2,044 matches
-
întoarce, cu forțe noi, la dificilă sarcina de a învăța drumurile tuturor stelelor universului, în trecerea lor pe bolta cerească. Flegmaticul și mâncăciosul Oripo îi dedică în fiecare seară câte două ore, recitând cu vocea lui monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând mai usor diferitele constelații. Într-una din acele nopți întunecoase, pe care băiatul le dedică studiului și amintirilor, se petrecu un incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se părea absurd să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se dovedi totuși inestimabila. Principala problemă era legată de faptul că, desigur, stelele și constelațiile aveau nume diferite în cele două dialecte, astfel că navigatorii trebuiră să-și petreacă toată noaptea marcând puncte pe cer și schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi dinspre prova spre pupă toate Avei’á posibile în drum spre est sau spre est-sud-est, direcțiile pe care ar fi trebuit să le urmeze ca să ajungă să zărească, din nou, coastele insulei Bora Bora. —Dar nu uită că aceste Avei’á n-o să-ți fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
citi dinspre prova spre pupă toate Avei’á posibile în drum spre est sau spre est-sud-est, direcțiile pe care ar fi trebuit să le urmeze ca să ajungă să zărească, din nou, coastele insulei Bora Bora. —Dar nu uită că aceste Avei’á n-o să-ți fie de folos decât după ce vei părăsi Al Cincilea Cerc și vei ajunge din nou în sud, unde vei regăsi stelele noastre, îi reaminti Navigatorul-Căpitan. Din acel moment, nu trebuie să faci altceva decât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că problema nu era că Tapú ar fi greu de cap, ci, mai degrabă, că volumul de informații pe care acesta trebuia să-l asimileze dintr-odată era prea mare. —Tu urmezi de patruzeci de ani, noapte de noapte, aceste Avei’á, îi aminti, și ți se pare simplu tot ce-ncerci să-i explici. Pentru tine este ca și cum ai merge pe cărările din Bora Bora. Dar unuia care n-a pus niciodată piciorul pe insula degeaba i-ai spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
discuție pe care băiatul avea să și-o amintească mereu și care, într-un fel, avea să-i marcheze destinul, deși, de fapt, destinul lui fusese marcat de către Navigatorul-Căpitan încă din acea prima noapte, când îi poruncise să învețe toate Avei’á posibile înspre nord-vest. Acela fusese momentul magic când Tapú Tetuanúi se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care băiatul o simțea atunci cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții că nimeni nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei’á îl conduceau spre paradis, iar Tapú Tetuanúi simți cum inima i se sfărâmă într-o mie de bucăți, care erau apoi devorate de cel mai sângeros rechin alb din adâncurile oceanului, pentru că omul cel mai minunat care existase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o scurtă ,,excursie” în lumea ideilor, lărgim sfera cunoașterii, în general, a textului literar, în special. Propunem în cele ce urmează o posibilă paralelă între operele: Scrisoare mamei, de Nicolae Labiș și Amintiri din copilărie (fragmentul din manualul de clasa aVII-a), de Ion Creangă. Punctul e plecare îl constituie sentimentul timpului exprimat de cei doi autori sus-menționați. Paralelă între Scrisoare mamei, de Nicolae Labiș și Amintiri din copilărie (fragment), de Ion Creangă În gândurile omului matur, își face loc ideea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea, se opri o mașină argintie, Între timp, În locul ghioceilor crescuseră maci roșii cu tulpini lungi și subțiri. Câțiva Îi mângâiau fața răcorind-o. Din mașină au coborât doi domni. Unul i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Constantin Demianovici? - Așa-i, cé altceva de la dînșii nu se cere, numai sé Învețe bine la școalé și sé-i asculte pe périnți și pe cei bétrîni. Da’ cînd Îi duce În lagér era tare greu. Era mare foame și dacé ave cineva vreo cartoafé crudé, apu’ o mînca așa crudé, da’ nici de astă n-aveu și mamele dédeau tot la copii cé mureau de foame. Da’ nu știu ei amu ce-nseamné greul, ce sé-i faci? CÎnd eram eu de vîrsta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé mureau de foame. Da’ nu știu ei amu ce-nseamné greul, ce sé-i