219 matches
-
scrie dizertația/romanul/jurnalul/confesinea pe care o/îl citim, când i se spune Închide cartea, omule, căci revoluția a început și ea își are locul în viață, nu în cărți. Pe măsură ce scrie ultimele pagini, cartea și acest final se autodistrug cu bună știință (...). Desigur, ultimele rânduri pe care le citim sunt dintr-o altă carte a lui Daniel cea biblică". 351 Linda Hutcheon preia termenul lui Brian McHale, concluzionând în Politica postmodernismului (p. 75) că "ficțiunea postmodernă de acest gen
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gândirea socială creștină ar funcționa, de fapt, chiar dacă adeseori în mod latent, ca nucleu ireductibil și la care nu se poate renunța al acelei "religii civile" de care nici măcar societățile postmoderne nu se pot dispensa dacă nu vor să se autodistrugă. 2. Gândirea socială creștină contează drept ghid etic pentru emanciparea și eliberarea omului de forme de exploatare sau de opresiune, atât în sens spiritual, cât și în sens material, în măsura în care toate aceste aspecte privesc drepturi fundamentale ale omului (aceasta e
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de la natură? Natura e ca o carte deschisă. Dacă o citești cu atenție vei observa că pe Pământ fenomenele se repetă. Toate ființele care s-au crezut grozave, până la urmă, datorită incapacități lor proprii de a se adapta, s-au autodistrus Gândește-te la dinozauri; s-au înfruptat din bunurile naturii; până la urmă nu au rezistat; au plesnit și au dispărut cu totul. Există totuși niște vietăți care nu s-au temut de nimic. Ele au rezistat tuturor vicisitudinilor. Cel mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de noi înșine și care ne-a schimbat radical comportamentul: "Voi tinerii nu știți să vă bucurați de cel mai prețios dar cu care ați fost înzestrați, sănătatea voastră! Voi sunteți proprii voștri dușmani! Nu faceți altceva decât să vă autodistrugeți! În prima jumătate a vieții voastre, voi singuri v-o distrugeți pe cea de a doua! Dacă nu vă opriți la timp, grea bătrânețe veți avea sau... nu o veți avea deloc!". Deși, intervenția ei spontană și tendențioasă nu prea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puțin tot atâta timp, sfaturile și născocirile noastre. Le demonstrăm cu lux de amănunte că numai și numai iminenta noastră existență a adus beneficii omenirii, iar "Planeta Albastră" s-ar fi întors cu susul în jos sau s-ar fi autodistrus, dacă nu am fi fost noi. Apa pe care o bea, trotuarul pe care pășește fără a-și murdări pantofii de noroi, școala în care nepoții și strănepoții noștri vor învăța tainele universului, apartamentul în care locuiește generația în blugi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dispărut sub dărâmăturile ei. Existența noastră depinde și de răbdarea Pământului pe care și-o arată față de noi. E suficient de puternic să ne nimicească, ștergându-ne de pe fața lui. Dar mai îngrozitoare e realitatea capacității noastre de a ne autodistruge. Plini de ură și lăcomie, am devenit cel mai periculos dușman pentru noi înșine. Trăim pe o planetă și într-un univers pe care nu le înțelegem pentru că nu am coborât în profunzimea lor. Ne-am ridicat și ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
conștiință a apartenenței tuturor, bogați și săraci deopotrivă, la marea familie umană." Problema "conștiinței" pare a fi la distanță de ani-lumină de preocupările celor care decid care este destinul tulburatei noastre lumi, dar, fără abordarea ei, specia umană se va autodistruge. Între evoluția conștiinței și involuția conștiinței nu există o a treia cale. Conștiința nu poate stagna, cauza fiind mișcarea și transformarea perpetuă, care este intrinsecă Realității. Evoluția conștiinței va implica ceea ce autorul numește "sfîrșitul civilizației vampirilor pă-mîntului". În mod inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
niciodată stării de fapt, iar echilibrul postulat de teoria clasică este un vis. "Între percepție și realitate există o legătură reflexivă în ambele sensuri, care poate genera procese dezvoltare-declin de tip "balon", care inițial se autosusțin, urmînd apoi să se autodistrugă" (p.9). Astăzi, avem de-a face cu un superbalon care s-a tot umflat speculativ în ultimul sfert de veac, dopat de extinderea creditelor, pe fondul concepției greșite a fundamentalismului de piață. Crizele anterioare nu au făcut decît să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
