236 matches
-
numai. Dar, se pare, instinctul de conservare e mai puternic decât orice, ne-a explicat Domnul Andrei care știa asta de când sărise cu parașuta. Bătrânul n-a reușit să facă decât un singur adept, unul bolnav de Parkinson, căruia îi bâțâia capul tot timpul și care s-a sinucis. Cu acel prilej s-a organizat o înmormîntare mai deosebită. Din partea administrației a fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: "Moartea este începutul nemuririi"; și Bătrânul în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul său râzând zgomotos. Se întoarse și îl văzu pe Nawaf aplecat asupra proaspătului cadavru, bâțâindu-se de bucurie. Naasri veni înapoi și se opri lângă fiul său. La început nu pricepu ce era de râs, dar atunci fiul său arătă cu degetul înspre pieptul mortului. Acolo, strălucind în lumina stelelor, prinși de câte unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat sfârșit. Când părea să se înfiripe o scenă de dragoste, sări de pe scaun și porni tropăind spre tejgheaua cu dulciuri ca să mai cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bine să-l reclame cineva. — Îhî! Hai, zău, Lana! Dă-ne o șansă, mie și papagalului. Ai să vezi ce grozavi suntem. Pe vremuri, bătrânilor de tipul celor din clubu’ Kiwan le plăcea să vină și să privească cum se bâțâie pe scenă o fată drăguță. Acum e nevoie și de un animal. Știi ce-i rău cu oamenii din zilele de azi? Nu-s întregi la minte. E greu pentru un om să câștige un ban cinstit. Lana își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trebuie să recunosc că trupul meu se mișca cu o agilitate surprinzătoare; nu sunt lipsit de un simț înnăscut al ritmului; strămoșii mei trebuie să fi fost printre cei mai buni dansatori de pe câmpiile lor aride. Ignorând privirile muncitorilor, mă bâțâiam sub unul dintre difuzoare, răsucindu-mă, strigând și îngăimând ca nebunul, „Go! Go! Do it, baby, do it! Hear me talking to ya. Wow!“ Am știut că am câștigat teren când am văzut că unii dintre ei mă arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil puțin retuș ici și colo, să se roteasc-un pic, să se legene, să alunece, să se bâțâie, să se fâțâie, da’ eu zic că număru-i foarte bun. Zău așa! — Vezi ce spune și el? o întrebă Darlene pe Lana. Jones trebe să știe. Negrii au ritm cu caru’. — Ăău! — N-aș vrea să sperii eu pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
numai. Dar, se pare, instinctul de conservare e mai puternic decât orice, ne-a explicat Domnul Andrei care știa asta de când sărise cu parașuta. Bătrânul n-a reușit să facă decât un singur adept, unul bolnav de Parkinson, căruia îi bâțâia capul tot timpul și care s-a sinucis. Cu acel prilej s-a organizat o înmormântare mai deosebită. Din partea administrației a fost adusă o mare coroană de flori, cu aceste cuvinte pe panglică: „Moartea este începutul nemuririi”; și Bătrânul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui Lucas și a Mariei, care puneau Întrebările metodic, Ryan era concentrat, vocea lui devenise mai gravă. Nu Încercase să-și ascundă cazierul, dar nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri lucioase și goale circulau În jurul suprafeței albastre. Ignorându-le, Bruno se cufundă În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Întâlnire sexuală Într-o societate necomunistă. Societățile primitive, observa Frédéric Le Dantec, puneau și ele dansul - și chiar transa - În centrul sărbătorilor lor. O stație de amplificare și un bar erau așadar instalate pe peluza centrală; iar lumea se bâțâia, până târziu, sub lumina lunii. Pentru Bruno, era o a doua șansă. La drept vorbind, adolescentele din camping nu prea veneau la aceste serate. Preferau să meargă la discotecile din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual Pirates), care ofereau seri tematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
facă ceva În legătură cu Jack ? — Evident că nu, spune Lissy ca să mă liniștească. Numai gura e de ea. Probabil că o să dea peste nu știu ce prieten de-ăla ciudat de-al ei și o să uite complet de povestea asta. — Ai dreptate. Mă bîțÎi ușor pe scaun. Ai dreptate. Îmi iau cana și rămîn cu ochii În ea cîteva clipe. Lissy, chiar crezi că secretul lui Jack e legat de faptul că are o relație cu o femeie ? Lissy dă să răspundă. — Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
