374 matches
-
termeni preciși ca publicație constructivistă, cum o vor face „75 HP” și „Punct”, revista „Contimporanul”, condusă de Ion Vinea, includea frecvent articole, reproducea desene, tablouri, fotografii de clădiri în stil constructivist, informa constant publicul românesc despre manifestările curentului și despre avangardism în genere, întreținea relații cu centrele din străinătate ale mișcării. Cele mai multe și pătrunzătoare articole aparțin lui Marcel Iancu și lui Hans Richter, fost comiliton (dadaist, apoi constructivist) al primului, la Zürich, Basel și Düsseldorf. Pictor, sculptor, arhitect, scenograf, Marcel Iancu
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
decât să preia, ca pretutindeni și în toate timpurile, la nivelul propriilor posibilități, practicile prin care fruntașii avangardei obțineau notorietate. Repere bibliografice: Călinescu, Principii, 21-46; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969, passim; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-114; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970, 235-256, 351-368; Crohmălniceanu, Literatura, I, 59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale și nu renunță la starea de căutare febrilă. Caracterizat de o mobilitate uimitoare, el are capacitatea de a recurge ocazional la gestul pastișei nobile
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
roman autobiografic, Galaxia Eros (1997), vin să întregească portretul de scriitor al lui M. Între cărțile sale de istorie literară se află lucrări despre poeți români moderni și contemporani, despre generația războiului, căreia îi aparținea, despre sensurile simbolismului și ale avangardismului românesc: Prolegomene argheziene (1968), Reviste românești de poezie (1972), Tudor Arghezi. Cadențe (1977), Eseu despre generația războiului (1978), Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc (1981), Dimitrie Stelaru (1984), Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a afirmat M. ca
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
care cinci inedite ca atare, într-un grupaj gândit de Petru Creția. Numărul 4/1980 îi este închinat lui Mihail Sadoveanu, iar tema numărului 1/1986 se centrează pe centenarul Mihail Sorbul. Numărul 2/1990 cuprinde șaizeci de pagini despre avangardism - corespondență de Tristan Tzara, evocări ale lui Tzara și Urmuz făcute de Sașa Pană și Ștefan Roll, corespondență Ilarie Voronca - F. Aderca și un portret B. Fundoianu. Numărul 1-4/1992 se ocupă de Basarabia și selectează corespondență despre provincia românească
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
Roll, Ion Călugăru, F. Brunea-Fox, Marcel Iancu, Victor Brauner, Jules Perahim, M.H. Maxy, Hans Mattis Teutsch. Multe dintre reviste întrețin cultul lui Urmuz. Repere bibliografice: Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969, passim; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-114; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970, 235-256, 351-368; Crohmălniceanu, Literatura, I, 59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă, intelectuală, neconvențională și pasionantă, în al doilea rând, oferă o pradă rară pentru istoria literară, prin amestecul paradoxal de existențialism, simbolism, avangardism și postmodernism, toate acestea convocate la începutul anilor ’40. Repere bibliografice: Alexandru Vona, Emil Ivănescu, „Agora”, 1947; Manu, Eseu, 259-262; Raluca Dună, Dincolo de Rimbaud și Cioran, JL, 2002, 11-12. R.D.
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează apariția, Lucian Blaga (poezie, teatru, filosofie, eseu), Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934 și 1935 de la ,,Meridian”, revistă care, prin Sașa Pană, Geo Bogza și Marcel Iancu, ducea mai departe atmosfera de la ,,unu”, publicația-etalon a avangardismului românesc, și în ,,Observatorul” (1935), cu manifestele Către generația mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
scrise într-un limbaj concis. Imaginile sunt de cele mai multe ori abstracte, iar cititorul asistă la luarea în răspăr a tuturor mijloacelor clasicizate de expresie narativă (Memoria, Povestea lui Inel Pirinel, Mortul, Situația lui Amurad Turcul). După ce și-a însușit experiența avangardismului, scriitorul pare că vrea să se detașeze de ea, singura metodă fiind aceea de a ridiculiza însăși „lumea pe dos” a unor scriitori precum Urmuz sau Daniil Harms. SCRIERI: Întoarcerea cuvintelor, Iași, 1983; Liber ca pasărea, Iași, 1989; Scândura lui
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
în intenție, „un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă, în nevoile firești și în drepturile imperative ale omului”. Astfel, nu întâmplător primul volum al lui R.