oamenilor le sunt oferite în folosință. Veche de patru sute de ani, paradigma modernilor, a "iluminaților", a ajuns la final. Aceasta impune o reorganizare radicală a societăților noastre și o transformare a practicilor globale privind Natura. Altminteri, specia umană se poate autodistruge, cum s-a întîmplat cu atîtea alte specii înaintea noastră. O altă lege universală, divină, spune că ceea ce semeni aceea cu-legi. Prin urmare, nu poți semăna neghină și aș-tepta să crească grîul. Or, noi asta facem, de sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
necesară: ea prezintă acum dificultăți extreme de verbalizare, suferința este exprimată prin sentimentul de devalorizare, de pierdere a oricărei dorințe, de sentimentul că nu poate fi ajutată. Dorința de a muri se află pe primul plan: Christine dorește să se autodistrugă deoarece se simte „prea prăbușită, incapabilă să-și revină, prea în contrast cu albul din jur”. Acest contrast este legat de sentimente de vinovăție de neiertat, de lipsă de demnitate, de rușine; ea nu poate să-și imagineze nici o schimbare, nici o ameliorare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
după care supușii Tatălui celui bun vor fi ridicați la viața veșnică a Îngerilor din Înaltul cerurilor, pe cînd păcătoșii vor fi lăsați În seama Demiurgului, care Îi va alunga În focul nimicirii. În această conflagrație eschatologică Demiurgul se va autodistruge, căci existența sa nu e de conceput În afara lumii sale. Deasupra acestei neființe se va Întinde lumea fără de sfîrșit a Dumnezeului străin și milostiv. Biserica marcionită nu era defel o comunitate de profeți. Dispunea de o ierarhie funcțională supusă aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sărace” (Galileni 4:9). „Există un alt creator sau factor care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil de a săvîrși toate cele bune. Relele provin de la un Principiu al Răului, altul decît Dumnezeu; acest principiu, Sathanas, „Puterea Întunericului” (Coloseni 1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rigoare, îngăduie anume incursiuni în mister. Au existat chiar câțiva sfinți care n-au disprețuit căile umorului. Să zicem că sfințenia se potrivește cu rare accese de umor și de ironie. Ceea ce însă sfințenia nu poate tolera fără să se autodistrugă este ironia sistematică, ironia ca obicei al spiritului, ca dar, ca talent și ca automatism. Căci ea e antipodul însuși al extazului” (III, 292). Și printre păcatele neamului său Ă limită de neiertat și pentru sine Ă se află nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cultură umanistă matură și o societate civilă funcțională, autonomă în raport cu factorii politici, dar reușește, tot prin acei "mari" filosofi și oameni de litere, instituirea unui subtil și pervers aparat de propagandă pentru diverse "cauze" de grup, interesate material. România se autodistruge prin vocile "elitelor". România de azi e rezultatul concret a 20 ani de politicianism intelectual și, totodată, e imaginea autentică a unor intelectuali-politicianiști. "Liberalismul" românesc (1990-prezent) e doar o suprafață înșelătoare de la ideea de libertate și de liberă exprimare. Avem
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei minorități capitaliste tot mai reduse, liderii Internaționalei a II-a au considerat că instaurarea socialismului era inevitabilă, dar au preferat să adopte o poziție de așteptare. În opoziție cu aceștia, Lenin a negat posibilitatea ca regimul capitalist să se autodistrugă; dimpotrivă, el putea adopta forme de conservare printr-un ultraimperialism, pacifist și echilibrat. În aceste condiții, în viziunea sa, numai lupta de clasă putea pune capăt societății exploatării, iar războiul i se părea că oferă posibilități tot mai mari din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
doctrine credibile. Frankfurt a fost în același timp momentul lărgirii bazei sociale a socialismului prin renunțarea la adresabilitatea exclusiv muncitorească 14. El a confirmat orientarea mișcării socialiste spre economia planificată: "Dezvoltarea economiei și tehnicii a dat omenirii posibilitatea să se autodistrugă sau să-și ridice continuu bunăstarea. De aceea, producția nu poate fi lăsată pe seama jocului liber al forțelor economice. Ea trebuie planificată. Această planificare trebuie să asigure drepturile fundamentale ale personalității umane. Socialismul năzuiește spre legarea libertății cu planificarea la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la Hobbes se schițează după cum observa M. Senellart 72 o dublă tendință: "una constând în a reduce guvernarea la suveranitate, prin intermediul obligativității supunerii, cealaltă constând din a separa riguros nivelul lor de funcționare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
