374 matches
-
ai momentului și ai literaturii române. În Franța anilor ’50 a scris piese scurte, teribiliste și ele. Cântăreața cheală și altele au avut norocul să placă unor spirite distinse, precum André Maurois și alții, și să fie preluate de valul avangardismului ce Înflorea În deceniile al șaselea și al șaptelea. Apoi a scris marile sale piese care i-au adus faima internațională, dintre care eu prefer, considerându-le capodopere absolute, Les chaises și Le roi se meurt. L-am cunoscut tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului și intelectualismul ermetismului, între sens (obligatoriu) și inteligibil, ceea ce variază de la un individ la altul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cele mai numeroase și nu rareori cele mai insistente, cele mai insolente, nu sunt decât forme ale tropismelor sociale, ale sterilității și veleitarismului; când nu sunt simple și scuzabile, uneori fermecătoare aspecte ale snobismului; cum sunt, azi, atâtea forme ale avangardismului, ce, „el însuși”, din marginal și „revoluționar” odată, se instituționalizează, nu totdeauna cu demnitate, cu inspirat calm creativ. 2 Cariera mea, cea „adevărată”, asemănătoare cu a altor colegi de nivelul meu, contemporani mie, cum o spuneam mai sus, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la lumina principiului evolutiv al conceptului estetic”. Extras din articolul-program al celei de-a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
poet român adevărat: Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al cetății, de apostol al umanității, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la simplitatea ei presocratică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un fel de monade ale paradigmei mari a optzecismului. Se va putea observa din demonstrațiile noastre, cuprinse în paginile teoretice, dar și în portrete, că postmodernismul românesc a fost pentru generația '80, în "întunecatul deceniu nouă al secolului trecut", un avangardism de refugiu, devenind repede pecete a paradigmei optzeciste. Reacție dură față de modernismul românesc destul de obosit, de formulele literare consacrate, optzecismul va rămâne cel mai spectaculos fenomen din literatura noastră de după al doilea război mondial. Și dacă generația lui Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrise într-un limbaj concis. Imaginile sunt de cele mai multe ori abstracte, iar cititorul asistă la luarea în răspăr a tuturor mijloacelor clasicizate de expresie narativă (Memoria, Povestea lui Inel Pirinel, Mortul, Situația lui Amurad Turcul). După ce și-a însușit experiența avangardismului, scriitorul pare că vrea să se detașeze de ea, singura metodă fiind aceea de a ridiculiza însăși „lumea pe dos” a unor scriitori precum Urmuz sau Daniil Harms. SCRIERI: Întoarcerea cuvintelor, Iași, 1983; Liber ca pasărea, Iași, 1989; Scândura lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
Eliza V. Vorvoreanu, Amintiri inedite despre Urmuz, ARG, 1967, 3; Philippide, Scrieri, IV, 250; Călinescu, Eseuri, 66-85; Eugen Ionescu, Acesta a fost Urmuz, VR, 1968, 4; G. Brătescu, C. Bercuș, Urmuziana. Documente, LCF, 1968, 47; Urmuz, ALR, 484-493; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 137-148; Sorescu, Teoria sferelor, 107-129; Petru Vintilă, Urmuz. Fals tratat de istorie literară, LCF, 1970, 8; Damian Necula, Straniul cotidian sau Caricatura lui Urmuz, VR, 1970, 2; Antoaneta Tănăsescu, „Măștile” lui Urmuz, CNT, 1970, 17; George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
primară în localitatea natală, apoi la Cluj Școala Elementară nr. 5, Liceul „Emil Racoviță” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964). După licență devine cadru didactic la aceeași instituție. În 1971 își susține doctoratul în filologie, cu teza Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan (1996-2000). Între 1973 și 1976 lucrează ca asistent asociat la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
