394 matches
-
percepțiilor umane colective și dacă ea este depozitată, gândită și comunicată prin limbaj. Pornind de la premisele sus-amintite, constructivismul statuează că sistemul internațional, ca parte a realității sociale, construiește actorii, contribuie la constituirea lor și la modul în care ei se autodefinesc. În egală măsură, sistemul internațional este construit, constituit și reconstituit prin fiecare interacțiune dintre actorii sistemului. Cu alte cuvinte, în termenii clasicei dileme a științelor sociale care se întreabă dacă structura determină agenții sau agenții determină structura , constructivismul este una
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
lui, meditează în același timp și asupra scrisului, care pentru el are ,un efect terapeutic". în afara romanului de debut Adolescenții de la Brașov, mai proiecta și altele (nerealizate). Boemul, care ocupa și el un loc în ,corabia cu ratați" (cum se autodefinise cam pe nedrept ,generația"), pare să alunge în anumite momente femeia substituind-o cu scrisul. Numai munca la masa de scris mă poate salva". Și conchidea categoric, dar nu fără a se contrazice: , Fiindcă prin femeie mă apropii de neant
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
va fi fost? Criticii memorialiști sunt mai puțini: Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie. în volumul de Convorbiri cu Andrei Grigor, autorul seriei Scriitori români de azi și al atâtor volume de referință, ca Dimineața poeților, Sfidarea retoricii ș. a. se autodefinește: "...prin fire și voință", "un spirit care se plasează în ariergarda avangardei", fiind unul din reprezentanții de seamă ai generației '60. Pentru E. Simion jurnalul și memoriile sunt opere de autoficțiune (le-a dedicat și o lucrare teoretică), idee împărtășită
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare" pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și nebun", chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu strămoșii, profanând "liniștea morților", exprima nu doar furia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumea „schismatică“, adepții bisericii răsăritene. În cele din urmă, războiul în numele crucii s-a abătut și înăuntrul spațiului dominat spiritual de Roma, asupra centrelor de erezie care trebuiau anihilate pentru a restaura unitatea de credință a „creștinătății“, astfel cum se autodefinea biserica romană 2. • Pentru vasta literatură referitoare la cruciate, v. A. S. Atiya, The Crusade. Historiography and Bibliography, Bloomington, 1962; bibliografia ulterioară e prezentată și discutată în sintezele mai recente și în periodicele de specialitate. • A. Carile, Per una storia dell
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân! Zi, robotești/ Atât de iute sub pământ? Grozav ocnaș!"215 Ladima și regele ucis ne apar într-o dublă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este universul romanului realist: acesta există în carte și, totodată, e negat. Cititorul asistă la alchimia prin care obiectul se preface în descriere, întâmplarea în frază. Totul e însoțit de comentariul ironic nu al povestitorului, ci al personajelor care se autodefinesc ca ființe de hârtie. Monografia G. Bacovia (1999) e la origine teza de licență susținută de P. după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Napoli Ospite pentru volumul Până unde pot muri (1969). A lăsat în manuscris volumul de memorialistică Întâmplări de când eram pe pământ. Traiectoria cărților lui M. înregistrează evenimentele unei biografii spectaculoase în felul ei. „Băiatul Sofiei - din flori”, cum s-a autodefinit într-un vers, asumă poetic condiția de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale poartă o vizibilă amprentă autobiografică. Practicând „o poezie grefată pe ipostaze ale existenței” (Romul Munteanu), se manifestă de la început ca un „elegiac confesional” ( G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
pânză Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Muzeul George Apostol, Bacău. „...Aflată în cel de-al cincilea deceniu al vieții, fostul medic stomatolog, acum pătimașă pictoriță întru-totul dedicată artei, Constantina Voicu se autodefinește drept o luptătoare ferventă în slujba armoniei. La prima vedere te intrigă o aparență absență, sugerată de aerul rezervat și expresia de nedefinit. Este însă doar o aparență, pentru că pictorița Constantina Voicu e în permanent contact cu realitatea. „Deci sânt
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
versuri, Poeme simple, S. se integrează în curentul promovat de revista „Gândirea” - în care multe piese componente au apărut inițial - și se anunță ca o voce dintre cele mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată cu personaje istorice cum ar fi Christine de Pisan sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
față de "omului partidelor", avatar al "parazitului dinăuntru" din perioada interbelică. Misiunea lor este prezentată într-o formă alarmistă și ultranaționalistă, sub forma unei lupte constante pentru conștientizarea pericolelor care amenință poporul român. Din punct de vedere cultural, Noua Dreaptă se autodefinește succesoare a unor personalități culturale ca Mihai Eminescu, Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Corneliu Codreanu, Ion Moța, Vasile Marin, Alexandru Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin Noica, Dumitru Stăniloae. Sunt nume care amestecă legionari, teologi și monahi, precum și intelectuali cunoscuți ai
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
