364 matches
-
oscilează între adevărul istoric și scenariul fabulos. Cel mai cunoscut în epocă a fost un alt roman al lui, Misterele Bucureștilor (I-III, 1862-1864). Semnificativ este că, până la 1860, poligraful a dat versiuni românești după romanele unor scriitori citiți cu aviditate la mijlocul secolului al XIX-lea (George Sand, E. Sue, Al. Dumas-fiul, Walter Scott). Romanul Misterele Bucureștilor seamănă însă în mod izbitor cu Misterele Londrei de Paul Féval, însușindu-și până în amănunt intriga, personajele, atmosfera, toate specifice, de altfel, romanului-foileton occidental
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Ioan Pop-Barițiu. B. învață la școala maghiară din Trascău (Rimetea), la gimnaziul din Blaj și apoi la Liceul Piarist din Cluj, frecventând „humanioarele”. În 1829, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. În pofida restricțiilor, își procură și citește cu aviditate cărți în limba română. După absolvire, revine la Blaj și intră student la Teologie. Sunt anii când îi cunoaște pe Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu, când participă ca actor și autor la câteva spectacole de teatru în limba română, organizate
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
sporire a puterilor sale ca să poată izbuti în planurile sale ambițioase. Theodor Comnen, îndrăzneț de felul lui, încurajat prin succes, abia smulsese de la latini, romei și bulgaro-romîni țări întinse și abia-și așezase scaunul în Thessalonic și dindată îl cuprinse aviditatea după coroana împărătească. Se îmbrăcă în mantie de purpură, încălță sandale roșii ca para focului și ceru de la metropolitul din Thessalonic, Constantin Mezopotamita, să-l încoroneze de împărat în mod solemn. Principele bisericesc, cumpătareț cum era, opuse acestei cereri îndoielile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce nu poate produce acomplisementele în sine prin mijloace care nu mai țin defel de sfera artei, ba pentru cari artea nu-și împrumută neci pretestul. Cumcă nu se observă nicăire decât tocmai în profesiunea artiștilor dramatici o astfel de aviditate după manifestațiuni de recunoaștere auzită după un sufragiu atât de pătat în originea sa, asta-și are fundamentul său absolut în conștiința dezvoltată de noi a profesiunei; că adică prezentul e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părților interesate cea mai bună garanție a intereselor lor mutuale, cea mai mare securitate și un respect scrupulos al drepturilor lor. Ele apărau pe sătean contra avidităței unor arendași ingenioși a le proba că ei le datoresc îndoit munca contractată, aviditate ajutată prin conivența amploaiaților administrativi și, pe de altă parte, d' a nu lăsa pe proprietari victima nesupunerei țăranilor cari refuză de a-și împlini angajamentele lor, nesupunere mai totdauna zgândărită de administrațiune pentru a aduce pe proprietar la discrețiunea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
victima nesupunerei țăranilor cari refuză de a-și împlini angajamentele lor, nesupunere mai totdauna zgândărită de administrațiune pentru a aduce pe proprietar la discrețiunea guvernului, mai cu seamă în vremea alegerilor sau pentru a-i smulge o sumă de bani. Aviditatea într-un caz și intrigele administrației în celălalt cheamă necesitatea unei esecuțiuni revoltătoare. Cu o bună administrație care ar ști să aleagă agenți onești și conștiincioși asemenea abuzuri n-ar fi posibile și daca, prin excepțiune, s-ar produce câte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
contemporan. Nu vreau să spun prin asta că nu m-aș simți solidar cu întrebările, confruntările și somațiile pe care ni le impune lumea în care trăim. Dar rămân puțin distant, nu foarte atras, fără o prea mare curiozitate sau aviditate de a fi la curent cu toate. — Cu spiritul culturii de azi? — Aș putea să întreb care e acela, dar știu care este. Când accept calificarea de „om de modă veche” care poate fi luată, în egală măsură, și în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne-a fost luat pentru totdeauna. În cartea lui Penna, acea lume încă mai apare în deplinătatea stabilității și veșniciei sale, când era „singura” lume existentă și nimic nu dădea de bănuit că avea să se schimbe. Penna trăia cu aviditate și total în acea lume. Înțelesese că era minunată. Nimic nu-l distrage din această uimitoare aventură care se repetă zilnic: să te trezești, să ieși, să iei la întâmplare un tramvai, să mergi pe jos acolo unde trăiește poporul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit, lucid. Pare interesată mai degrabă de minuția reconstituirii, de concretețea unei senzații, de precizia unui gest, a unei vocabule și nu pune mare preț pe comentariu. În aviditatea privirii se ascunde totuși o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită a cărturarilor din secolul al XVIII-lea în a da la iveală documentele identității naționale, pasiunea arhivistică a Hurmuzăcheștilor bucovineni ori a lui Hasdeu și iubirea de trecut a tuturor acelora pentru care prețuirea generațiilor ce i-au precedat
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
din partea lor: „Nu mă atrăgea, era prea cunoscut, citeam în el ca într-o carte deschisă”. Este interesant că dezinteresul se manifesta nu doar în a-și uni destinele, ci și în relații sexuale pasagere. Mai mult, erau căutați cu aviditate, atât pentru sex, cât și pentru relații mai stabile (prietenii și căsătorii), cei veniți din altă parte, tocmai pentru nota de mister ce le era atribuită. O altă cercetare confirmată este cea întreprinsă de A. Wolf (1968) într-o regiune