memorat pagini Întregi din Finnegans Wake. Și eu, când sunt Întrebat de Finnegan, Îmi place să răspund că o păstrez s‑o citesc la casa de bătrâni. E preferabil să pășești În eternitate cu Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
primar. Așa mă avertizase Ravelstein. La vremea acelei vizite, Ravelstein venise la mine din Hanovra, pe autostrada interstatală 91, riscându‑și viața Într‑o mașină Închiriată. Mișcările lui erau prea necoordonate pentru a conduce În siguranță pe o autostradă - se bâțâia la volan. Relația lui cu vehiculele se rezuma la aceea de pasager - era mult prea nervos. Și nu‑i plăcea viața la țară. Afirma, repetând spusele lui Socrate redate În Fedru, că un copac, oricât ar fi el de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente potrivite pentru foc și își încălzesc mâncarea.) GRUBI (După un timp.); Îți spun eu... Trece ziua și ne bâțâim degeaba. BRUNO (Mâncând.): Nu știu. GRUBI: O să pierdem multe zile. O să le pierdem pe toate. BRUNO: Ce-au a face, zilele? (Pauză;cei doi mănâncă preocupați; pe acest fond intră BĂRBATUL CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ha-ha! Stați aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înțelegere și resemnare. Treceau țicniții pe uliți, ca prin calupul de unt. Ultima porțiune, dinspre noul Zgîndăreni, către dărâmăturile vechiului conac, au parcurs-o strângând între pulpe niște diavoli de țapi, care, spre deosebire de cei blânzi și împăciuitori ai Cooperativei, își bâțâiau grumajii și scoteau, la vale, bășini drăcoase, ce 282 DANIEL BĂNULESCU Veneau muieri de la șapte sate din jur, ca, numai uitîndu-se la dânsul, să-și și avorteze pruncii nedoriți. În aceeași noapte, lăsîndu-se pe burlanele și prin debaralele numai de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și răspicat, blasfemia, Sinistratul încuviințînd o singură dată din cap. Liceanul intuia că poezia domnului Cîrlova se va dovedi o poezie cât se poate de agreabilă. Își promise ca, în timp ce controlorul spiritual va călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un netrebnic, din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familia. În seara aceea se îmbrăcau elegant și mergeau la un restaurant unde mâncau friptură la grătar, ascultau muzică și dansau pe ringul de obicei rotund. Pe băiatul slăbuț îl învăța mamă-sa să danseze deși el mai mult se bâțâia în ritmuri numai de el știute iar sora, care era puțin mai mare, dansa cu tatăl lor. Adesea, părinții încercau să îi pună să țopăie împreună dar se certau, când stabileau conducătorul dansului și cei mari trebuiau să îi despart
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de frica morții. N-a crâcnit. Au ieșit, i-au luat la rând. Au băgat pungașii spaima-n simigii, să-i învețe minte să mai râdă de ei. I-au găsit pe toți: pe Nicu-Piele, pe Sandu-Mînă-mică, pe Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dați în vileag. Dacă vor să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini doar să ridice din umeri. — Cum spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și într-un glas întrebăm: "Dar cum e în Madagascar?" Vlad Zo clipește fericit că a reușit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam, spune "În Madagascar?", face o pauză lungă, ne zâmbește hâtru și își degustă poanta bâțâind din cap: "În Madagascar? Păi uite cum e în Madagascar..." Simțim că ne sufocăm de curiozitate. "În Madagascar, la trei ani o dată, toată lumea dezgroapă câte un schelet, dansează cu el o zi și pe urmă îl îngroapă la loc. Poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puteau decât să-i stârnească repulsie tinerei Mai: „A slobozit un cântecel voios/ și a pupat-o foarte pofticios,/ Simțindu-se ca mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În societatea noastră, bărbații sunt învățați încă de la cele mai fragede vârste că expresiile tristeții, ca plânsul sau văicărelile sunt pentru fete și pentru răzgâiați... Astfel, când un băiețel cade și rana trebuie dezinfectată, unii părinți spun: „Nu te mai bâțâi atât, nu ești fată...”. Probabil că bărbații își exprimă mai puțin durerea pentru că au fost învățați să se stăpânească. Bărbații s-ar simți obligați să afișeze un aer stoic ca răspuns la durere (Miaskowski, 1999), mai ales în prezența femeilor
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]