al. 1999), nici omogenitatea socială sau absența divizărilor sociale. Dimpotrivă, există unele diferențe pe care comunismul nu le-a putut eradica (vezi Tucker 2002), altele au apărut în perioada postcomunistă (de exemplu, învingătorii vs. învinșii tranziției) 2 Deși nu se autodefinea drept partid, UDMR îndeplinește toate funcțiile unui partid și se potrivește definiției minimale a partidelor aplicată pentru capitolul de față vezi Sartori (1976). Prin urmare, mă voi referi la UDMR ca la un partid în cele ce urmează. 3 Însumarea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și o includere a lui Cocteau în gruparea reprezentată de Acțiunea franceză, aceștia situându-se mai degrabă în succesiune, ci o asociere prin prisma reluării principiilor clasice. Înființată în 1898 de Maurice Pujo și Henri Vaugeois, Acțiunea franceză s-a autodefinit, de la început, drept o mișcare intelectuală naționalistă, care respingea idealurile Revoluției Franceze. Avându-l ca ideolog principal pe Charles Maurras, gruparea și-a stabilit un program concret de revigorare a spiritului național, vizând trei dimensiuni importante recuperarea clasicismului în literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dezvoltate în paginile cotidianului ce purta numele grupării, apărut în anul 1908. O cu totul altă viziune asupra clasicismului o întâlnim la Jean Cocteau, care nu promovează în mod agresiv o întoarcere la coordonatele secolului al XVII-lea, ci se autodefinește în termenii unei căutări a echilibrului, a armoniei resimțită mai ales la nivel interior. Cea mai importantă scriere a sa rămâne, în acest sens, Apelul la ordine (1926) o însumare de șapte articole ilustrative pentru crezul artistic al scriitorului. Reflectând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ilustrează o viziune neoclasică -, va fi necesară o selecție care presupune reducerea substanțială a numeroaselor aspecte ce țin de viața și evoluția artistică a lui Eliot. În acest sens, vom reține mai întâi cele trei coordonate prin care scriitorul se autodefinea în faimoasa prefață la volumul de eseuri critice For Lancelot Andrews, publicat în 1928: "clasicizant în literatură, monarhist în politică și anglo-catolic în religie."268 Afirmația este clară, fără echivoc, trasând în mod ferm liniile esențiale ale unui crez literar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mâzgă. La un anume ceas el trebuie să facă hotărât un lucru precis, în anume împrejurare el trebuie să se regăsească, armat cu metalul voinței. Viața nu trebuie să-l priveze de prestigiul interior"136. Rostindu-se, moralistul Arghezi se autodefinește în raport cu intervalul spațio-temporal al existenței sale cotidiene: urbanitatea interbelică, un soi de hibrid, nici sat, nici târg, dar nici oraș, în adevăratul sens al cuvântului, câte puțin din toate și deci un amalgam de tendințe dintre cele mai diverse. E
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: "Să observați că niciodată / N-am fost singur cu mine cum mulți au crezut..." Unui creator harismatic, dispărut în împrejurări tragice i se construiește o legendă, care, nu o dată, se suprapune operei. Prea dispersat, autorul Primelor iubiri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o Venus barbata independentă respingând falsele pudori și dând curs naturii feminine, ea imprimă secvențelor confesive o pasionalitate contagioasă. Dimensiunea senzorială, dorința erotică (nu lipsită de suavități), întrebările, câte sunt, aproape că exclud anxietățile. Într-un sonet din tinerețe se autodefinea la modul deziderativ o personalitate posesivă: "Neîmblânzită ca o stea lactee, / Departe, nici bărbat și nici femeie, / Măcar o dată pot să mă închipui?" Între grațios și trufie se desenează silueta din remarcabilul poem Trestia unul dintre cele mai caracteristice stilului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Premiul pentru poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o poezie cerebrală, vizibil lucrată. În prima sa carte realul se cuprinde într-un timp de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
Superior, validată prin plebiscit, Republica Umanistă Vandana. Acest act a pus într-o situație extrem de penibilă Republica Vandana de Sud: "Păi, dacă nu mai există o republică soră <de nord>, înseamnă că prin precizarea <de sud>, statul vündünilor s-ar autodefini nici mai mult nici mai puțin drept o anexă a vandanilor!" După o serie întreagă de demersuri diplomatice și după o ostentativă mobilizare militară, vündünii au trebuit să constate că Marile Puteri erau în perioada aceea mult prea ocupate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
că perfecțiunea nu este necesară, nici cerută și îndemnat să-și fixeze scopuri realiste. La polul opus se află imaginea personală defavorabilă (de exemplu, copiii care au multe note proaste au o rea imagine despre sine. De multe ori se autodefinesc: „Nu sunt în stare...”, „Nu am o memorie bună...”, „Nu am personalitate...”). Aceste autocaracterizări tind să mențină frustrarea, astfel că elevul va lua în continuare note proaste, în concordanță cu imaginea făcută despre sine. Această imagine defavorabilă apare și datorită
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
trupului fizic și-i refuză transparența în lumea ca lumen. Pentru el, Eminescu este interesant ca "om concret" și de aceea găsește satisfacția de a-i descrie părul de pe trup și platfusul. Asta înseamnă că antropocentrismul cărtărescian, postmodern, cum se autodefinea în acel an (fiindcă, între timp, se pare, scriitorul e pe cale de a se lepăda de postmodernism), este cu totul altceva decât antropocentrismul Părintelui Stăniloae. Atenția lui se concentrează pe biologic și pe biografic, iar nu pe zona de transparență
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însăși posibilitatea dialogului intercomunitar. Mai mult decât atât, lăsați în pace pur și simplu ei nu puteau fi, pentru că, la rându-le, nici ei nu conviețuiau după regulile Uniunii, protectoare de tihna generală; în schimb, puteau fi lăsați să-și autodefinească nevoile și, întru satisfacerea lor, să se bucure de ajutorul expert al forurilor competente. Carența de introspecție autodefinitorie era deja considerată, la nivel central, drept o nevoie a lor (deși mai mult atribuită decât liber asumată), pe care echipa de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]