512 matches
-
dor iubire peste munți, să-ți dăruiesc, când tu te vei întoarce, lumina mea trecută în albe punți. Și-mbrățișați pe-a lumii verticală vom dănțui în toamnele mierii, când în nuntiri de vrajă și cabală vom da iubirii tonuri azurii. Tu adă-mi cânt zvonit din blânde gene și-a ta mireasmă plină de fior, te-oi aștepta pe-o frunză-n zbor alene să sorb din albul măr rotund mustiri de dor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: așteptare / Leonid Iacob
AŞTEPTARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365853_a_367182]
-
noi iubiri adevărate, se împliniră. Așa cum pe altarul dragostei se stingea încet încet pasiunea primei lor împreunări, pe nesimțite și stelele se stingeau în rugăciuni pe altarul luminii. Zorile își arătau primele raze de lumină. Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
de carte, ducând mai departe mesajul de iubire de carte pe care Olguța îl imprimase cititorilor ei. Olguța Popescu va rămâne în memoria noastră ca femeia care ne-a luminat viața și activitatea cu chipul său blând, cu ochii ei azurii în care se oglindea tot cerul, cu vorba domoală, sinceră, curată, ziditoare și cu exemplul său personal de muncitoare până la epuizare pe câmpia literelor românești. A plecat dintre noi cât se poate de discret, așa cum trăise în ultimii ani de
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.” Fragment din schița
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin de stele ce erupe Același gaz incandescent..plămada viselor astrale
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
rănite fiind până în miezul inocenței lor, iar mai apoi urcând-o pe aceasta pe aripi albe imense, de păsări măiastre ale văzduhului, ce-au înălțat-o lin până înspre culmile munților, acolo unde nu e decât cerul, în tot seninu-i azuriu și calm absolut, și deschiderea sa spre infinit... Îmbrățișându-le ocrotitor cu inima-i caldă, din depărtare, pe toate, vine din urmă masca iubirii, pașii ușori precum puful de păpădie simțindu-se tot mai aproape, parfumu-i deplin, de-un farmec
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > INSOMNIILE TOAMNEI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt ceea ce sunt. Între atâtea nuanțe răvășitoare pentru eternitate, aleg ce îmi luminează inima. Mi-e sufletul turcoaz bătând azuriu înspre axioma fericirii. Dospește la foc nevăzut plămada lepădării de sine în misterioasa înălțare în firesc. Mărturisesc că uneori, în mijlocul nopții, parcă mă urmăresc fiarele pământului. Parcă păzesc, parcă pândesc, amorțite prezențe mute cu iz de imprevizibilă mișcare. Un șarpe
INSOMNIILE TOAMNEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366429_a_367758]
-
-n față și visul risipit, văpăile ș-au stins misterul, dragă, se-ntoarce amintirea insipid, cu chipul și făptura ta întreagă. mi-e dor de trupul tău trandafiriu, obrazul tău ca merele de toamnă și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu, și gura ta de fragă, dragă doamnă. mi-ai fost povară grea și te-am pierdut, neprețuind granitul tău, fecioară, te-ai zămislit din întrupatul lut și te-am creat a nu știu câta oară. marți, 7 august 2012 Referință
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
acoperind șiragurile de clipe cu haina lor apăsătoare! Asemeni lor sunt gândurile, care uneori prind contur în jurul unor fire împletite din senin și frumos, din ele izvorând și înălțându-se vise plutitoare în voie printre nori albi traversând necontenit ceruri azurii, ce duc cu dânsele departe de tot emoții, povești și stări sublime, îmbrăcând adesea suflete în haine ușoare, sclipind de euforii ale timpurilor vesele!... Miracolul coboară pe neașteptate pe scările Universului, aducând cu sine întruchipări ale irealului de dincolo de rațiuni
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
ne va veni grătarul, o liniști Ana. În grădină deocamdată nu cânta decât formația locală. Aveau și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care, de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. „Greii” scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era o seară răcoroasă, o atmosferă plăcută de vacanță, parcă toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
Articolele Autorului Mărinimie Cu încă-un brad a sărăcit pădurea, Iar după el urmează altul, altul... Prăpădul își continuă asfaltul - Mai eficace drujba ca securea. Cutie rezonantă și înaltul Mărinimos le dăruie pe-aiurea, Purtând cu el întreagă risipirea: Smaraldul, azuriul și cobaltul. Nu s-o mai bucura, n-o să-l mai doară; Nici foșnetul sfios și nici visare, Nici crengile luminii nu mai strecoară... Va fi o strictă întrebuințare, Dar calda melodie de vioară Va-nfiora prin liniști de-nserare
MĂRINIMIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361719_a_363048]
-
Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
dupa culoarea ramei, Fereastra Luminată, Intunecată, Curată, Strălucitoare, după cum arătau ... - Pe a noastră cum o chemă? - Ghici. - Fereastra Frumoasă ... - Ai ghicit. Într-o zi, am auzit-o cum a strigat-o pe prietena ei de peste drum: - Draga mea prietenă, Fereastră Azurie ... - Stai să vad, a sărit Mara. Da... așa este, este azurie. - Draga mea prietenă, a continuat fereastra noastră, ce părere ai de ce am văzut noi ieri, când treceau în zbor cârduri, cârduri de gâște sălbatice deasupra noastră ... - Buni, stai așa
