319 matches
-
dominată de suspiciuni continue și de un narcisism care a dăunat nu doar omului, ci și receptării operei sale, L. a confundat în relațiile sociale și literare orgoliul absolut cu demnitatea creatorului, fapt care l-a condus spre o izolare autoimpusă, spre o continuă stare de nemulțumire și de frondă explicită. Ambiționând o singularizare care să îi aducă recunoașterea de a fi cel mai important dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de fotbal în lecțiile de educație fizică, astfel: Obiective operaționale recreativ-distractive 1. Satisfacerea necesității de recreere și de distracție prin inducerea imediată a „stării generale de bine” prin joc și mișcare; 2. Satisfacerea necesității de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse; 3. Formarea și satisfacerea necesității de a câștiga prin mișcare și joc; 4. Satisfacerea necesității de a acționa autonom; 5. Satisfacerea necesității de a acționa individual în fața colegilor de echipă sau de clasă, 6. Mutarea centrilor de interes psiho-social în timpul
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
combaterea stresului; 2. Combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuro-motorie la nivel periferic; 3. Activarea marilor funcțiuni ale organismului prin joc, odată cu menținerea și întărirea stării de sănătate generală; 4. Combaterea stărilor psihice negative printr-un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul de a induce cu ușurință „starea generală de bine”. Obiective operaționale privind formarea caracterului și a personalității 1. Formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate; 2. Formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipă; 3
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
lui Radu Greceanu) ori pericolele răspândite de vreo epidemie („fiind în slăbiciunea bătrânețelor” - Anca din Budișteni, în 1646; „Văzând slăbiciunea bătrânețelor și această boală de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului” - Safta Cantacuzino, nora Elinei) sau consecințele împrevizibile ale câte unei experiențe autoimpuse („purcesul sntului Ierusalim”, va zice popa Ștefan: „ajungând eu la vărsta bătrăneților, cugitat-am în inima mia cătră preabunul Dumnezeu ca să călătorescǔ cătră Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale, să plângǔ mulțimea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Îndreaptă inevitabil, dar are posibilitatea fie de a le evita, fie de a le Întâlni Într-un moment favorabil lui. 4. Abandonul Abandonul este atitudinea prin care individul se desprinde de contactul cu situațiile sau evenimentele vieții. Este o atitudine autoimpusă, o decizie care-i aparține. Abandonul este refuzul persoanei de a se mai angaja În trăirea situațiilor vieții. Este un act de retragere sau de renunțare directă, declarată. Prin aceasta, persoana refuză sau respinge lumea, parțial sau În totalitatea ei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care îl scriu”, dar din perspectiva unei temporalități ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu și poemul acesta nu avem amintiri” (Pământ roșu). Dacă în Dueliștii S. propune o „încartiruire în simțuri” (o autoimpusă limitare la real, „abdicarea” de la viziune), în barbiana Pământ roșu „virtualitatea/ îmi apare cu mâinile pătate de realitate”, iar poetul își dezvăluie adevăratul model, modernist, religios-metafizic, al limbajului: „Pâinea se frânse în bucăți./ Limba se frânse în cuvinte”. De altfel
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
în lecțiile de educație fizica, astfel: I.4.1. Obiective operaționale recreativ - distractive satisfacerea necesitații de recreere si de distracție prin inducerea imediată a “stării generale de bine” prin joc și mișcare; satisfacerea necesitații de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse; formarea și satisfacerea necesitații de a câștiga prin mișcare și joc; satisfacerea necesității de a acționa autonom; satisfacerea necesității de a acționa individual în fața colegilor de echipă sau de clasă, mutarea centrilor de interes psiho-social în timpul zilei de scoală. I.
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
la nivel central, combaterea stresului; combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuromotorie la nivel periferic; activarea marilor funcțiuni ale organismului prin joc, odată cu menținerea și întărirea stării de sănătate generală; combaterea stărilor psihice negative printr-un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul de a induce cu ușurința în „starea generala de bine”. I.4.3. Obiective operaționale privind formarea caracterului si personalității formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter si personalitate; formarea și consolidarea deprinderilor de a acționa în echipa
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a lui Titu Maiorescu ș.a.). Apariția revistei a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Moștecismul”, urmărit în toate straturile sociale
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile unui poet ce se supune de bunăvoie rigorilor autoimpuse ale obiectivării, dorind să dovedească și alte predispoziții decât cele lirice, ultimul roman convinge că autorul este, cu adevărat, un remarcabil prozator. Conceput ca o lungă spovedanie a personajului narator Josua Denimic - un deținut de drept comun -, romanul reface, cu
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta popularizării, dar sunt evident grevate de imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse, emoționalitatea autoarei va irupe în încercările memorialistice intitulate Pe scara timpului... (1972). Scurte însemnări despre locuri, oameni și cărți, comunicate în forme mozaicate, miniaturale, evocările rețin câteodată atenția prin prospețimea impresiei. Mai multe traduceri din literatura rusă sunt realizate de
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
pentru dramaturgie la Colocviul de literatură studențească (1969). Primul volum, incluzând piesa Cine mă trece strada?, îi este editat abia în 2001. Asiduu frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A colaborat la o serie de antologii, s-a aflat printre cei care au redactat revista „Noii”, alături de colegii săi de generație optzecistă - Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Sorin Preda ș.a. E autor al câtorva
