1,671 matches
-
gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa se avîntă cu mult curaj asupra subiectului. La un moment își pune personajul, „un domn avînd în cont vreo 1112 luștri”, să facă „serioase eforturi” pentru a înțelege dinamica secretă a sufletului feminin. Teodora îl surprinde într-o zi cu un protest
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu este o femeie frivolă, nici el nu este un tinerel gata să o facă pe cocoșul, să braveze, să se dea în spectacol!” Scriitorul basarabean, cu sensibilitatea sa de romantic venind parcă din secolul al XIX-lea, nu se avântă în descrierea primei întâlniri secrete a eroilor săi. Ar putea fi vorba, crede el, doar de un „joc”: o tânără femeie urmărește, „din simplă distracție”, să-și verifice capacitatea de a „trezi” un „bătrân”, de a-l scoate din inerția
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doi îndrăgostiți. Va trebui să țin seama și de un lucru peste care, constat, autorul a trecut mai ușor: dubla perspectivă, a lui și a ei, asupra a ceea ce trăiesc împreună. Profesorul este conștient de complicațiile care urmează, dar se avîntă în aventura cu „tânăra doamnă” (expresia lui P.H.L.) fără să mai ia în calcul „riscurile”. Orice șovăire, orice retragere sau tăcere mai lungă ar putea fi interpretate simplu: „Dar tu nu mă mai iubești!...” Și nu ar vrea să-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mentalitate osificată privind „vârstele” individului. Astfel, binele și răul sunt categorii relaționate la copilărie, tinerețe, bătrânețe, făcîndu-se abstracție de diferențele ce țin de caracter, de cultură și de educație. Se știe că există tineri bătrânicioși și bătrâni capabili să se avânte în proiecte tinerești. „Omul îmbătrânește, dar inima rămâne tânără” - spunea cândva o frumoasă bunică din Schinenii Vasluiului. Sau, cum se mai zice azi, ai vârsta pe care o simți, nu pe care o citești în acte. Domnul R. ar dori
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar atunci cînd era cazul; avea istețimea unui adult și agilitatea unui trup tînăr și viguros; avea curajul de-a se avînta în luptă, dacă aceasta era dreaptă, și înțelepciunea de a ști să accepte o înfrîngere și de a o lua de la capăt, în căutarea unei victorii meritate pe deplin. Avea Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lectura... Viața contează, nu poveștile! Acum însă trebuia să aprofundez teoriile tale, ca și cum nu era de-ajuns că te suportasem coleg de bancă vreo doi ani... Ei, bine, acum eram obligat să nu te mai suport... Parcă văd cum te avântai, când ai fost la mine la masă pentru ultima oară. Mă cam înghesuiseși cu filosofia ta, știi, am recunoscut totdeauna că în teorie ești mai tare. Cum eram cam la strâmtoare, nu se putea să nu-i sară țandăra nevesti-mi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce treburi pe la noi? își mai veni în fire autorul și se avântă direct în subiect, de teamă ca frumusețea tulburătoare a Annei să nu-i trezească vreun fior căruia nu ar mai fi știut să-i facă față ca-n vremea primei apariții a romanului. — Cu ce treburi..., cu ce treburi..., chicoti
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ajuns deja la limitele răbdării. Știi, poate că intuiția îți zice că, dacă te-ai ridica de pe scaun, ți-ai pune haina pe tine, ai porni-o cu pas șovăielnic la început, apoi sigur, către ieșire, tinerelul acela s-ar avânta ca din pușcă după tine; i-ai sparge mitul, l-ai putea vedea coborând din sferele lui înalte direct în pielea de om, desfigurat, supus furiei de cea mai joasă speță. Cerându-ți banii pe consumație, gata să sară la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
odată expus, ar fi fost acceptat nu numai cu ușurință, ba chiar cu ușurare de către cititori. Autorul era sincer dezamăgit. Dar, pentru că o viață întreagă se lăsase păgubaș de câte ori se lovise de vreo chestiune nu tocmai pe placul lui, se avântă mai departe cu gândul limpede conturat că de data aceasta nu mai era cale de întoarcere. Reveni ceva mai răgușit, dar hotărât să nu abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți afla prea multe despre personaje? încercă el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
popor englez. E drept că instituțiile democratice tind să facă azi tot mai dificilă intrarea națiunilor în război, dar nu chiar imposibilă. Pe de altă parte, dacă opinia publică ar fi exaltată și războiul ar izbucni, popoarele s-ar putea avânta în număr crescând. Armatele nu vor mai fi doar armate profesioniste: știința va pune la dispoziția lor arme sofisticate, mult mai distrugătoare decât cele de odinioară: poate războaiele ar putea deveni, în viitor, din ce în ce mai atroce. A luat sfârșit epoca războaielor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
atragă turiștii curioși prin tot felul de activități și spectacole, foarte frumos... Pictorul scoase din nou capul ciufulit din spatele șevaletului și-i dădu de înțeles - prin aceeași agitare a pensulei că ascultă cu interes ceea ce i se spune. Apoi se avântă din nou asupra tabloului aflat în lucru, iar fotograful își continuă ideea. Istoria place, devine incitantă mă hazardez, oarecum, și o descriu ca fiind și delicioasă -, mai ales atunci când poți să bei o bere dintr-o halbă pântecoasă alături de Sir