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
a noastră cum o chemă? - Ghici. - Fereastra Frumoasă ... - Ai ghicit. Într-o zi, am auzit-o cum a strigat-o pe prietena ei de peste drum: - Draga mea prietenă, Fereastră Azurie ... - Stai să vad, a sărit Mara. Da... așa este, este azurie. - Draga mea prietenă, a continuat fereastra noastră, ce părere ai de ce am văzut noi ieri, când treceau în zbor cârduri, cârduri de gâște sălbatice deasupra noastră ... - Buni, stai așa. În România sunt gâște sălbatice? - Sigur că sunt, mai ales în
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
familie. De când privim noi în fiecare zi de iarnă aceste cârduri de gâște, niciodată nu am văzut să se întoarcă vreuna din cârdul cu care a plecat. Asta trebuie să fie o întâmplare nemaipomenită. - Asta cam așa a fost. Fereastra Azurie a aflat ce s-a întâmplat și a povestit și ea la rândul ei: - Aseară, când a venit stăpânul casei, a dat drumul la televizor și am privit și eu. Așa am aflat ceva grozav, de care ai să te
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
război, în care să-i sacrifici pe ce-i pe care spui că-i iubești! Ești în stare! Două aripi albe uriașe se desfăcură pe spatele inorogului, fâlfâiră ușor și imaginea lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
corpul... Până la mine acasă am făcut câteva minute. Șoseaua nu era aglomerată, cum este în miezul verii, pentru că nu s-au grăbit prea mulți turiști să vină pe litoral, cu toate că vremea era superbă și cristalinul apei mării de un albastru azuriu. Era început de sezon și numai împătimiții și... îndrăgostiții soseau în această perioadă, cei care nu aveau copii la școală, sau care să susțină examene de absolvire, de admitere... Ajunși acasă, am parcat Matiz-ul la locul său, am luat valizele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
și vecinului Ilie care nu are nici una. Descurcăreț, inventiv și șugubăț, eroul nostru de poveste, merge la pescuit și-și meșterește singur undița dintr-un băț, de care leagă un fir. Dar, în mod cu totul neașteptat, acolo, pe lacul azuriu, copilul găsește timp să scoată o hârtiuță și un creion și să înseileze o poezie. Astfel îmbină el bucuria creației cu sportul îndrăgit, pescuitul. Poeziile Georgetei Muscă-Oană au o prozodie perfectă, o muzicalitate și cadență care le sporește și farmecul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
și vecinului Ilie care nu are nici una. Descurcăreț, inventiv și șugubăț, eroul nostru de poveste, merge la pescuit și-și meșterește singur undița dintr-un băț, de care leagă un fir. Dar, în mod cu totul neașteptat, acolo, pe lacul azuriu, copilul găsește timp să scoată o hârtiuță și un creion și să înseileze o poezie. Astfel îmbină el bucuria creației cu sportul îndrăgit, pescuitul. Poeziile Georgetei Muscă-Oană au o prozodie perfectă, o muzicalitate și cadență care le sporește și farmecul
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
țara ce pe pieptul ei ne ține ... hrănindu-ne pe tine și pe mine”. România este „acasă”! ea este cuibul în care am deschis ochii, inspirându-i doinele și legendele, odată cu aerul. Ea este casa părintească cu pereții văruiți în azuriul cerului, și cu mușcate la ferestre. La mulți ani, dulce Românie! La mulți ani, românilor de pretutindeni! ( Vă rog să-mi iertați sărăcia exprimării, dar și eventualele greșeli, luați în seamă doar iubirea de patrie ... ) De ziua ta, România! De
LA MULŢI ANI, IUBITĂ MAMĂ, ROMÂNIA! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350922_a_352251]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > VĂPĂI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 405 din 09 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Văpăi Pe luciul apei Luna tăiată-n două Arde iar lacul Sete Urcior la izvor... Ghizd azuriu ce cară Zeii fântânii Dor Lumină pură Se stinge-ncet bunica Pleoapă ne-nchisă Răbdare A mai ostenit C-un tremur nedepus încă În teacă, bunul... Mistuire Oh, doamnă dragă Paznic să fiu și țăndări- Loc de Gheenă Tablou Recolta
VĂPĂI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351631_a_352960]
-
cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu spumă crezi Că sunt prunii în livezi. Cade roua pe câmpie În a florilor pocale, Prospețime, puritate, Naște bolta azurie. Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Referință Bibliografică: Sosit-a dulcea primăvară la Purani / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 766, Anul III, 04 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351740_a_353069]
-
vei afla răspunsuri dintre cele mai neobișnuite”. Răspunsuri dintre cele mai neobișnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare și până apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.” Fragment din schița
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAMĂ ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351243_a_352572]
-
În alb veșmânt de borangic În plete care cad lunatec Și-n ochii tăi, aprins jăratec. (9) Georgeta RESTEMAN: CU VORBA TA M-ATINGI MEREU Cu vorba ta m-atingi mereu Precum un foc de Prometeu, Dar în tăcerea-mi azurie Mai plânge inima pustie Și în comori de neuitare Cuvinte sacre din altare Cu zei faimoși și Afrodite Misterele din stalactite, Cu feți-frumoși și cosânzene Și vise-n roua de sub gene. Nu vreau a rătăci prin umbre Cu dor de
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]