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
evenimentele din decembrie 1989 bat la ușa istoriei. Intriga celui de-al doilea roman se dezvoltă pornind de la faptul, puțin obișnuit, al intrării unui tanc, „într-o dimineață de iulie 2000”, în curtea „tânărului Nicolae Cârnu, zis Lae, cu domiciliu autoimpus în satul Păltiniș, comuna Paltin, din apropierea capitalei”. Situația devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât poarta rămăsese încuiată, noroiul din bătătură neatins, iar nimeni nu își putea explica misteriosul fenomen, nici măcar soldații aflați în mașina de luptă. Dată fiind ambianța
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
cele din urmă, impresia unei colecții de fișe de observație clinică, atent și profesionist elaborate, fără să se ridice, decât fragmentar, deasupra cazuisticii. Rămân importante însă prin forța analitică și prin creația de atmosferă. În alt plan, exercițiul pe partitura autoimpusă a psihologiilor obsesive va împrumuta eroilor din romane una din dimensiunile lor distinctive, care le singularizează în segmentul de istorie literară ilustrat de opera lui M. Brațul Andromedei, primul lui roman, cu mari inegalități stilistice, conținând încă intruziuni ale cazuisticii
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
și M. Adrian. Eficientă apare activitatea lui M. de inspirator, animator și editor al publicației plurilingve „Cahiers roumains d’études littéraires”, pe care a înființat-o în 1973 și a condus-o până în 1980. După 1989 scriitorul își depășește rezerva autoimpusă, manifestându-se ca personalitate publică și mai ales ca militant civic. Se înrolează în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, colaborând la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
umbra,/ Și de a fi, și de a nu mai fi”, sau în sonore rostiri filosofarde: „O, fructul gol al cărui miez/ prin moarte eu am să devin”. O etapă nouă începe odată cu volumul Mierle în poligon (1989), unde calofilia autoimpusă e fisurată de încrâncenări neașteptate ale viziunii. Mai multe poeme se ocupă de locul poetului în lume, cu trimitere la condiția creatorului în societatea românească a timpului: „Când istoria-n noi se sufocă/ e nevoie de aer curat”. Poeții sunt
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și pe care - exceptând anumite situații - nu mai vrea nimeni să le aibă: disperarea ca experiență ori angoasa paralizantă, pierderea folosirii plăcerilor trupului, experiența confuziei și a panicii, coșmarul unei nopți de febră, minciuna exaltantă a alcoolului, singurătatea forțată sau autoimpusă de împrejurări, mesajele contradictorii ce induc confuzie, preeminența morții în raport cu viața, incapacitatea de a construi legătura cu celălalt, de a fi împreună cu el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și stări șocante pe care le avem
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dar apoi ridică privirea și Își zări sora - Așa-i că - și acum pianissimo - ne distrăm - și apoi tăcu. Pentru o clipă, oglinda le Înrămă cele două chipuri. La douăzeci și unu de ani, cu mult Înainte de protezele nepotrivite și de invaliditatea autoimpusă, bunica mea era o frumusețe. Își purta părul negru În codițe lungi, prinse sub basma. Cozile astea nu erau subțiri, de fetiță, ci grele și feminine, având o putere naturală, ca o coadă de castor. Cozile purtau ani, anotimpuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când e influențat de ea, murmură el. Ai auzit de Anturajul Împărătesc? Sigur. Din el făceau parte cei mai apropiați prieteni ai Împăratului. Fiecare era, într-un fel, rudă cu el. Și erau însemnați, toți, ca o dovadă a loialității, autoimpusă de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace în partea din stânga sus și patru ace în partea din dreapta jos. Și unde era acest tatuaj? Pe umărul stâng... Dar eu nu am spus că era un tatuaj, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suficient ca să zdruncine convingerea familiei sale cum că trebuia ținut închis bine, permițându-i-se să iasă doar dacă se afla în poziția onorabilă de om căsătorit. În doar câtva zile, băiatul Hungry Hop retrogradase de la o viață de claustrare autoimpusă la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
HEMATIT - piatră de ancorare și protecție, echilibrează meridianele energetice și dezechilibrele yin, dispersează negativitatea și împiedică energiile negative să penetreze sistemul energetic. Tratează timiditatea, readuce respectul de sine și întărește capacitatea de supraviețuire, voința, conferă siguranță. Ajută la depășirea limitelor autoimpuse și la tratarea dependențelor. CITRIN - vezi Centrul III CUARȚ FUMURIU - cristal de ancorare foarte eficient ce neutralizează energiile negative și detoxifică puternic corpul. Protejează contra radiațiilor. Ajută la acceptarea naturii noastre sexuale, amplifică virilitatea și vitalitatea, purifică și energizează primul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
podoabă pentru cap să pară de prost gust“. Nici una dintre noi nu și-a dat seama că retorica prințului Ch’un este un paravan care îi ascunde defectele de caracter. În curând se va dovedi că „modestia“ și „exilul spiritual autoimpus“ vin din lenea sa. Am prevenit-o pe Rong să nu se aștepte la o viață ca în povești în ceea ce privește căsătoria imperială. — Uită-te la mine, i-am spus, sănătatea Majestății Sale s-a ruinat fără putință de refacere, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfârșea în chinuri de neimaginat cu trupul sleit de puteri din cauza suferinței atroce și a postului sever ce și-a impus - posturi și rugăciuni în genunchi ore întregi, hrănindu-se cu fum de candele aprinse, cu trupul slăbit de penitența autoimpusă, cancer în loc de iubire... În final rămânem cu un enorm sentiment de tristețe neagră, de neîmplinire a unei ființe cu o conduită morală ieșită din comun, a unei lupte zadarnice cu un Destin necruțător, nedrept și imoral, frângând o viață tânără
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]