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste pentru voievod și pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste pentru voievod și pentru sărmana Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ce ar fi aceste personaje numite filosofi, se interoghează d-sa, decît un soi de piază-rea, bieți agenți ai uscăciunii, ai dezumanizării? "Filosofii sînt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de Ťsolul fenomenalť și de Ťtărîmul experiențeiť, pentru a ne avînta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o eternitate improbabilă, ei seamănă cu guvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea magică a copilului pe care îl țin de mînă". Autorul
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
și două excursii: una în lungul litoralului până la Capul Săo Vicente, punctul cel mai sud-vestic al Portugaliei, unde funcționa Școala de Navigație de la Sagres a Infantelui Henric (Navigatorul), punct de plecare, neconfirmat însă documentar, a primelor caravele care s-au avântat să cucerească mări necunoscute; și alta în "munți", pe un impecabil și spectaculos drum în serpentine, printre vestigii istorice și arheologice, mori de vânt și ciudate case circulare de piatră în forma unor căpițe de fân, care ne-a dus
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
aberațiile de la OTV ar putea deveni cititorii cărții. Altminteri, jurnalul anului 2007 dă seama de preocupările de azi ale lui Ioan Buduca. Autorul urmărește cu sufletul la gură mișcările din viața politică, devorează presa și talk-show-urile, face scenarii și se avântă în a da pronosticuri infirmate cu maximă precizie de evoluțiile ulterioare. Cum aproape nimic din ce profețește Ioan Buduca în viața politică nu se împlinește, prima întrebare care se pune este la ce folosește o asemenea carte? Cine are nevoie
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
Când se vor descompune, oare?" Iar după furtună, înseninarea: "Chinezii îl indică pe înțelept printr-o îmbinare a două ideograme folosite pentru vânt și pentru fulgere; înțeleptul n-ar fi bătrânul pasiv, placid, lipsit de iluzii, ci acela care se avântă precum vântul și, aidoma fulgerului, lovește necruțător acolo unde e necesar." Seninătatea celui care mărturisește: "Trăiesc cu speranța că trecutul meu mă va succeda. Viitorul va rămâne în urmă, inutil." Dându-i crezare, devenim, cumva, coautori!
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
nici cea mai mică intenție să-l lingușească. Referirea la Kavafis îi plăcuse și-l făcu să se gândească cine ar putea să fie propriul său Forster. Rămase privind cerul, meditativ, indiferent de-acum la vorbăria măruntă în care se-avântaseră prietenii săi despre gloria artistului și eternizarea operei lui. Pentru câteva secunde discuțiile încetară. Se auzeau doar greierii de vară ce cântau înnebuniți de arșiță și canarul de la casa învecinată a lui Takis Kalmouhos. - Frumos lucru poezia, spuse Sikelianos. - Eu
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
în fruntea armatei Semilunii aflându-se Murad al II-lea, deși fiul său, Mehmed va fi ofensat de decizia acestuia, luată de marele vizir Candarli Halil pașa. În această bătălie sângeroasă de la Varna, tânărul rege al Ungariei, Vladislav s-a avântat într-o șarjă de cavalerie, în vederea uciderii lui Murad, ienicerii au deschis calea acestuia, dar l-au înconjurat și comandatul unei companii, pe nume Koca Hizir i-a retezat capul. Moartea regelui Ungariei i-a derutat pe cruciati și a
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spera că va fi și pe placul altora. Nefericit Este greu de presupus că nefericitul se poate bucura de fericirea altuia. Nemulțumiți Cei cu inima împietrită și veșnic nemulțumiți nu pot fi vreodată fericiți. Figurație Îndrăzneții, ambițioșii și nerușinații se avântă în politică fără să aibă calitățile și abilitățile trebuitoare, acolo unde sunt plătiți regește doar pentru figurație. Surâs Surâsul norocului este atractiv dar înșelător. Urmări Înmulțirea nesăbuințelor omului asupra naturii poate avea urmări catastrofale pentru întreaga planetă. Alternanță Binele și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Tudorel Urian Mulți dintre cei care îl cunosc pe Cristian Bădiliță doar din polemicile din presă în care s-a avântat berbecește sau din calificativele cu care nu obosesc să-l gratuleze unii și alții, vor fi probabil crunt dezamăgiți după lectura jurnalului său, publicat cu titlul Singurătatea păsării migratoare. Din capul locului trebuie spus că, judecat din perspectiva gândurilor sale
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
o singură personalitate a reușit să se sustragă vâltorii puturoase în care s-a prăvălit partidul. E vorba de Răzvan-Mihai Ungureanu. E singurul liberal de marcă a cărui onoare a rămas nepătată pe tot parcursul maladiv în care s-a avântat, cu inconștiență, partidul. Perfect orientat în politica mare, el a reușit să confere o aură de onorabilitate într-un moment în care mai-marii partidului se dădeau de ceasul morții să arate străinătății o Românie nu doar lipsită de onoare, ci
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]