204 matches
-
Autorul a presupus că orice persoană pornește în viață cu tendințe și resurse inerent pozitive, inclusiv un număr de nevoi de bază organizate dialectic. Acestea includ nevoia de a iubi și a-i îngriji pe ceilalți, nevoia de auto-direcționare și autoafirmare, cu o capacitate de auto-actualizare și „vindecare” și nevoia de a înțelege mediul extern și intern. Madanes (2001Ă a sugerat o a patra nevoie și anume nevoia de a se căi pentru greșeli, fapte rele, leziunile produse altora și de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
În al doilea rând, ea îl identifica, îl încorsetează pe om că natura și îl eliberează că reflecție cu prețul aruncării într-o dilemă: daca omul optează pentru stânga e blamat, iar dacă o face pentru dreapta e răsplătit. Apoi, autoafirmarea de tip naționalist nu e un proces pozitiv, ci unul negativ, fiindcă se bazează pe discriminarea față de ceva; dacă creștinul se afirma prin mistuire și ura de sine, naționalistul o face prin ură de ceilalți; definirea de sine prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
noi. Dar, atunci când mângâiem această zonă în sens opus, este semn că dorim să ne apropiem noi de interlocutor. Aceste gesturi sunt destul de frecvente și rareori observate. Dorința este prezentă, dar gestul este discret, aproape ascuns. Degetele Arătătorul este degetul autoafirmării, degetul care spune „Eu”. Înainte de a rosti primele cuvinte structurate, copilul „arată cu degetul” obiectele și anume cu arătătorul. De altfel, în unele împrejurări, încercarea de a prelua controlul asupra situației implică ridicarea acestui deget. Arătătorul poate atunci să capete
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
obicei, capetele a două ființe care s-au vrăjit reciproc. Dimpotrivă, mișcările ei sunt în general sagitale (din față spre spate). Aceasta este o caracteristică mai degrabă masculină. Prin simetria și rigoarea atitudinilor ei, Madonna simbolizează cel puțin la fel de mult autoafirmarea cât și feminitatea, dovedind că aceste două valori nu sunt cu adevărat contradictorii. Ea distruge mitul femeii care este dorită pentru că este supusă. Prin modul în care își deschid încheieturile mâinilor, femeile par mai deschise deoarece, în general, fac mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
observe ce se petrece în el însuși și ce se petrece în jurul lui, să fie el însuși în fața celuilalt, atent și prezent. INDEX Adolphs, afecte afecțiune agresivitate amigdală antebraț arcul lui Cupidon armonizare articulații asimetrie atitudine interioară atitudini nonverbale câștigătoare autoafirmare autoritate axa capului Axelrod, Robert barieră Bateson, Grégory bazin bărbie Birdwhistell, Ray Bourdieu, Pierre braț bust buze Cacioppo, John cameleoni sociali capacitate de adaptare carismă Casanova, Giacomo Chirac, Jacques claviculă clipit coapse coate coduri de omenie cognition complex amigdalian comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să-și facă un nume în literatură; și-a dat seama că va putea accede la notorietate doar construindu-și o carieră paralelă, un nume social care să-i promoveze scrisul. Va dovedi un mare talent în arta combinațiilor, a autoafirmării, a manevrării pîrghiilor oculte creatoare de renume literar. Cariera i-a fost trasată cu precizie încă din tinerețe și a rămas pururi ascendentă: nici o șovăială, nici o gafa, nici un pas înapoi; de la situația de modest avocat de provincie și de jurnalist
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
transcendentale, cât și pământești, pentru a câștiga și cheltui bani în concordanță cu „Calea“. Feng Shui este arta și știința orientală de a trăi în armonie cu mediul înconjurător pentru a avea sănătate, bunăstare și prosperitate. Cartea aplică teorii, încurajează autoafirmarea și prezintă metode practice. Eric Shaffert: Feng Shui și banii. Editura Meteor Press, București, 2004. Preț: 148 000 lei. Transformat în jucărie Celebrul scriitor John Ronald Reurl Tolkien a scris această poveste fiind inspirat de fiul mijlociu, Michael. Băiețelul își
Agenda2004-9-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282135_a_283464]
-
despre feminism. Iar puținii bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea față de feminism: cu cît sînt mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