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
liber”, „Ultima oră”, 1929, 100; Virgil Ierunca, „Manifestație”, RMB, 1945, 379; Mihu Dragomir, „Manifestație”, „Înainte”, 1945, 332; Iosifescu, Drumuri, 93-96; Philippide, Considerații, I, 275-283; Piru, Panorama, 69; Eugen Luca, Ștefan Roll sau Despre structura poemului, CNT, 1969, 11; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 192-205; Nicolae Manolescu, „Ospățul de aur”, CNT, 1970, 8; Ion Bălu, Ștefan Roll - prozatorul, CRC, 1970, 8; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 65-69; Crohmălniceanu, Literatura, II, 420-425; Petroveanu, Traiectorii
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
ALA, 1938, 891; Mihail Cosma, „Inventatorul iubirii”, „Tinerețea”, 1945, 6; Virgil Ierunca, „Un lup văzut printr-o lupă”, „Victoria”, 1945, 11; G.D. [Geo Dumitrescu], Carnet, „Victoria”, 1945, 306; Petru Dumitriu, Gherasim Luca, „Victoria”, 1946, 400; Piru, Panorama, 120-128; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 237-251; Munteanu, Opera, 132-138; Claire Parnet, Gilles Deleuze, Dialogues, Paris, 1977, 10; Piru, Ist. lit., 434; Dictionnaire général du surréalisme et de ses environs, coordonatori Adam Biro și René Passeron, Fribourg-Paris, 1982, 250-251; Robert Sabatier, Histoire
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea teribilă dar tăcută metafizică, halucinația obiectivă, apocalipsul, într-un cuvânt, extazul” (Contra domo, 1931). Oricum, sub semnul avangardismului nu stau doar manifestul Poezia agresivă sau Despre poemul-reportaj, „pretextul teatral” Hérode, poemul Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Reportaj assirian, fragmentele Romanul tânărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, text în care totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist de serie. De avangardism țin întrucâtva larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
estetizante, în efortul de comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
prozastice (căci toți scriitorii înfățișați sunt prozatori), nu fără a remarca și alte elemente, unele cu urmări considerabile în devenirea literaturii pe plan mondial. Temător, la un moment dat, că proza lui s-ar menține într-un „tradiționalism fad”, în raport cu „avangardismul excentric al lui Joyce”, Thomas Mann „își găsește înrudiri” cu autorul lui Ulysses, prin „trecerea dincolo de realism”. Nici unul din romanele sale nu e, potrivit definiției consacrate, „un adevărat roman”. Personajul central din Muntele vrăjit, Hans Castorp, e „aproape un antierou
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
de poezie, București, 1972, 127-140; Al. Dima, Aspecte naționale ale curentelor literare internaționale,București, 1973, 9-28, 32-39; Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, București, 1974, 9-112; Henri Peyre, Qu’est-ce que le symbolisme?, Paris, 1974; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 13-41; Pedro Henriquez Ureña, Curentele literare în America hispanică, tr. Vasile Covaci, pref. Andrei Ionescu, București, 1980; Simbolismul european, vol. I-II, îngr. și introd. Zina Molcuț, vol. III, îngr. Magdalena László-Kuțiuk, București, 1983; Micu, Modernismul, I-II
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Brătianu și era rudă cu Istrate Micescu și cu Ion Pillat. S. urmează la Târgoviște școala primară și Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, absolvit în 1948. Rămâne orfan de tată la vârsta de zece ani. Are preocupări literare precoce, cu înclinare către avangardism, experimentalism, parodie etc. Împreună cu Radu Petrescu, Costache Olăreanu și alți adolescenți târgovișteni, redactează reviste-manuscris într-un singur exemplar („Apollo”, „Carnet literar”, „Cântece noi”, „Cloșca cu pui”, „Colorado”, „Oraș de nikel”, „Metru cub”, „Mogador”, „Spada” ș.a.) și plachete de versuri, dezbat
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
la lumina principiului evolutiv al conceptului estetic”. Extras din articolul-program al celei de-a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment în care lirica românească se racordase la revoluția modernistă și în care se manifesta avangardismul radical. Comentatorii s-au pronunțat fixându-i corect identitatea și valoarea. Elogiind în termeni măsurați „poezia de concepție” a lui T., o „poezie meditativă, psihologică și moralistă, nobilă prin atitudine și lucrată cu preciziune de făurar”, E. Lovinescu îi semnala
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
unui poet militant, TR, 1958, 27; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961, 110-112; Marian Popa, „Rocadă”, LCF, 1967, 14; Căprariu, Jurnal, 171-176; Piru, Panorama, 132; Al. Călinescu, „Blănurile oceanelor și alte poeme”, IL, 1969, 7; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 265-276; Tomuș, Carnet, 133-135; Constantin, Despre poeți, 46-50; Ciobanu, Panoramic, 75-78; Corbea-Florescu, Biografii, I, 240-245; Grigurcu, Teritoriu, 87-92; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 181-195; Emil Manu, Virgil Teodorescu, RITL, 1973, 1; Georgescu, Printre cărți
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Eliza V. Vorvoreanu, Amintiri inedite despre Urmuz, ARG, 1967, 3; Philippide, Scrieri, IV, 250; Călinescu, Eseuri, 66-85; Eugen Ionescu, Acesta a fost Urmuz, VR, 1968, 4; G. Brătescu, C. Bercuș, Urmuziana. Documente, LCF, 1968, 47; Urmuz, ALR, 484-493; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 137-148; Sorescu, Teoria sferelor, 107-129; Petru Vintilă, Urmuz. Fals tratat de istorie literară, LCF, 1970, 8; Damian Necula, Straniul cotidian sau Caricatura lui Urmuz, VR, 1970, 2; Antoaneta Tănăsescu, „Măștile” lui Urmuz, CNT, 1970, 17; George
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]