clujene, ulterior prin grupajul de poeme apărut în 1963, cu o prezentare de Mircea Zaciu, în „Luceafărul”. Editorial, este prezent în 1966 cu volumul de versuri Propuneri pentru o fântână, iar în 1969 îi apare prima carte de critică literară, Avangardismul poetic românesc, aproape simultan cu a doua culegere de versuri, Biata mea cumințenie. De la începutul anului 1969 este redactor-șef al revistei „Echinox”, pe care o conduce până la plecarea în stagiul parizian, la începutul anului 1973, când este înaintat director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Albert Béguin, Marcel Raymond, Georges Poulet, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Paul Zumthor ș.a. -, dar mai ales de convorbirile reunite în dipticul Ore franceze. Tot în prelungirea acestei rețele de afinități se așază, într-o manieră surprinzătoare, preocuparea constantă pentru studierea avangardismului autohton. O posibilă motivație se găsește în Avangardismul poetic românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește de însăși posibilitatea existenței literaturii ca mod specific de expresie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Jean-Pierre Richard, Paul Zumthor ș.a. -, dar mai ales de convorbirile reunite în dipticul Ore franceze. Tot în prelungirea acestei rețele de afinități se așază, într-o manieră surprinzătoare, preocuparea constantă pentru studierea avangardismului autohton. O posibilă motivație se găsește în Avangardismul poetic românesc, unde P. susține că avangarda „nu numai că respinge o anumită tradiție sau afirmă zgomotos noul, ci se îndoiește de însăși posibilitatea existenței literaturii ca mod specific de expresie a omului”. De altfel, eseurile de aici, alcătuind prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
desfășurare a lor. Ion Pop e astăzi, cu certitudine, unul din cei mai buni critici ai poeziei din câți avem, iar în planul analizei pe text este de-a dreptul imbatabil. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Propuneri pentru o fântână, București, 1966; Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Biata mea cumințenie, București, 1969; Poezia unei generații, Cluj, 1973; Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976; Gramatică târzie, Cluj-Napoca, 1977; Ore franceze, I, București, 1979, II, Iași, 2002; Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, București, 1980; Lucian Blaga. Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
dezrădăcinat, pref. trad., Iași, 1999; Paul Ricoeur, De la text la acțiune, pref. trad., Cluj-Napoca, 1999; Paul Morand, București, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Marian Papahagi). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Doi poeți, CNT, 1966, 43; Ilina Grigorovici, „Avangardismul poetic românesc”, LCF, 1969, 25; Grigurcu, Teritoriu, 232-235; Piru, Varia, I, 312-314, II, 365-368; Petrescu, Scriitori, 78-85; Grigurcu, Idei, 147-151; Tomuș, Răsfrângeri, 148-156; Dimisianu, Valori, 182-186; Piru, Poezia, II, 490-494; Zaciu, Lecturi, 185-187; Regman, Colocvial, 208-210; Iorgulescu, Al doilea rond
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
fragmentare”, TR, 1984, 7; Dan C. Mihăilescu, Lectură critică și identificare, T, 1984, 3; Adriana Babeți, Fragmente de lectură, O, 1984, 40; Mircea Mihăieș, Vocația modernității, O, 1985, 43; Tașcu, Poezia, 184-188; Cistelecan, Poezie, 53-59; Piru, Critici, 276-279; Nicolae Manolescu, Avangardismul în perspectivă retorică, RL, 1990, 36; Eugen Simion, Îngerul abstract sau Păzitorul de litere, RL, 1990, 41; Ioan Moldovan, De la dicționar la realitate, F, 1990, 11; Ioan Holban, S-ar părea..., CRC, 1990, 49; Vasile Spiridon, Între euristică și evaluare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
36; Eugen Simion, Îngerul abstract sau Păzitorul de litere, RL, 1990, 41; Ioan Moldovan, De la dicționar la realitate, F, 1990, 11; Ioan Holban, S-ar părea..., CRC, 1990, 49; Vasile Spiridon, Între euristică și evaluare, ATN, 1990, 11-12; Monica Spiridon, Avangardismul bine temperat, R, 1990, 12 ; Mircea Martin, Avangarda, un capitol de istorie literară, VR, 1990, 12 ; Ștefan Borbély, Un sfert de veac de poezie, RL, 1991, 4 ; Gheorghe Grigurcu, Aventura semnului, VR, 1991, 2 ; Florin Mihăilescu, Critica între oglindă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Dementsprechend strebt meine Untersuchung nicht nur die Erhellung dieser sehr spannenden literarischen Problematik, sondern auch die