față de interlocutor" (p. 103). Diferențele regionale sînt urmărite în tipurile de acte de limbaj, în folosirea interjecțiilor, a apelativelor, a diminutivelor. Se confirmă astfel imaginea mai veche, dar niciodată demonstrată lingvistic, a unei Muntenii caracterizate prin locvacitate, afectivitate, expresie energică: "autoafirmarea emoțională neinhibată este caracteristică vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt descrierile unor evoluții pragmatice muntenești: "indicele de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea de supraviețuire prin cultură avea un sens „tare“. Poeții reprezentau un bastion al logicii, bunului-simț, normalității și inteligenței. Ahmatova și Mandelștam erau consultați în
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
interesele dominante, nivelul de aspirație; 5. capacitatea reglatorie: perseverența, spiritul de organizare și disciplină, atitudinea față de activitate și gradul de independență; 6. psihorelationarea: sociabilitate, modul de a se raporta la ceilalți, de a rezolva conflictele interpersonale, stilul și capacitatea de autoafirmare, simțul civic. ÎI. Stabilirea nivelului competenței aptitudinal-atitudinale specifice funcției cu responsabilități în siguranță circulației solicitate Se urmăresc aspectele: 1. capacitatea de diversificare a activității și de interactiune a cunoștințelor și deprinderilor în exercitarea unei activități: abilități în rezolvarea problemelor adiacente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146157_a_147486]
-
de lumină, acești autori deschid porți către întâmplări cutremurătoare. Îndeosebi literatura femeilor arabe care trăiesc acum în Occident are căutare, nu neapărat pentru că ele pot depune mărturie despre teritoriile violenței și conflictelor, ci pentru că s-au maturizat prin independență și autoafirmare, spunând adevărurile net, dar într-o exprimare inedită, care ține de cultura orientală. Prin educația lor au învățat să pună accent pe limba literară, pe frumusețea poeziei clasice, pe filozofie, iar acum spun în engleză sau franceză, cu aceeași grijă
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
și să te strecori nepoftit în casa cuiva. Multe din viața și din caracterul lui Greene - toate secretele și amărâciunea și disperarea care au invadat «Greeneland», teritoriul romanelor lui - sugerează că scrisorile lui către redacție au fost un fel de autoafirmare deghizată în sfaturi dezinteresate. Convențiile genului scrisoare-către-redacție i-au îngăduit să disimuleze resentimentele personale de toate felurile pe care le etala în fața unui milion de mese la ora micului dejun. Dacă ar fi fost singurul... Scrisorile otrăvite, îmbibate cu ură
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre degete și se strecoară sub ochii tăi în oglindă? Cum să mai ai încredere în realitatea propriei existențe? Cum să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cultura că este feminin sau masculin și, deocamdată, de faptul că masculinul trece drept superior din punct de vedere axiologic. Mă întorc la prima afirmație: viciul este excesul și lipsa. Cred că cel mai mare viciu „feminin” este teama de autoafirmare pe termen lung și permanenta ei justificare prin grija față de alții și prin autosacrificiu excesiv (adică neasumarea ca subiect și scop a propriei vieți). Cred că cea mai importantă virtute femeiască derivă din potențialul de a da viață și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să afirme universalitatea scopului în sine, blocându-se în problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în Observații asupra sentimentului frumosului și sublimului). Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturile lor la viață și autoafirmare. Bine. Dar asta însemnă să legitimezi dreptul la autoafirmare și căutarea sensului și pentru femei. Poți oare să-ți permiți să subminezi și ultima redută a servituții, ultimul termen de comparație din specia umană în raport cu care mai păstrezi un dram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în Observații asupra sentimentului frumosului și sublimului). Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturile lor la viață și autoafirmare. Bine. Dar asta însemnă să legitimezi dreptul la autoafirmare și căutarea sensului și pentru femei. Poți oare să-ți permiți să subminezi și ultima redută a servituții, ultimul termen de comparație din specia umană în raport cu care mai păstrezi un dram de superioritate a priori? Nu mă tulburau deloc aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ce învață să facă, ci și cum se schimbă ei. Băieții ne spun de pildă că sunt incomparabil mai atrăgători pentru femei decât înainte, pentru că ele văd că le apreciază, ascultă, le înțeleg, le vor libere, le încurajează în sensul autoafirmării, devin adorabili. Dar poate că femeile care urmează cursul devin mai neatrăgătoare... Femeile însă devin, probabil, mai neatrăgătoare pentru că par că vor ceva și pentru ele. Eu vorbesc acum despre transformări în structura personalității cuiva și despre modul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de orice tip, a rămas o ultimă redută, constant răspândită istoric, geografic și cultural: cea prin care femeile sunt explicit sau implicit blocate de la ceea ce face ca o societate să fie democratică și morală. Familia este construită patriarhal: dreptul la autoafirmare este rezervat bărbaților, în timp ce datoria autosacrificiului e rezervată femeilor. Instituțiile care controlează decizia și resursele funcționează după o logică asemănătoare: femeile sunt candidate la rolul de executante (în cazul fericit în care nu sunt excluse și de la acest rol). Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
astfel de familie am putea paria pe termen lung. 3. Copiii au o semnificație specială. În familia românească este chiar foarte specială. Trăind într-o societate în care energia noastră se consumă în strategii de supraviețuire, nu în dezvoltare și autoafirmare, comportamentul nostru față de copii este adeseori suprarealist: avem mai multe avorturi decât nașteri și tratăm amoral problema avortului - dacă nu cumva încercăm din nou să etatizăm facultățile reproductive (vezi „Proiectul Moisin”), făcem copii în mod iresponsabil, fără să le putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
chiar pe abilitatea noastră de a asigura supraviețuirea membrilor familiei din resurse extrem de precare. Suntem sexul slab. Marea noastră slăbiciune este aceea de a trăi după o morală a datoriei și autosacrificiului, dar nu și după una a drepturilor și autoafirmării. De aici decurg multe consecințe pentru noi și pentru societate: nu suntem solidare, ne învârtim în jurul bărbaților (soți, iubiți, șefi, colegi), ca planetele pe orbită fixă, ne este teamă să nu supărăm, să nu cumva să nu mai plăcem, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
gen poate tinde spre modelul imaginar. Din alte cercetări reiese că nici școala nu se desprinde de mesaje conservatoare și roluri predestinate. Biserica este programatic patriarhală. În acest mediu de influență, șansele ca și bărbații și femeile să tindă spre autoafirmare publică și privată, în limitele propriilor capacități, netarate de mesaje sexiste, scad dramatic, iar demersurile normative spre egalitate de șanse, cu „poruncă” de la Uniunea Europeană sunt vorbe goale votate de către parlament și publicate în Monitorul Oficial. Revista 22, nr. 784, 15
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
toate canalele posibile. Din păcate, majoritatea parlamentarelor din legislatura trecută s-au limitat la acțiuni din prima categorie, susținând, potrivit Mihaelei Miroiu, un „feminism victimist” în care coordonatele principale sunt ocrotirea soției și a mamei, și nu un feminism al autoafirmării, în care să se regăsească femeile active social și profesional, și nu doar „familistele” (Miroiu, 2004, p. 278). Ceea ce agravează situația din punctul nostru de vedere este absența unei diferențieri ideologice clare, prin care s-ar putea face și această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
profesional, și nu doar „familistele” (Miroiu, 2004, p. 278). Ceea ce agravează situația din punctul nostru de vedere este absența unei diferențieri ideologice clare, prin care s-ar putea face și această distincție între feminismul victimist, caracteristică a postcomunismului, și feminismul autoafirmării, ca dovadă a modernizării acestei țări. O maturizare a partidelor politice ar putea fi soluția acestei nebulozități ideologice, iar evoluțiile ultimilor ani arată că partidele românești se dezvoltă încet-încet și doar pentru unele dintre ele contează principiile și valorile doctrinare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
suntem ca ei, dar ni s-a stârpit și dorința, și forța pentru fiesta. Nu e munca scopul nostru, nu avem compulsie de winneri și de performeri, dar nici cultul fiestei, al bucuriei, nu-l avem. Această dublă castrare, de autoafirmare și de joie de vivre, dau împreună o hoardă de amărâți, adică de nevoiași triști și atât. Mihaela: Traume ascunse Zece ani e o criză de intrare în pubertatea democrației, maestre, cum zicea tovarășul Lenin, e boala copilăriei capitalismului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]