510 matches
-
umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și de 90 de kg greutate era că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor și al progresiștilor dezlănțuiți, Hulme era o structură conservatoare și un apologet al clasicismului. Nu credea în progres și în democrația liberală, era mefient în privința bunătății constituționale a ființei umane (respingînd ideea potrivit căreia omul e bun de la natură, numai
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
paragraf compact, scris la un rând, erau nouăsprezece fraze care, luate împreună, nu aveau nici o noimă. Deși nicăieri nu apăreau numele autorului, nici pe față, nici pe verso, am presupus că cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina asta era, fără îndoială, o mostră a unuia dintre aceștia. Faptul că autorul își uitase textul aici, în restaurant - străduindu-se, pesemne, să nu-și uite cumva umbrela - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți zece avangardiști așa ne place nouă să credem că suntem... la Bruxelles. În dulcele stil... artistic, după expoziție a urmat un cocteil. Știi cum e: uneori aceasta este cea mai importantă parte a manifestării, pentru că aici sunt moșite viitoarele reuniuni și expoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chemat la viață în 1934, la Vremea. Cine este Grigore Cugler, autorul repetat de vreo patru ori pe coperta ștanțată, în roș-verde (o combinație care va reveni des în acest un fel de basm), cu Apunake și alte fenomene? Un avangardist despre care nu se poate spune, ca despre atîția alții, la rece, mult zgomot pentru nimic, pentru simpla pricină că pînă și zgomotul i-a lipsit, acestui exilat la capătul lumii. Un diplomat, sastisit, de bună seamă, de călătorii și
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
explică prin faptul că niciodată n-am vrut să împlinesc așteptările nimănui. Nici pe cele ale cititorilor, nici pe cele ale criticilor. Când am fost etichetat drept „suprarealist popular" și premiat pe chestia asta, m-am apucat de avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
bănuit de trădare. După un timp, mi s-a părut prea îngustă - ca atitudine estetică - postura de poet avangardist. Mă folosesc și azi, în mod nedeclarat, neprogramatic, iar asta-i o diferență esențială, de tot ce mi-am însușit ca avangardist, de roadele experimentelor mele de-atunci - experimentul mi s-a părut cea mai importantă metodă de creație. Dacă vă amintiți, motoul unei cărți de-ale mele deformează începutul Manifestului comunist, fiind un joc de cuvinte (intraductibil): „O stafie umblă prin
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
va avea futurismul la noi abia în spațiul avangardist, cu prime coagulări semnificative în jurul revistei moderniste Contimporanul, codusă de Ion Vinea și Marcel Iancu. Și Marinetti, și alți confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor '20. O dovedesc luările de poziție nu doar ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate, dincolo de stilul electrizant, spontan, cu "brutalitatea lui de nou", superficialitatea întreprinderii și, în orice caz, distanța dintre "proiect" și "practică". La fel cu Nicolae
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
rotunjoare", "colțunași fragezi", "petale de trandafiri", "struguri copți" sau "adăpost mult râvnit". Când vor să descrie senzația primei atingeri ei spun "am atins nemărginirea", "culmea extazului", "am făcut echilibristică pe hotarul dintre viață și moarte". Pe când adepții realismului dur sau avangardiștii le zic mai degrabă direct "țâțe", "lăptării" sau "stafide". De când cu politica de deschidere, în conștiința colectivă au apărut câteva elemente noi privitoare la sâni. Sânii mari și rotunzi aparțin femeilor care sunt soții virtuoase și mame devotate, așadar sunt
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
și-ar fi păstrat rolul de ferment social. Pe de altă parte, speculează Andrei Codrescu, e posibil ca în acel moment, la care Lenin ar fi asistat, „să-i fi încolțit ideea de a-i deporta sau împușca pe toți avangardiștii.” Că oroarea s-a născut în Cabaret Voltaire sau că a apărut mai târziu în mintea lui diabolică e fără importanță. Revoluționarul avea să-și finalizeze planurile, fără să se împiedice în vorbăria gălăgioasă a unor artiști și intelectuali interesați
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
Simona Vasilache În Călătorie cu funicularul, volumul de versuri din 1934, de la Unu, cu un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
peste mult vine rândul criterioniștilor? Generația 27 între Holocaust și Gulag se numește primul dintre studiile dedicate acestora. Urmează Eliade, Cioran, Noica și, surprinzător, dar, încă o dată, nu foarte surprinzător, Gherasim Luca. Deschid o paranteză. Dacă despre orientarea ideologică a avangardiștilor noștri s-a mai scris, subiectul ideilor politice ale lui Gherasim Luca n-a mai fost, până acum, exploatat. Era, pentru asta, nevoie de câteva lucruri. În primul rând, de o anume bosă ideologică. Marta Petreu o posedă. Indiscutabil. Subiectele
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
Luminița Marcu În numărul 19 [din anul 1961] al Gazetei, atrage atenția prezența unui personaj mai puțin prezent în peisaj, fostul avangardist Sașa Pană, care publică o poezie partinică în mesaj, dar foarte interesantă în procedeele sale care amintesc de începutul de secol sincronizat cu tot ce avea Europa mai nonconformist. Poezia se numește La clubul socialist, este un fel de reportaj
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5296_a_6621]
-
Ingeniosului bine temperat ar putea face figură de „clasic”? Într-un sens paradoxal desigur, date fiind pornirile sale subversive, dizolvante. Poate că embrionul acestei viziuni se află în Urmuz. Deoarece M. H. Simionescu e un „postmodernist” adică un soi de „avangardist” (Matei Călinescu afirma că postmodernismul „poate părea uneori fratele geamăn al avangardei”), care n-a evitat a-și exprima în chip de profesie de credință opiniile sistematic negatoare. Și ce a scăpat oare dispoziției sale nihiliste? Despre Creator și creația
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
Tot Costi Rogozanu scrie, pe 31 octombrie, despre provincialismul obsesiei est-europene de a-și demonstra europenismul; unul dintre argumentele textului este figura lui Tristan Tzara, originar din provincialul Moinești, pe care C. Rogozanu l-a vizitat recent, cu tot cu monumentul dedicat avangardistului, plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi place să descopăr România: foarte puternic înfiptă în istorii culturale, industriale și ce mai vreți, fără pic de efort, fără nevoie de propagandă. Lecția importantă a lui Tzara este curățarea totală de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
care anulează cu totul însăși ideea de natural. Ne revoltăm că suntem hrăniți cu alimente modificate genetic, dar nu tresărim la zâmbetele îmbotoxate ale divelor din industria de divertisment. În felul acesta, deși nu ne dedăm la plăcerile solitare ale avangardistului cu trup perfect, nu suntem decât companionii de viciu ai culturistului avant-la-lettre din Germania lui Hitler.