faci? CÎnd eram eu de vîrsta lor, apu’ nu mai Îmblam eu la școalé, cé n-avem cum. Numai copiii boierilor Îmblau la școalé, dar tata n-ave bani. Eu mé ducem la lucru cu ziua că sé cîștig mécar o bucaté de pîine și-ncé nici pe-aceea de multe ori n-o vedem. Unde era pe vremea ceea sé te trimité la școalé și tu sé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pentru ca în a 31-a să fie prins în timp ce încasa o roabă de bani de la turiștii veniți să cumpere Ceasul din Centrul Orașului și bustul lui Traian, cu Daci cu tot, Iaso! avea ceva din grandoarea, bărbăția și dobitocia lui Ave Cezar! Busculada creată o încânta pe Alimentară, nu că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate mecanismele funcționării cabinetelor nu ar putea acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În timp ce vara Anetei, mai mare cu ceva ani, vorbea tare cu aceasta despre familie, iarnă și despre o rochiță nouă și Îi șoptea discret să nu audă mătușă-sa despre un om tânăr și bogat, frumos dar care „cicî ar ave un beteșug nic-nic”, cu casă și pământ În alt sat mai Îndepărtat, doi ochi negri, o față măslinie și lucioasă, un păr cârlionțat și pieptănat În inele și mai ales un zâmbet poznaș Îl priveau direct și cu mare intensitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu milă și înțelepciune. Și apoi de mine, de matale, taică, cine crezi că se va îngriji? Abia așteaptă cuviosul Petru să-ți ia locul, deși cred că nu o să apuce, e beteag poponarul, scârțiie din toate încheieturile. Cât despre ava Ioan, de ajunge stareț, mută schitul în pustie. Trebuie să ne îndulcim singuri nevoințele, taică părinte. Acolo, sub mesteceni, este o poartă, aici în chilie, mai facem una. Prin poarta mănăstirii trec toți, prin poarta părintelui stareț nu o să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale săptămânii. La 4 și jumătate, ava Ioan dădea binecuvântare pentru utrenie, tămâia însemna calea, clopotele deschideau cerul, toacă pava cărare până-n ușa lui Dumnezeu. La 4, sfinții dormeau în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curgea de pe biserică, prin burlane, apoi pe șanț în păstrăvăria lui domn Enache; domn Enache era obligat să aducă mulțumire: în fiecare sâmbătă 5 păstrăvi mari, 3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar la proscomidie. Era prea smerit să oprească și pentru sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
5 păstrăvi mari, 3 și-i cocea starețul direct pe jar. Părintele Visarion tăia chitanțe pe Dumnezeu. Ava Ioan îl revendica doar la proscomidie. Era prea smerit să oprească și pentru sine un litru de Dumnezeu roșu. Riguros părinte era ava, nu se abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
strabism, nu distingea nuanțele, bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au fost primele cuvinte răstite ale doctorului Cuc adresate pirandei, care l-a așteptat cu Înfrigurare În cămăruța de la poartă... ― Apâi, domnu’ doctoru’, parcî Dumnezău te-o scos În calea noastrî, cî pânî amu’ nu puteam agiungi la domnu’ profisoru’. Ave tari multî treabî. ȘÎ amu’ mi-o zâs cî barbatu’ meu Îi În grija matali... ― Asta este adevărat. Întrebarea, Însă, rămâne În picioare: ce vrei de la mine? ― Eu n-am vinit ca sî ti supâr, domnu’ doctoru’ - cî tari tinerel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
arăta ca <două jucării stricateă ce <merg ținându-se de mânăă, cum a spus poetul” - a intervenit gândul de veghe. Ajunși În fața casei, cercetașul s-a oprit și a privit cu luare aminte În jur. ― Da’ parcă aici În față avei un zarzăr. Undi i? - a remarcat cercetașul cu ochiul Încă ager. ― S-a uscat, tată. ― Apoi mâini am să merg În piață și poate oi găsî un copăcel să-l răsădesc așa de bun venit lui Tudorel. Să creascî odată cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei, grupul se oprește și bărbatul continuă : "Eu mi-s Petrică, nepotu lui Tanasie. Mi-o trimis el de știre ce-om ave di facut. Apu..., v-oi ruga sî intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu-mi place cum cântă corul... Dar tu știi să cânți?... Știu, cum să nu... Ne poți cânta și nouă ceva?... Bucuros, pentru că doamna mea nu-mi solicitase niciodată să cânt ca la biserică, am dat iute drumul la repertoriu: "Ave Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]