157 matches
-
continuitatea preocupărilor vizavi de specificitatea românilor, nu vom face o prezentare a idealurilor fiecăruia din aceste curente, ci, așa cum am precizat mai sus vom selecta acele teorii pe care le considerăm relevante pentru definirea matricei identitare. 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române Una din dezbaterile ce au marcat, cu siguranță, nu doar cultura, ci și societatea românească este cea între sincronism și autohtonism. Ea se regăsesește evident și în teoriile cu caracter sociologic asupra identității, și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe care le considerăm relevante pentru definirea matricei identitare. 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române Una din dezbaterile ce au marcat, cu siguranță, nu doar cultura, ci și societatea românească este cea între sincronism și autohtonism. Ea se regăsesește evident și în teoriile cu caracter sociologic asupra identității, și de aceea o considerăm un punct de plecare foarte bun în prezentarea noastră. De altfel, așa cum o să vedem mai departe, aproape întreaga discuție despre caracteristicile identitare se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și stricăciune. Practic Maiorescu, alături de alți junimiști Eminescu, Carp ș.a. -, denunța caracterul mimetic și antitradițional al direcției noi din cultura românească, ce pe termen lung, nu putea avea efecte benefice la nivelul societății (vezi și Bădescu, 2004(a):40-41). Dacă autohtonismul își găsește în Maiorescu un reprezentant de seamă, proiectul sincronismului modernizator are în Lovinescu unul din cei mai aprigi partizani. Dintre susținătorii și continuatorii idealurilor liberale pașoptiste Zeletin, Ibrăileanu, Ralea ș.a. -, directorul Sburătorului este astăzi cel mai cunoscut. Construcția teoriei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
spiritul filosofiei culturii, preluată și la noi de majoritatea autorilor din perioada respectivă. Vezi și Geană (1999:23-7) în Studiu introductiv la Simion Mehedinți, Civilizație și cultură, și Geană (2005:126-28). 4 Vezi Lovinescu, 1997:306-10 și 1997:320-25. 5 Autohtonismul. 6 "Cultura critică [...] dă expresia tendințelor de ridicare a periferiei", ea dezvoltând o "formula mentis în societatea românească" (Bădescu, 2003:14-5 ). 7 De la Rădulescu-Motru și Mehedinți la Blaga sau Vulcănescu. 8 Aducerea spiritului ortodoxiei în discuția asupra specificului cultural poate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dintre sarcinile cruciale este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic compus din autohtonism, autoritarism și populism (Mudde, 2007); toate cele trei trăsături au o relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în parlamentul federal, i s-a alăturat Gerolf Annemans. La începutul anilor 1980, VP-ul și lărgit profilul ideologic, îmbrățișând entuziast autohtonismul și populismul. În 1982, la alegerile locale din Antwerp, partidul a început să-și centreze campania pe temele imigrației și integrării străinilor, iar în 1992 a publicat programul în 70 de puncte (70 - puntenplan), în care se susține expedierea imigranților
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
decidenți. Cu toate acestea, votul pentru VB poate fi definit cel mai bine drept un vot anti-imigrație, mai degrabă decât un vot de protest politic (Billiet și de Witte 1995, 2008) și asta deoarece acești electori sunt mai atrași de autohtonismul VB decât de fibra populistă a partidului. 2.2 Populismul VB Numeroși cercetători au examinat în detaliu ideologia VB (Gijsels, 1992, 1994; Lucardie, 2010; Spruyt, 1995, 2000, Swyngedouw și Ivaldi, 2001). Pare să există un consens între aceștia potrivit căruia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
examinat în detaliu ideologia VB (Gijsels, 1992, 1994; Lucardie, 2010; Spruyt, 1995, 2000, Swyngedouw și Ivaldi, 2001). Pare să există un consens între aceștia potrivit căruia ideologia VB se sprijină pe trei piloni principali: naționalismul flamand (Breuning și Ishiyama, 1998), autohtonismul (Mudde, 1995, 2000) și populismul (Jagers, 2006). Cei trei piloni sunt interconectați, deoarece, în fiecare caz, accentul cade pe popor. Acest lucru este ușor de observat într-unul dintre mai vechile sloganuri ale partidului: Eigen volk eerst! (Poporul nostru înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Bruxelles-ului și ai Valoniei; (2) cu imigranții sau cu cei care cer azil în Flandra și cu (3) elita politică, atât cea flamandă, cât și cea valonă. În ideologia VB poporul se conturează atât pe orizontală (naționalism flamand și autohtonism), cât și pe verticală (populism). Jagers (2002, 2006) a examinat publicațiile, programele și celelalte materiale propagandistice ale partidului apărute în perioada 2003-2004, câutând acel element specific populist care domină ideologia partidului. Concluzia autorului este că VB-ul este un partid