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și contrastele savant construite, sub aparența unui stil neutru. Venit în Moldova din Fanar, neamul Strileștilor are origini îndepărtate, în Spania secolului al XIII-lea (un Miguel de Las Estrellas), autorul făcând aluzie la originea meridională a familiei sale. În pofida avidității, Mihalache Strilea câștigă simpatia prin - paradoxal - nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici, poate, caracterul lor uneori contradictoriu, cu atât mai
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
strâmb câteodată, eu sper din tot sufletul SĂ JUDECE DREPT! Începusem să va descriu cum, fără să vreau, am devenit aproape dependenta de știrile, așa bulversante cum sunt ele, din România, fie TV sau publicații jurnalistice, mă găseam căutând cu aviditate ultimele noutăți iar acestea nu întârziau să apăra, aproape de la oră la oră! Arestări, nume faimoase, sume fabuloase, cătușe, flori, lacrimi, reproșuri, acuze dure, lamentări și multe altele care toate combinate sunt elementele celei mai de succes telenovele...oare până
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
omită referiri la alchimie, cosmologie, ontologie etc. -, și nu o nouă lectură de ansamblu a operei. Pe de altă parte, criticul dialoghează polemic cu detractorii lui Nichita Stănescu, încearcă să explice mecanismele „clasicizării premature” și ale „mitizării” poetului ori deplânge aviditatea acestuia în a-și irosi timpul în singura politică profesată, aceea a amicițiilor. SCRIERI: Cuprinderi, București, 1993; Nichita Stănescu, Brașov, 2003; Viziunile „învinsului de profesie” Nichita (Cosmicitate în lirica stănesciană), Iași, 2003. Repere bibliografice: Anton Horvath, „Cuprinderi”, ST, 1993, 12
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
În secolul al XVII-lea ori În cel al lui Honigberger și chiar mai târziu. Jacquemont observa, În 1830, fiind În Kashmir, că „orientalii nu cunosc plăcerea de a mânca; nu știu să o prelungească asociind-o altora”, dintre care aviditatea lui romantică se Îndrepta spre convivialitate. Analizând procedurile relatate de călători Împreună cu cele contemporane, În special jaina, Marie-Claude Mahias e Îndreptățită să noteze că, În nordul Indiei, a mânca e un proces consumat, asemenea animalelor, În mod solitar și taciturn
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
motiv, aspectele patice ale vieții apar ca „obstacole”, ca forme de „oprire în evoluție”, interesând cele trei dimensiuni ontologice: a fi, a face, a avea. din asemenea considerente, această grupă de tulburări patice cuprinde următoarele forme: avariția, caracterizată prin rapacitate, aviditate, cupiditate, posesiune, nevoia de a acapara pentru sine, de a păstra; ea reprezintă un atașament normal pentru „a avea” în sensul strict material; hipertrofia Eului se referă la constituția paranoică și se manifestă prin egoism, egocentrism, autoerotism, autofilie, narcisism, psihorigiditate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
luni, cu peripeții pe care le va povesti în romanul Jocul cu moartea (1962). La București, după înapoierea în țară, este vânzător de ziare și de țigări, picolo la restaurantul gării Obor, lucrător într-o fabrică de săpun. Citește cu aviditate tot ce își poate procura. Începe să scrie literatură: versuri și un roman, Fiii Albionului, pierdut însă. Doi ani (1918-1920) se angajează ajutor de arhivar la Judecătoria de Ocol și la Prefectura din Turnu Măgurele. În mai 1921 debutează cu
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
bizare și viziuni absurde, prin duritatea limbajului și exacerbarea divagațiilor sentimentale. Experimentele începutului sunt sesizabile și în întâiul său roman, Viața cu haz și fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
confiscate. Te ascultam distrat, conștient că nu conținutul acestor istorii conta. În luciul titirezului îl vedeam pe tânărul în costum negru, care ținea în mână un pahar de șampanie. Acel eu însumi, care îmi apărea ca o caricatură reușită, prin aviditatea lui de a trăi, așteptarea febrilă a noii sale vieți, graba lui de a plonja în complexitatea seducătoare a Occidentului, cu pistolul la subsuoară și cu un pahar rece în mâna fierbinte. Viața noastră a șters rapid caricatura asta, devenind
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vezi A mânca). În analiza psihologică, gura este zona care ține de oralitate. Ea este implicată în registrul afectiv, în pulsiunile canibale, în mecanismele de introiecție. Dată fiind funcția fundamentală a gurii, în basme se regăsesc frecvent căpcăuni, transmițând copilului aviditatea libidoului lor, precum și fantasmele de apropriere totală. Oralitatea se structurează pe mai multe nivele: - fizic: prin hrană mai ales, dar și prin alcool, tutun; - sexual: constituind o zonă erogenă predilectă, sursă fundamentală de plăcere (supt voluptuos, sărut, felație); - afectiv: descriind
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme Înainte de a fi acceptată În canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei În care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, În vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar fi fost redactată de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
El însă a greșit când și-a făcut intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat de vârstă este nimeni altul decât împăratul Caesar Augustus. Omul aflat în fruntea statului. Nu există ființă atât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
inima pe cel care e investit cu autoritate; a nu uita, când cineva comandă, în numele cărei dreptăți o face; și a nu uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]