KorAP: Find »[drukola/base=autogară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...118 >

2,934 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a sosit... Cursa rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai lucrat și ast' noapte, de-aceea am venit abia acum... Știi că n-a venit cursa nici azi? Mă ia cu rău cînd mă gîndesc la Sorina. Mîine în zori sînt la autogară. O duc pe Sorina la hotel să se odihnească, abia apoi merg și eu la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
merg și eu la uzină. Sînt hotărît: nu mai merge așa, cît o să stau singur? În fond, Sorina... Am impresia că te plictisesc. Probabil, din cauza cursei, sînt nervos și vorbesc mereu. Mi-e teamă că Sorina, cum va ajunge la autogară, va pleca înapoi cu prima cursă. Dar ce vină am eu? Te rog să mă crezi!, de ieri, am impresia... Nici nu-ți dai seama cît te poate clarifica o situație ca asta: sînt în stare s-o iau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telegramă, dar n-a avut cine le primi. Cum să le primească, dragă?! se înfurie Runca. Ce, crezi că Radu a mai dat pe-acasă de trei zile?! Știi ce-i aici, la chirurgie?!... Am tot dat amîndoi telefon la autogară, eram siguri că vii cu cursa, iar cînd am văzut că și noaptea asta cursa va sta la Sălcii, ba legătura telefonică cu restaurantul fiind și aia întreruptă din cauza vîntului, Radu a luat echipamentul meu și a plecat cu schiurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu fă cafeaua prea tare că vreau să și dorm. Ți-au venit geamantanele? Nu. Stau la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
secretarei de la Dezvoltare și o roagă să-i întocmească notă de transfer intern, la cerere, pentru Cooperări, zicînd că o semnează mai tîrziu, cînd trece spre poartă, sau luni la prima oră, după care, amintindu-și de cursa rapidă, sună autogara: telefonul este ocupat. Pune hîrtia cu planul de fabricație în dosar, pe care îl încuie în dulap, rechemînd în gînd imaginea femeii de la etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ai dumitale încearcă de ieri... Las' că dau un telefon tovarășului Săteanu dacă nu vrei: am intrat deja în ziua a treia de cînd stau ăia acolo; ar trebui să se știe, să intervină armata... Alo, alo, îl strigă șeful autogării tocmai a întrebat cineva de la primărie din dispoziția tovarășului Săteanu, că s-a aflat de Sălcii. Ce-i spun? în cît timp vii cu echipa? Maxim o oră! spune Vlad și închide, apoi face semn lui Cornea să se pregătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-aș ochii senini! Zău! Nu mi-o lua în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
specialist, va ști să te aprecieze și să te stimuleze spune privind în urmă, să-l mai vadă pe inginerul Muraru cum a traversat strada, făcînd iarăși un semn nervos milițianului care l-a apostrofat că trece pe roșu. La autogară, lîngă cursele care au început să circule deja, așteaptă autofreza. În jurul ei roiesc mulți oameni, printre care și doi colonei de la unitatea militară. El este arată șeful autogării spre Vlad cînd îl zărește coborînd din microbuz. Cei doi colonei stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
semn nervos milițianului care l-a apostrofat că trece pe roșu. La autogară, lîngă cursele care au început să circule deja, așteaptă autofreza. În jurul ei roiesc mulți oameni, printre care și doi colonei de la unitatea militară. El este arată șeful autogării spre Vlad cînd îl zărește coborînd din microbuz. Cei doi colonei stau de vorbă cu toți cei din microbuz, să se convingă că pot avea încredere în ei, le strîng mîinile în final și le urează drum bun. Imediat, autofreza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde stă. Ei uite că pe-asta n-o mai fac zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul de peste drum. Ana! strigă întrînd în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet: "Mi s-a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
închidă ușa. Paula! strigă Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi, ai face din mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mama dumneavoastră spune menajera. Era îngrijorat, a telefonat la dumneavoastră și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vodcă n-am, da' fac rost, că poate mă ajuți la cumpărături; am lista acasă, trebuie s-o dublez: feșe, batiste, pelinci, port-bebi, tetine, sticle gradate, olițe, fundițe, codițe, fustițe... Da' de ce nu mergi cu mine, unde te duci? La autogară, să-mi iau geamantanele. Ia stai! Carnea..., vinul... Mulțumesc! Știi ce bine au prins... Chiar mă-ntrebam cine-i nebunul, cu risipa... Da' mă-ndoiese să-ți mai fi rămas ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rămas ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei și-i face plutonierului un semn discret spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer de pe partea cealaltă a șoselei, oprind camionul. Ce să fac, dacă taxiurile nu circulă răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce să fac, dacă taxiurile nu circulă răspunde fata înțepată. Urcă, te duc eu pe gratis, că-i păcat de pantofi zice șoferul și deschide cealaltă portieră. O Dacie trece în viteză, aproape atingînd-o pe fată și intră în curtea autogării. Actorul întinde palma, s-o ajute pe Nina să coboare din cursă, dar femeia face un gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Nina să coboare din cursă, dar femeia face un gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
drum; hai să-i ducem niște flori lui Lazăr, cunoști unde stă? Da. Mă așteaptă să merg cu el, să-l ajut la cumpărături. Mergem toți trei. Două fetițe... rîde Violeta încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]