om!); spectacolul agonic al unui univers pe cale de mortificare ("degeaba decojești/ culoarea ochilor/ copilului tău/ cât suntem în mișcare/ morții/ sunt spectatorii noștri/ care știu/ că suntem de plâns" Spectatorii noștri din Veșnica împotrivire) sau pe punctul de a se autodistruge ("au pornit războaiele/ pe sub masca cerului/ sub aripa zeului/ mâini de lacrimi/ se închină/ capul sângerează albastru/ vechiul trup/ și noul trup/ sângerează iar albastru" Cel ce vine și se duce din Clepsidra cu pulbere de vise); sentimentul acut al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trebui, pentru că este inuman și plin de cruzime față de ei toți. Oamenii sunt totuși atît de slabi! Și totuși n-ai de ce să te lupți cu acest tiran și nici să te aperi de el n-ai nevoie; el se autodistruge dacă țara nu i se închină (...) Poporul e cel care se pleacă și-și pune singur gîtul în laț: putînd să aleagă între a fi supus și a fi liber, el renunță la libertate și alege jugul, consimte la propria
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
are se presupune că trebuie să le reflecte prețurile. Între percepție și realitate, există o legătură reflexivă, în ambele sensuri, care poate genera procese de dezvoltar e d e tip „balon“, care, inițial, se autosusțin, urmând, mai apoi, să se autodistrugă. La un moment dat, exista un balon pe piața locuințelor din Statele Unite, dar criza ac tuală nu a însemnat doar crahul acestuia, ea fi ind mai amplă și mult mai complexă decât crizele financiare periodice pe care le-am trăit
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
al XX-lea. Antagonismul sălășluiește el însuși în interiorul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonismele sale interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalizarea închisă, fiind fără încetare nevoită, și riscînd să se autodistrugă în caz contrar, să-și producă autocritica. La fel, și în mod corelativ, umanismul european suferă și produce un antagonism profund între credința în universalitatea sa, care maschează un eurocentrism dominator, și potențialitatea sa veritabil universalizantă, care se deschide către
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Comunismul, antrenînd astfel prăbușirea Marxismului. Deja demitizată parțial încă din 1956-1957 prin desacralizarea lui Stalin, evenimentele din octombrie din Polonia și revoluția maghiară, URSS s-a înfățișat în sfîrșit către 1975 ca un sinistru lagăr de concentrare. Maoismul s-a autodistrus în avatarurile tragico-grotești ale afacerii Lin Biao* (1971), delfinul devenit trădător, reabilitarea lui Deng** (1973), recăderea sa în dizgrație, moartea lui Mao, mașinațiile Văduvei roșii și ale "bandei celor patru"*** (1976). Vietnamul eliberator se transformă în asupritor (fuga așa-numiților
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru a-l înțelege și pe unul, și pe celălalt. Să ne-nțelegem: confruntarea se referă aici la "tipuri ideale", după expresia lui Max Weber. Totalitarismul total este imposibil, și orice tentativă a totalitarismului de a accede la absolut îl autodistruge (așa cum s-a întîmplat în cazul Cambodgiei lui Pol Pot). Totalitarismul poate fi mai mult sau mai puțin deschis, se poate liberaliza mai mult sau mai puțin, însă poate fi definit drept totalitarism atîta vreme cît reprezintă regimul unui partid
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Fie și doar pentru acest motiv, discuțiile extinse despre societatea civilă nu sînt imune la confuzii și incoerențe. Sînt chiar semne că sensurile termenului "societate civilă" se multiplică pînă acolo încît, ca o reclamă prea des folosită, riscă să se autodistrugă prin suprasolicitare. Există, desigur, un acord tot mai larg privind importanța societății civile, dar există și un dezacord la fel de important privind sensul său exact. Unii comentatori se pare că doresc chiar să creeze confuzii în această problemă pentru a avea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dezvolte într-o nou produs. Doar acești doi poli le oferă forța de coeziune și echilibru de a se dezvolta armonios. Or, viața pe pământ nu înseamnă menținerea unei stări de echilibru permanent? Cum pierd echilibru, cum mă autoelimin, mă autodistrug. Dacă ar fi după mine, ca părinte, aș stabili ca obiectiv în educația copiilor și formându-i deprinderea de a-și păstra echilibru în tot ce face. Echilibru în a folosi orice cât îi este necesar și nu cât i-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]