391 matches
-
cosmică, înseamnă a ignora chiar miezul tragediei aztece. Când soarele a răsărit prima oară, el n-avea viață. Apoi oamenii au trebuit să se substituie zeilor. Pentru ca stelele să strălucească la locul lor pe cer și porumbul să crească, gândeau aztecii, trebuia plătit un tribut. Omul n-a creat lumea, dar de el depindea ca ea să dureze sau nu. Ea exista câtă vreme oamenii erau în stare să urce piatra sacrificiilor, căci totul se obținea prin durere, prin suferință. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oroare și incendiind în clipa următoare templele aztece. Teribila obligație de a ajuta soarele în misiunea lui izvora din credința că nu numai oamenii depind de zei, ci și zeii depind de oameni, și întregul univers. Obsedați de ordinea stelelor, aztecii erau convinși că numai sacrificiile puteau prelungi o lume permanent amenințată. În cronicile aztece, semnul pentru "sînge" e înlocuit adesea cu semnul pentru "piatră prețioasă" sau cu cel pentru "floare". A ucide un prizonier pe câmpul de luptă era de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și al imperiului său era hotărât. Știm astăzi că nu din pricinile la care se gândea el se întîmpla astfel, ci pentru că, fascinată de cer, lumea sa n-a mai văzut limpede pe pământ. Dar înainte de a-i condamna pe azteci, s-ar cuveni să ne întrebăm dacă noi suntem judecătorii potriviți. Cel puțin, aztecii își săvârșeau crimele pe față și nu le negau. Dimpotrivă, le dădeau un înțeles tragic. Preoții lor dansau îmbrăcați în pieile celor sacrificați, nu-și arătau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se gândea el se întîmpla astfel, ci pentru că, fascinată de cer, lumea sa n-a mai văzut limpede pe pământ. Dar înainte de a-i condamna pe azteci, s-ar cuveni să ne întrebăm dacă noi suntem judecătorii potriviți. Cel puțin, aztecii își săvârșeau crimele pe față și nu le negau. Dimpotrivă, le dădeau un înțeles tragic. Preoții lor dansau îmbrăcați în pieile celor sacrificați, nu-și arătau mâinile curate ca Pilat din Pont. Mai privesc o dată calendarul aztec. Eu însumi mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
potriviți. Cel puțin, aztecii își săvârșeau crimele pe față și nu le negau. Dimpotrivă, le dădeau un înțeles tragic. Preoții lor dansau îmbrăcați în pieile celor sacrificați, nu-și arătau mâinile curate ca Pilat din Pont. Mai privesc o dată calendarul aztec. Eu însumi mă apropii de granița celor 52 de ani și trebuie să-mi fac un bilanț. Mă culc cu acest gând. zei Statuia uriașă a unui zeu. Orb și mut ca moartea. Bătrân ca lumea. Zeul va fi murit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cer au răsărit după o vreme Soarele și Luna. Dar cele două astre nu se mișcau, erau moarte. "Să murim cu toții și să facem ca Soarele și Luna să învie prin moartea noastră ", au zis zeii strânși la Teotihuacan. Zeii aztecilor n-au găsit, așadar, altă soluție împotriva, morții decât moartea însăși. Sacrificiul inițial trebuia mereu reînnoit pentru a întreține ordinea cosmică. Speranța însăși întemeindu-se pe cruzime. Căci aztecul nu-și poate stăpâni pesimismul decât așa; convins că viața trebuie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învie prin moartea noastră ", au zis zeii strânși la Teotihuacan. Zeii aztecilor n-au găsit, așadar, altă soluție împotriva, morții decât moartea însăși. Sacrificiul inițial trebuia mereu reînnoit pentru a întreține ordinea cosmică. Speranța însăși întemeindu-se pe cruzime. Căci aztecul nu-și poate stăpâni pesimismul decât așa; convins că viața trebuie plătită cu moarte. Orice compasiune punea în pericol o lume condamnată. Am venit pe pământ Numai pentru un timp, o prietenul meu! Trebuie să părăsim frumoasele cântece, Trebuie să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe care mișunau luntrile, casele legate între ele prin poduri de lemn, și mai departe câmpurile de porumb, iar dincolo de ele pădurile de pini din care țâșneau, ca și acum, printre nori, cei doi mari vulcani, Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau niciodată, socotindu-i munți sacri. În zori, locuitorii Tenochtitlanului ieșeau, se pare, în fața caselor și scrutau cerul în căutarea luceafărului de dimineață; dacă acesta era vizibil, își înțepau urechea cu un spin de cactus și, cu două degete
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de cactus și, cu două degete, luau două picături de sânge pe care le înălțau spre zeul astru, Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma petrecută într-o dimineață de noiembrie. Conchistadorul coborând de pe cal. Și împăratul aztecilor coborând din lectica de aur, în vreme ce slujitorii așterneau în calea lui țesături de bumbac, iar mulțimea se prosterna la pământ. Aceeași mulțime care, câteva luni mai târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amorțite de dimineața rece și încă tulbure, unde lipsește ceva. Nu există ruine ca la Roma, deși n-au trecut decât patru secole și jumătate de la căderea Tenochtitlanului. Nimic nu amintește că aici a existat un alt oraș, capitala imperiului aztec. Încerc să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să caut un semn, dar știu dinainte că e inutil. Spaniolii au fost mai nemiloși decât vizigoții. Ei n-au cruțat nici laguna, nici piramida, nimic. Au hotărât să construiască o capitală nouă, să transforme vechea istorie în deșert. Capitala aztecilor a avut soarta Cartaginei, cu deosebirea că ruinele n-au fost arate și presărate cu sare. Din ea n-a mai rămas la suprafață nimic, dacă nu cumva se află în parcul Alameda, a cărui enormă pată verde se vede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a