545 matches
-
în Republica Democratică Azerbaidjan (1918-1920] a jucat un rol important la sprijinirea morală și materială a revoluției kemaliste de către guvernul de la Baku, din cauza acestui fapt se răciseră relațiile cu aliata principală - Anglia. A fost ales președinte onorific al Societății Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind trei ori ""Azerbaidjan, Azerbaidjan, Azerbaidjan!"". M.E.Rasulzade a fost înmormântat la Ankara. Moartea lui nu a provocat nici un ecou în Azerbaidjan, unde el demult fusese șters din memorii de către ideologia sovietică.
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
imediat documentele furate activarea unei tranziții este determinată în totalitate de prezența jetoanelor în locurile de intrare au mai fost luate multe obiecte de mobilier mărfuri din magazine cereale și alimente etc agenția furnizează știri în limbile rusă ucraineană belarusă azeră engleză și germană prima a fost iudaizarea amoriților un popor canaanit care era înrudit cu evreii timpul acțiunii de protecție reprezintă momentul când în gazul ieșit apar primele urme de substanță nereținută muzica lui fermeca orice ființă chiar și stâncile
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
din Octombrie a schimbat drastic situația. Sovietele caucaziene au refuzat să recunoască regimul lui Lenin. Amenințarea soldaților dezertori bolșevici din fosta armată a Caucazului, din ce în ce mai mulți, conflictele interetnice și anarhia din regiune i-au obligat pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
piardă majoritatea indo-europeană începând cu perioada marilor cuceriri arabe și a repetatelor invazii musulmane. Selgiucizii s-au stabilit în zona Armeniei moderne în sec. XI—XIV . De atunci înainte populația turcofonă care în viitor a devenit o parte din poporul azer a devenit un element important și autohton în această regiune, mai ales după dominația mongolă și timuridă. În Armenia apuseana, unde după cucerirea otomană armenii au trăit în relativă siguranță pentru câteva secole, protejați de invazii externe de puterea militara
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
XVII. În 1604, în timpul războaielor între Imperiul otoman și Safevizi, șahul Iranului, Marele Abbas I, pentru a-și păstra puterea în Transcaucazia a folosit tactica „pământului pârjolit”, și a deportat toată populație din Armenia actuală, fie creștină (armeană), fie musulmană (azeră). După marturia contemporanului evenimentelor Arakel Davrijetsi, șah Abbas a transformat teritoriul «prosper și fructos la (deșertul) gol». Zonele din care populația armeana autohtonă sedentară a fost evacuată forțat, au fost treptat ocupate de triburi nomade și seminomade de origine turcomană
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
treptat ocupate de triburi nomade și seminomade de origine turcomană, venite dinspre est, din zona Republicii Azerbaijanului de azi, acestea ajungând să constituie chiar majoritatea în anumite zone. De confesiune predominant șiită islamică, acestea au căpatat treptat o identitate etnica azeră spre sfârșitul secolului XIX. După istoricul armeano-american George Bournoutian, " În primul sfert al sec. XIX Hanatul Erevan cuprindea majoritatea teritoriilor Armeniei Orientale, adică cc. 7 mii de km2. Acest teritoriu pe mare măsură era muntos și sec; din toată populație
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
două populații diferite ca origini, limbă și credință religioasă. Evoluțiile istorice ulterioare au dus la încercări reciproce de expulzare a unei populații de către cealaltă, motivată de neîncrederea în posibilitatea unei conviețuiri pașnice, exemplu grăitor al conflictului dintre civilizații. Astfel, minoritatea azeră din Armenia a fost expulzată definitiv în timpul cele patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991). Fiecăreia din aceste perioade i-a corespuns un val similar de refugiați armeni către zonele majoritar armene din Transcaucazia rusă și mai târziu post-sovietică. In
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al Armeniei din 3 ianuarie 1935 conform căreia au fost redenumite în limba armeană 51 de comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
1991, conform decretului prezidențial, aceeași soartă au avut-o încă 97 de toponime. Una dintre problemele vitale ale Republicii Azerbaidjan (1918-1920) era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde (provincii rusești) în 4 uezde azerii erau ușor majoritari iar în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
în vara anului 1918 în provincia frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
frontalieră Zangezur și au ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
revină în Armenia s-a ridicat la 130.000, pe lângă guvernul republicii a fost creat Comitetul pe probleme de preluare și repartizare a armenilor repatriați. Ordonanța Sovietului de Miniștri al U.R.S.S. nr. 754 privind măsurile pentru strămutarea colhoznicilor și azerilor din R.S.S. Armenia în regiunea Kuro-Arax din R.S.S. Azerbaidjană a fost semnată la 23 decembrie 1947 de mâna “"tatălui popoarelor"”. Conform ordonanței peste 100.000 de “"voluntari"” trebuiau să plece în decursul a trei ani din cinci raioane de munte
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
decursul a trei ani din cinci raioane de munte din Armenia - Azizbekov (Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
raioane de munte din Armenia - Azizbekov (Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Əzizbəyov), Ehegnadzor, Sisyan, Vedi (numit mai tarziu Ararat), Basarkeçər (redenumit Vardenis) - și să se stabilească în stepa aridă Mil-Muğan. Conform planului, în primul an trebuiau strămutați 10.000 azeri, în anul 1949 - 40.000 azeri, în anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
anul următor - 50.000 azeri. Explicația se afla în articolul nr. 11 al ordonanței: “Prin grija Sovietului de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de Miniștri al R.S.S. Armenia, armenilor din enclavele de peste hotare reîntorși în republică (...) li se vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
vor repartiza locuințele și construcțiile eliberate de populația azeră”. Procesul a luat sfârșit abia după moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
moartea lui Stalin. La începutul anului 1953 numărul total de azeri și kurzi transportați ar fi ajuns la 150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
150.000 persoane. Înainte de expulzarea neoficială a azerilor din 1988-1991, aceștia locuiau în regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic din republică. Spre 1988, toata minoritatea, adică 300.000 de persoane au fugit în Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
regiunile cedate Armeniei de Azerbaidjan (Goyce și Zangezur în azeră "Göyçə și Zəngəzur") precum și în alte zone ale țării, constituind o parte din populația orașului Erevan (în azeră İrəvan). În 1987, dintre 36 raioane din RSS Armenia, în 18 minoritatea azeră avea o pondere însemnată, fiind al doilea element etnic din republică. Spre 1988, toata minoritatea, adică 300.000 de persoane au fugit în Azerbaidjan. Regiunea Goyce ("Göyçə" în azeră), numită după cel mai mare bazin-fermă din Caucaz, ocupă malul drept
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]