Unterhaltung (in Horazischen Sinn des "prodesse et delectare") des Publikums an. În aceeași serie au mai apărut • Analiza povestirii, Jean Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1948-1952) și figurează pentru un timp în colegiul redacțional al ziarului „Scânteia”. Fire rezervată, P. participă la întrunirile avangardiștilor, după ce mulți ani doar urmărise cu atenție activitatea acestora și, contrar autonegației celor mai mulți dintre ei, strânge tot ce ținea de manifestarea avangardismului, compunându-și o cuprinzătoare arhivă personală. Existența lui e dublă: ca medic militar avansează în grad, spre dezgustul suprarealiștilor, care vedeau trădat principiul neintegrării sociale proclamat de André Breton, iar ca literat, cu ajutorul lui Moldov, Geo Bogza, Victor Brauner, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
imaginație”, „Apărarea”, 1947, 53; Ov.S. Crohmălniceanu, „Tâlbâc, Tureatcă et Co.”, CNT, 1948, 37; H. Zalis, Changements de garnison, REVR, 1966, 2; Al. Protopopescu, „Poeme și poezii...”, TMS, 1967, 1; Baconsky, Marginalii, 184-192; Piru, Panorama, 68-70; Cubleșan, Miniaturi, 119-128; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 206-218; Ion Pop, „Antologia literaturii române de avangardă”, ST, 1970, 1; Ștefan Roll, „Atentat la bunele moravuri”, CNT, 1971, 21; Călinescu, Literatura, 37-40; Ileana Vrancea, Virtuțile și servituțile memorialisticii, LCF, 1973, 33; Cristea, Un an, 21-23
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
considerare, drept superficiale în raport cu unitatea de substanță pe care o conferă o ieșită din comun încredere în poezie (nu și în literatură, care - cum am văzut - are pentru avangardă conotații negative, fiind asimilabilă convenției). Încât, pentru nici un alt reprezentant al avangardismului românesc nu sunt mai adevărate cuvintele lui Jules Monnerot, deja citate de noi, după care miza esențială a poeziei (suprarealiste) „este nu de a exprima sau a reprezenta, ci de a fi”, ori ale lui Maurice Blanchot, care constată - în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cât este, intră în aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu în spiritul său programatic afișat, cel puțin în litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, în plin „integralism”, Voronca nu renunță la ipostaza romantică a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revendicată aproape în egală măsură de un poet „modernist” iubitor de rafinamente muzicale, și de avangardistul militând pentru totala eliberare a imaginației și identificarea lui a scrie cu a fi. Sunt doar câteva date care atrag atenția asupra faptului că avangardismul lui Voronca, real și autentic, ca un aport de substanță la transformarea perspectivei asupra limbajului poetic și a practicii creatoare înseși, îngăduie și întoarceri sau „devieri” spre un teren mai puțin accidentat al literaturii, oricâte rezerve ar fi exprimat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ultimele sale poeme românești sunt... sonete!). Pe de altă parte însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Punct, 1925, nr. 9. . Cicatrizări (Poezia nouă), loc. cit. . v. Punct, 1925, nr. 6-7. . Între mine și mine, în unu, 1929, nr. 19. . v. și N. Balotă, Arte poetice ale secolului XX, București, Ed. Eminescu, 1976, p. 166. . v. Avangardismul poetic românesc, București, E.P.L., 1969, pp. 9-18. . v. Victor Brauner, în 75 H.P. . Între mine și mine, loc. cit. . Lectură pe o banchiză, în unu, 1930, nr. 36. . unu, 1929, nr. 16. . Glasuri, în Punct, 1925, nr. 8. . Cf. Renato
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de Gherasim Luca și D. Trost. Echilibrând dialectica suprarealistă, teoriile lui Gellu Naum se înscriu într-o acțiune de evaziune totală, de navigare în vis, dar în același timp de eliberare a omului. Face, cu alte cuvinte, o conciliere între avangardismul estetic și cel social-politic [...]. Teribilismul său pornește din Rimbaud și Lautréamont, dar trece peste limitele estetice ale maeștrilor, cerând în mod total abolirea lucidității [...]. E un poet inteligent, uneori prea inteligent ca să poată atesta senzațiile directe în poezie. Și apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]