urmărit, în fond, ceea ce au visat totdeauna cuceritorii. Să suprime istoria dinaintea lor, temîndu-se că, altfel, victoria le va fi mereu contestată de ceea ce rămâne. Pentru a-și atinge acest scop, el s-a războit nu numai cu armatele aztecilor. Mii de manuscrise au fost arse, iar peste ruinele, fumegând încă, ale templelor dărâmate, s-au ridicat în grabă biserici catolice. Mirosul de sânge din aceste temple i-a oferit cel mai bun pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest material va fi pătruns în noile construcții și duhul vechiului oraș aztec. Soarele inundă tufele de dafin din parcul Alameda și, printre crengile unui platan venerabil, zăresc în stradă o reclamă care recomandă "berea Moctezuma". Undeva, într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nopții și în zori, semnele destinului pe cer. Când spaniolii au debarcat pe coastă, el a fost convins, poate cel dintâi, că se împlinea o profeție a legendei. Un scrib i-a trimis un portret al lui Cortes și împăratul aztec n-a mai avut atunci nici o îndoială; misteriosul străin cu fața palidă, cu barba scurtă și neagră, cu mâinile și picioarele vopsite în negru (încălțămintea și mănușile armurii!), cu pălăria asemănătoare acelui huaxtec purtat odinioară de Quetzalcoatl, nu putea fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
devenise luceafărul de dimineață, dar care făgăduise că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de aceea, cunoscătorii sunt de părere că moartea imperiului aztec a fost mai degrabă o sinucidere. În plină vigoare istorică, aztecii se simt totuși dintr-o dată la sfârșitul istoriei lor. Stelele și miturile le spun că nu mai pot avea nici o speranță. Profeții lor nu fac decât să le anunțe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de aceea, cunoscătorii sunt de părere că moartea imperiului aztec a fost mai degrabă o sinucidere. În plină vigoare istorică, aztecii se simt totuși dintr-o dată la sfârșitul istoriei lor. Stelele și miturile le spun că nu mai pot avea nici o speranță. Profeții lor nu fac decât să le anunțe înfrîngerea. În consecință, nu luptă decât pentru a fi învinși. Fascinați
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai poate fi nici spaniol, nici indian. Într-un sat care e aproape un cartier al capitalei mexicane, pe muntele Milpa Alpa, se vorbește încă, așa cel puțin pretind cei care l-au vizitat, nahuatl, limba folosită de tolteci și azteci; vechile poeme ale lui Nezahualcoyotl, prințul de Texcoco, se recită la câțiva pași de zgărie-norii din Ciudad de Mexico; se cântă din chirimia, un instrument cu sunete ascuțite pe care-l foloseau toltecii; mai sunt triburi care n-au renunțat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada fără s-o vadă, ca statuile sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc în America arheologilor care, își zic ei, vor să le violeze vechile taine
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să ți-o închipui pe Coatlicue alături de Venus din Milo? Chiar dacă adevărul e tot mai puțin comparabil cu frumosul, e greu să nu le dai dreptate grecilor care și-au făcut zeii frumoși fi i-au atras spre plăcerile omenești. Aztecii le-au schimonosit zeilor figurile, i-au încolăcit cu șerpi pentru a-i face cât mai teribili. Xochipilli, tânărul zeu al Frumuseții, al Tinereții, "prințul Florilor" era reprezentat cu un cap de mort crispat într-o grimasă înfricoșătoare. În ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scop? Nu pot să cred că omul a avut nevoie de artă ca să-și sporească frica. Ea există oricum. Atunci care este sensul acestor statui? Din moment ce "nu-mi place" nu e un răspuns satisfăcător, ar trebui căutat altul. Au urmărit aztecii să obțină curajul prin teamă, așa cum au vrut să obțină ordinea universului prin durere? Și de ce deosebirea dintre poezia lor și sculptura lor? În vreme ce statuile ne dau insomnii, poezia are gingășii care ne pun în derută. Ea asemăna viața omului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu un fluture ce aspiră nectarul unei flori și apoi dispare... Oricine se apropie de cultura veche mexicană constată că șarpele e prezent peste tot. Încolăcit în părul zeilor sau în jurul pământului. Șerpii au năpădit statuile și piramidele. În calendarul aztec, un șarpe face înconjurul motivului central. Bastonul de foc al zeului solar Huitzilopochtli este un șarpe. Marea care înconjoară pământul este și ea un șarpe. Ploaia care cade, la fel. Arborele care înflorește. Brațul care se ridică. Negustorii azteci nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
calendarul aztec, un șarpe face înconjurul motivului central. Bastonul de foc al zeului solar Huitzilopochtli este un șarpe. Marea care înconjoară pământul este și ea un șarpe. Ploaia care cade, la fel. Arborele care înflorește. Brațul care se ridică. Negustorii azteci nu porneau la drum fără să se fi asigurat că ziua plecării purta semnul șarpelui. Iar un imn care cântă fecunditatea pământului compară înflorirea porumbului cu transformarea unui șarpe de foc într-un șarpe cu pene prețioase. Dincolo de aceste simboluri
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și mă întreb dacă n-ar trebui să vedem aici mai mult decât o chestiune de gust. Lumea e sătulă de coșmare, nu mai vrea să se lovească de ele și în piatră. Dar să nu-i judecăm pe sculptorii azteci după criteriile noastre. În vechiul Mexic, chipeșul Paris ar fi rămas un simplu cioban anonim. Nici o zeiță nu l-ar fi căutat să-l facă atributul frumuseții, întrucît frumusețea nu-i interesa pe acei zei. Lucru greu de înțeles și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]