "Nici o națiune nu are destule materii prime. Acesta este un naționalism sălbatic!"98. Ideea nazistă de Lebensraum era odioasă pentru Iorga. "Lebensraum?", întreba el, după care dădea răspunsul: Ne vom apăra granițele și independența împotriva tuturor, chiar și în pofida tuturor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moment duhul românismului nu s-a mai putut retracta gasteropodic în cochilia sa. Românismul a fost aspirat în istorie, însă într-un spațiu interstițial al ritmurilor istorice, nici în torentul vijelios al marii istorii refuzată pentru totdeauna românismului -, nici în autarhia organică anistorică în care și-a trăit netulburată mia de ani de la retragerea aureliană. "Istoria noastră nu mai putea să fie decât cvasiistorie, sau pseudoistorie, istorie deviată sau istorie prin reacțiune, dar nu istorie de evoluție firească" (p. 240). După cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din a doua generație marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]