202 matches
-
cultura că este feminin sau masculin și, deocamdată, de faptul că masculinul trece drept superior din punct de vedere axiologic. Mă întorc la prima afirmație: viciul este excesul și lipsa. Cred că cel mai mare viciu „feminin” este teama de autoafirmare pe termen lung și permanenta ei justificare prin grija față de alții și prin autosacrificiu excesiv (adică neasumarea ca subiect și scop a propriei vieți). Cred că cea mai importantă virtute femeiască derivă din potențialul de a da viață și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să afirme universalitatea scopului în sine, blocându-se în problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în Observații asupra sentimentului frumosului și sublimului). Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturile lor la viață și autoafirmare. Bine. Dar asta însemnă să legitimezi dreptul la autoafirmare și căutarea sensului și pentru femei. Poți oare să-ți permiți să subminezi și ultima redută a servituții, ultimul termen de comparație din specia umană în raport cu care mai păstrezi un dram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
problema libertății pentru toți, a legitimării ei drept constanta universală (Kant, în Observații asupra sentimentului frumosului și sublimului). Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturile lor la viață și autoafirmare. Bine. Dar asta însemnă să legitimezi dreptul la autoafirmare și căutarea sensului și pentru femei. Poți oare să-ți permiți să subminezi și ultima redută a servituții, ultimul termen de comparație din specia umană în raport cu care mai păstrezi un dram de superioritate a priori? Nu mă tulburau deloc aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ce învață să facă, ci și cum se schimbă ei. Băieții ne spun de pildă că sunt incomparabil mai atrăgători pentru femei decât înainte, pentru că ele văd că le apreciază, ascultă, le înțeleg, le vor libere, le încurajează în sensul autoafirmării, devin adorabili. Dar poate că femeile care urmează cursul devin mai neatrăgătoare... Femeile însă devin, probabil, mai neatrăgătoare pentru că par că vor ceva și pentru ele. Eu vorbesc acum despre transformări în structura personalității cuiva și despre modul în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de orice tip, a rămas o ultimă redută, constant răspândită istoric, geografic și cultural: cea prin care femeile sunt explicit sau implicit blocate de la ceea ce face ca o societate să fie democratică și morală. Familia este construită patriarhal: dreptul la autoafirmare este rezervat bărbaților, în timp ce datoria autosacrificiului e rezervată femeilor. Instituțiile care controlează decizia și resursele funcționează după o logică asemănătoare: femeile sunt candidate la rolul de executante (în cazul fericit în care nu sunt excluse și de la acest rol). Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
astfel de familie am putea paria pe termen lung. 3. Copiii au o semnificație specială. În familia românească este chiar foarte specială. Trăind într-o societate în care energia noastră se consumă în strategii de supraviețuire, nu în dezvoltare și autoafirmare, comportamentul nostru față de copii este adeseori suprarealist: avem mai multe avorturi decât nașteri și tratăm amoral problema avortului - dacă nu cumva încercăm din nou să etatizăm facultățile reproductive (vezi „Proiectul Moisin”), făcem copii în mod iresponsabil, fără să le putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
chiar pe abilitatea noastră de a asigura supraviețuirea membrilor familiei din resurse extrem de precare. Suntem sexul slab. Marea noastră slăbiciune este aceea de a trăi după o morală a datoriei și autosacrificiului, dar nu și după una a drepturilor și autoafirmării. De aici decurg multe consecințe pentru noi și pentru societate: nu suntem solidare, ne învârtim în jurul bărbaților (soți, iubiți, șefi, colegi), ca planetele pe orbită fixă, ne este teamă să nu supărăm, să nu cumva să nu mai plăcem, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
gen poate tinde spre modelul imaginar. Din alte cercetări reiese că nici școala nu se desprinde de mesaje conservatoare și roluri predestinate. Biserica este programatic patriarhală. În acest mediu de influență, șansele ca și bărbații și femeile să tindă spre autoafirmare publică și privată, în limitele propriilor capacități, netarate de mesaje sexiste, scad dramatic, iar demersurile normative spre egalitate de șanse, cu „poruncă” de la Uniunea Europeană sunt vorbe goale votate de către parlament și publicate în Monitorul Oficial. Revista 22, nr. 784, 15
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să le folosim, și pe care o chemăm la ființare asigurând-o permanent că e în siguranță, alianțele pe care le propunem sunt sigure, iar posibilitățile reprezentaționale pe care le oferim în breșa respectivă sunt tot atâtea oportunități autentice de autoafirmare a vocii pe teritoriul discursului. Însă paranteza sau parantezele pot avea mai mult decât un caracter sporadic, insular. Ele pot deveni însuși semnul jocu-lui cultural în care ne-am angajat sau al politicii particulare a cercetării care ne definește provizoriu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
individualității, ea făcând posibilă, prin această implicare personalistă, variația infinită a contribuției subiective și armonia socială subsecventă ei (o armonie care infirmă înregimentarea și salvează de la orice fel de uniformizare). Apelul la propria conștiință se transformă în drept elementar la autoafirmare și o modalitate de implicare ce aparținea odată doar excelenței se democratizează în virtutea unei chemări comunitare universalizate care sădește în educație și culege apoi în act social comun o concepție a participării plenare a fiecărui individ. Aici suportul actului este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