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2002; Gidengil et al., 2001; Laycock, 2001: ch.7). Partidul a nominalizat și a sprijinit alegerea în Parlament a mai multor minoritari etnici, însă nu a făcut concesii instituționale pentru a încuraja diversitatea internă a a organizațiilor sale (Flanagan, 2010). Autohtonismul nu a jucat un rol central în construcția narativă propusă de Reformiști a unui popor virtuos ale cărui tradiții naționale ar fi fost subminate de o elită obscură, egoistă și lipsită de scrupule. În schimb narațiunea acestei opoziții s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și de Est nu se încadrează întotdeauna în tipologiile comparative derivate din experiența Europei de Vest, totuși Republicanii pot fi așezați, fără dubiu, în categoria de partid populist de dreapta radicală, prin care se înțelege o combinație de populism și autohtonism, autoritarism social și scepticism față de democrația liberală (Mudde, 2007). Autohtonismul SPR-RSČ a fost exprimat de o viziune xenofobă, bazată pe exclusivismul etnic, asupra Cehoslovaciei (și mai târziu asupra Cehiei), având drept elemente principale rasismul anti-rroma, naționalismul antigerman și respingerea Organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
derivate din experiența Europei de Vest, totuși Republicanii pot fi așezați, fără dubiu, în categoria de partid populist de dreapta radicală, prin care se înțelege o combinație de populism și autohtonism, autoritarism social și scepticism față de democrația liberală (Mudde, 2007). Autohtonismul SPR-RSČ a fost exprimat de o viziune xenofobă, bazată pe exclusivismul etnic, asupra Cehoslovaciei (și mai târziu asupra Cehiei), având drept elemente principale rasismul anti-rroma, naționalismul antigerman și respingerea Organizațiilor Internaționale, inclusiv NATO și UE. Autoritarismul formațiunii fost exprimat în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1943. După război, pentru orientarea sa de dreapta, nu mai poate să apară în presă până în 1956, când revine în „Scrisul bănățean”. Versuri din ultimii ani intră în volumul postum Cântecele mele (1980). Raliat tradiționalismului gândirist, B. a văzut în autohtonism un criteriu al valorii literare, recomandând „evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă, complexitatea sufletului colectiv la „structura” lui creștină și la un energetism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Ovid Caledoniu, Dan Negrescu, D. Iov, Emil Zegreanu, Petre Paulescu, V. Spiridonică, Constantin Virgil Gheorghiu (Mucenica) ș.a. Se publică proză de C. Gane, Iordache Răducu, Ion Țolescu-Văleni, Victor Papilian (Fotografia). Eseuri și articole diverse scriu Ion Codrea (Epicureism), Petre Paulescu (Autohtonism), Vladimir Dogaru (Latențele dacismului), C. Moraru-Balș (Singurătatea creatoare), V. Oprescu-Spineni (Tematica poetică a lui Sfarmă Piatră), V. Copilu-Cheatră (Visătorii moților). Ion Potopin semnează un necrolog Gib I. Mihăescu. Revista găzduiește și cronici la cărți recent apărute: Emil Botta, Trântorul, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288302_a_289631]
-
spiritual al unui altfel de continent, al creativității, gata să uimească, să modeleze și să revoluționeze lumea. Homer, Herodot, Tucidide, au scris despre ea, bibliotecile lumii îmbogățindu-se și azi pe această temă. Istorie, eroism, voință de libertate și un autohtonism spiritual. Între uscat și ape, între țărmuri și zări, Grecia unei lumi de zei, de mituri, legende folclorice și istorie, a făcut loc lui Apollo, zeul sănătății, al frumuseții și încrederii în viață. Iată cum prezintă Homer acest leagăn al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fost alta „dacă păstrau un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
de inspirație ale operelor literare: istoria națională, folclorul românesc și natura patriei. De asemenea, poporanismul și sămănătorismul, apărute la Începutul secolului al XX-lea, au Încercat să protejeze valorile tradiției românești, Însă au provocat reacții adverse, prin exagerarea ideei de autohtonism, idealizand realitatea. Scriitorii aparținând acestor ideologii au păstrat un devotament exagerat pentru trecut. O alta formă, mult mai nuanțată, a tradiționalismului, a fost „Gândirismul”, curent apărut În paginile revistei „Gândirea” În anul 1921 la Cluj. Teoreticianul gândirismului a fost Nechifor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contactul cu tot ce este străin spiritului național. Această distincție introdusă de Bărnuțiu își va găsi rezonanța ideologică o jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce și tranziția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideologice interbelice. Lucrarea de referință în bibliografia politico-culturală a interbelicului rămâne Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (1996) semnată de Z. Ornea. Volumul reușește să creeze o vastă panoramare a ceea ce am numit "fanaticism naționalistic", poziția înspre care a evoluat gândirea autohtonismului românesc în perioada interbelică. Anii treizeci au cunoscut irumpția gândirii socio-politice românești într-o adevărată deflagrație intelectuală de extrema dreaptă. Filonul extremismului de dreapta, propunător de soluții politice radicale, este reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul doctrina socio-politică închegată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu averea lor, puteau trăi oriunde. Mare mulțime însă [...] a rămas pe loc" (p. 59). Astfel poate fi pledat cazul pentru țărănismul originar al poporului român, în baza căruia putea fi fundamentat proiectul unui "stat țărănesc" elaborat de doctrinari ai autohtonismului ca Nae Ionescu. Continuitatea statalității românești este de asemenea păstrată neatinsă ca dovadă a permanenței politice românești. Suntem, totuși, departe de excesele reperabile în Prescurtarea lui Heliade Rădulescu, de pildă, în care se menționează explicit existența unui guvern românesc după
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]