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
vorbea cu accent rusesc. A cunoscut o întreagă lume de artiști. Scriitori, oameni politici din țară și din străinătate. În cei 70 de ani, de activitate intensă, Radu Bogdan s-a ocupat de pictură lui Aman, Grigorescu, Brâncuși, Ion }uculescu, avangardiști din țară și străini, Lothe, Chagall, Skira, Berenson, Bialostosky, Tinguely, ș.a. Spirit viu, neobosit, Radu Bogdan reia un citat din Milan Kundera -„Numai un copil poate pune întrebări grave”. El își pune și ne pune întrebări grave. Merită nu numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
Conectat la tot ce este pe val, la tot ce a stîrnit vîlvă și a impus o direcție nouă, Emil Boroghină surprinde iarăși și iarăși, călcînd orice comentariu tendențios legat de „vîrste" în teatru. A fost și a rămas un avangardist, un om cu o intuiție puternică a lucrurilor cu miză. Una dintre aceste intuiții se numește Silviu Purcărete. Emil Boroghină a jucat pe această carte. A cîștigat teatrul românesc. Din felul atipic al lui Boroghină de a face management, de
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
Răzvan Voncu Au suscitat destule comentarii, în ultimii doi-trei ani, edițiile dosarelor de urmărire ale intelectualilor, indiferent că a fost vorba de urmărirea avangardiștilor de către Siguranță sau a lui Noica și Cioran de către Securitate. De mai puțină atenție s-a bucurat dosarul lui Octav Onicescu, poate pentru că urmăritul a fost matematician, iar matematica beneficiază de o imagine aridă și neinteresantă. Insă numai neinteresant nu
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce concordie diversitatea posturilor, a procedeelor. Poetul e un avangardist, totuși temperat de teama de-a nu se da (prea mult) în spectacol. Drept care adoptă un limbaj sec, noțional, de nuanță brechtiană: „primăvara semnez/ în neștire/ valuri de frunze/ ca să-mi fie/ numele/ călcat în picioare/ la vreme/ de toamnă
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
privilegia continuitățile și respingea discontinuitățile). Pe de altă parte, dificultatea de situare a heterodoxului, paradoxalului poet a constituit, cred, un impediment al recuperării după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
explică și actualitatea lui Gellu Naum, care este unul dintre reperele poeților tineri. Suntem, în consecință, obligați să refacem tabloul istoric al poeziei românești, din interbelic și până azi, introducând, pe lângă clasicele filoane - modernism și tradiționalism -, un al treilea: cel avangardist. Numit așa, în absența unui alt termen. Iată că și disprețuita operă de editare a clasicilor poate produce evenimente literare. Și că un critic de vocație nu pierde nimic dacă se „zidește”, un timp, într-un asemenea proiect. Dimpotrivă.
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor, care, pentru adevărurile sale de conștiință, a sacrificat prietenii și alianțe în măsură să-i ofere o mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
dominați de pamflete și de incriminări. De-abia azi bate ora marilor ediții critice și a reintegrării în circuitul filologic firesc a textelor pierdute sau confiscate. Ediții critice sau științifice, ca acelea dedicate operelor lui N. Steinhardt, C. Stere sau avangardiștilor, ne obligă să ne reconfigurăm canonul istoric cu care operăm. Acestora li se adaugă, într-un demers neostentativ, dar excelent realizat - și foarte bine primit de critică și de public -, seria de autor Dinu Pillat de la Humanitas. Dacă Așteptând ceasul
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
pe care nu le-am prevăzut, și lucruri pe care nu le-am intenționat — asta-i esența dialogului intelectual. Îți apreciez analiza chiar ca ardelean posomorât ce sunt! Sunt, de asemenea, de acord că disputa despre care din moderniști și avangardiști sunt mai boemi decât alții e sterilă. Înainte de a deveni vicii și boli, drogurile și nevrozele le-au servit tuturor ca instrumente de cercetare. Pe de altă parte, discuția despre ce a fost descoperit prin mijloace artificiale e fructuoasă și
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]