claritate pe ce poziție se situează ce poate și ce nu cît valorează atît în sus cît și în jos. Calitatea pe care Aristotel o numea megalopsychia, și care consta în a fi conștient de adevărate valoare proprie, exprimă justa autoafirmare, dinspre latura pozitivă. Limitele rezultă de la sine, fiindcă sînt determinate din interior, nu din afară. Ele se găsesc pur și simplu acolo unde încetează conștiința propriei valori. Cînd romanticii au încercat, în epoca lor, să-l situeze pe Tieck ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întîrzii asupra micimii celorlalți. Tragedia lui Nietzsche a fost că tendința permanentă de a-și exprima antipatiile nu i-a mai lăsat deloc răgazul și puterea să dezvolte pozitiv ceea ce-i stătea totuși cel mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bogăție lăuntrică poate face necesară izolarea și prin faptul că, acceptînd și recunoscînd în aparență formele date ale vieții, opiniile și moravurile oamenilor, precum și autoritățile stăpînitoare, ne cruțăm toată puterea pentru activitatea și dezvoltarea interioară. Dar ironia nu folosește numai autoafirmării. Ea poate fi totodată o metodă, un mijloc pedagogic de a face cu putință înțelegerea aștor personalități înțelegere care este, la rîndul său, a condiție pentru ajutorare, educație și colaborare. Prin acceptarea aparentă a premiselor și presupunerilor altora, prin recunoașterea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea sa, aceasta poate fi urmarea împrejurării că oamenilor nu le place
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cum se poate ca altul să aibă dreptul să meargă pe alte căi decît mine? Și mai cu seamă am, poate, un sentiment neplăcut, cînd nici nu stiu măcar pe ce alte căi apucă. În ambele sale forme, atît ca autoafirmare cît și ca act educativ, genul de ironie care a fost descris aici, după unele indicații, în cazul lui Socrate cel din istorie 30, caracterizează, într-o explicație mai largă totuși, o mare cotitură în viața spirituală. Ea este prima
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ALE HUMORULUI 19. Marele humor ca sentiment total concluziv Sentimenetele individuale care vor produce ulterior, reunite, un sentiment total, pot proveni din direcții extrem de diferite. În legătură cu aceasta, este de mare importanță mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd se dezvoltă pe baza superiorității și măreției sufletului, sau pe baza melancoliei și a nostalgiei, decît atunci cînd momentele sale esențiale sînt simpatia și înțelegerea. Pe lîngă asta, în cadrul acestor diferite forme
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la lupta celorlalți pentru autoafirmare. Apare aici un sentiment sigur de putere, care nu conține tendința de a-și afirma superioritatea față de ceea ce e mic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la lupta celorlalți pentru autoafirmare. Apare aici un sentiment sigur de putere, care nu conține tendința de a-și afirma superioritatea față de ceea ce e mic, ci poate da naștere tocmai năzuinței de a-și descărca energia printr-o activitate caritabilă. Adevărata superioritate nu are nevoie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire s-ar naște humorul. El exclude contradicțiile vieții, în loc să caute să răzbată prin ele. Humorul este cu putință numai dacă autoafirmarea nu este, în mod obișnuit, atît de scrupuloasă și de încordată încît să se izoleze de orice emoții stîrnite de întîmplările vieții. Humorul presupune că poți să dispui de atîta energie în autoafirmare încît să fii în stare să primești
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ele. Humorul este cu putință numai dacă autoafirmarea nu este, în mod obișnuit, atît de scrupuloasă și de încordată încît să se izoleze de orice emoții stîrnite de întîmplările vieții. Humorul presupune că poți să dispui de atîta energie în autoafirmare încît să fii în stare să primești loviturile pe care ți le dă viața și să fii martorul prostiei și al indolenței ce se răspîndesc în lume, fără să te lași zdruncinat în încrederea ta intimă și în statornicia ta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate chiar ca o felix culpa, iar nostalgia ce năzuiește înainte nu ne îngăduie să întîrziem la ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o glumă legată de valorificarea pozitivă a activității și suferinței lor. În contrast cu desfășurarea evoluției ce duce de la instinctul originar de autoafirmare la egoism (Psychologie, VI C, 1), aceste tipuri sînt urmarea unei dezvoltări ce exclude parțialitatea în cadrul propriului "eu" izolat și în interesele acestuia. Iar această emancipare s-a obținut la școala experienței vieței, grație unei mari energii. În fața contradicțiilor și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1), ar fi incorect să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici acea vorbă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1), ar fi incorect să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici acea vorbă mare ce s-a spus despre dragoste
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici acea vorbă mare ce s-a spus despre dragoste: rabdă tot, îndură tot, biruie tot. Noblețea sufletească nu are voie să poarte pecetea dragostei, dar în dragoste așa cum poate fi ea se ascunde o noblețe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]