727 matches
-
crede că libertatea-i chiar o ușiță spre paradisul pierdut. Dar tu de-atîția ani sapi în tine groapa asta îngustă și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările limpezi. (DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE ȘI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA) În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora pentru umilința noastră și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie. În rest apocalipsa de fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
două și desfăcîndu-ne pumnii găseau cîte un ochi mort, înghețat, cîte o ureche murdară de var sau țărînă. Ei, vedeți, ne spuneau rînjind pe sub mustăți, de ce ne mințiți, de ce vreți să ne duceți în eroare?! Și în timp ce noi, poticnindu-ne, bîiguiam cuvinte fără sens, căutînd în minte un răspuns cît de cît plauzibil, ei ne închideau în tăcere pumnii la loc, și lîngă ochiul mort îndesau și unul de sticlă. Să mergeți pe drumul vostru, ne îndemnau, orbecăiți în continuare prin
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Consiliul Politic!” Am rămas perplex, dar i-am văzut privirea goală și am vrut măcar să-l Îmbunez, dar nu am avut timp deoarece după câțiva pași politrucul s-a Întors zbierând: „N-am auzit nici un am Înțeles! Ești surd!?” Căpitanul bâigui ceva ce părea să Însemne că a Înțeles și plecă spre biroul său În trombă În vreme ce politrucul bombănind Începu un alt set de observații principale pentru o altă „victimă” ce Îndrăznise să-și lase mustață. Deși problemele ce țineau de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
se uită... bătrânelul ăsta la noi? Ahh... Ce caut eu în discuție??? Nici măcar nu sunt atât de bătrânel. Am doar 58 de ani. - Îmi cer scuze, soția mea e puțin... tulburată, mi s-a adresat direct bărbatul. Am vrut să bâigui un “Nu am... nu vă... nu se... nu este treaba mea, nu vă faceți griji...”, dar n-am mai apucat, pentru că soția tulburată se dezlănțuise deja. - Soția ta e puțin tulburată? Puțin?? Apoi, către mine: Spuneți-mi, vă rog, vi
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
plec ! Clipește din ochi și nu-nțelege absolut nimic. Nu-i place nici tonul pe care spune asta . E-un ton foarte obraznic,cu care ea nu e obișnuită. - Unde naiba pleci ? - La București ... M-am angajat șofer ! - Ce tot bâigui, băiete ?? - Exact ce-ai auzit ,șofer la București ! Acum îl fixează cu privirea să constate dacă nu cumva s-a țăcănit . Că unde-i minte multă e țăcăneală și mai multă ! Până la urmă își dă seama că nu glumește absolut
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
Să sosesc într-o seară-n solie Să te cer fâstâcit de soție Femeie, cu ochii de jad Am să beau tot veninul ce-l picuri Dezolarea,-i cu gustul său fad Și nomadul ce sunt, în nisipuri Te așteaptă bâiguind doar nimicuri Femeie, cu ochii de jad. 09.07.2016 undeva, în România Referință Bibliografică: FEMEIE CU OCHII DE JAD / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. - Adina Petrescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul ... .................................... Sfârșitul ... „norocul” vieții mele ! Am
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
a cișmelelor de unde izvora pârâul. Când a văzut de departe țurțurii de la gurile țevilor și faldurile bogate ca de hermină pe zidul cișmelelor și pe jgheab, i s-a părut că acolo este...un tron împărătesc. Al cui? Bine înțeles, bâigui el, al lui...lui....Izvoraș împărat. El „împărățește” aici! -va urma- Referință Bibliografică: NUIAUA FERMECATĂ-fantezie feerică din vol. MAGIA COLINDEI(partea întâi) / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1800, Anul V, 05 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
cu pumnul său politic în sticla biroului, răcnind la „tovul degradat moral”: dacă nu rezolvați problema asta în cel mai scurt timp, mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te! Rezolv, rezolv! Rezolv eu problema! M-a chemat urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
întrebat părintele Băluță. - Hai, nu mai faceți pe niznaii! A râs “domnul” Dode. Copiii s-au ținut de cuvânt, au prins fluturii, vi i-au adus și noi, oamenii mari, nu ne ținem de cuvânt, ai? - Ce cuvânt, măi Dode? Bâiguiau stupefiați cei de față. -Nu mai țineți minte cum ne-am înțeles? Fluturele... banul...Banii mi-i dați mie și copiilor. Băieții i-au numărat. Uite, fiecare a trecut numărul fluturilor uciși pe bilețele. Vreți să-i numărăm? Sunt peste
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
îndoia, argumenta mereu, în cele din urmă îi va dăuna la școală, și e periculos, și se produseseră accidente, n-auzise de cazul fetei lui Corjan? Firește, a lui Vasile Corjan însuși!... Nu îndrăznea să rostească funcția ștabului, sau o bâiguia cu palma dusă în dreptul gurii. De unele reflexe nu se putuse dezbăra toată viața. Că apoi fusese dezamăgit de ceea ce i se dăduse pe acolo să facă, nu prea îi venise să recunoască: ordine prin grajduri, să descarce nutreț, să
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
5 ani și să mă întorc, chiar alergând, mi-ar fi trebuit cel puțin 20 de minute. Nemaipunând la socoteală timpul consumat cu formalitățile necesare pentru eliberarea cărții respective. - Dar am tren peste nici o jumătate de oră, i-am răspuns bâiguind profesorului. - Ce tren? N-a priceput el, adâncindu-și mai mult ridurile frunții. - Păi, tren. De întoarcere acasă!... Tohăneanu a rămas pe gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
a oprit în dreptul meu și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule! mi-am zis, după ce bâiguisem câteva mulțumiri cu fâstâceala studentului de altădată, dar cum de i-a căzut cartea în mână, căci eu nu i-o dădusem, alt motiv de regret!, și nu-mi venea deloc să cred că o cumpărase dintr-o librărie. Până la
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Și prin care vrăjitorie s-ar putea asemui Îndatoririle noastre? — În biserica San Giuda, lângă zidurile cele noi, s-a consumat o crimă. Dintr-o dată, bărbatul se arătă șovăielnic, dinaintea priorului. — O crimă care... probabil că reclamă prezența autorității Comunei, bâigui el. — Cine a fost ucis? În loc de răspuns, Bargello Își deznodă anevoie legăturile din piele de la coif. În cele din urmă, izbuti să-și smulgă de pe cap greoiul acoperământ, de sub care se ivi jilav de sudoare. — Nu știm Încă. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi oportun să se ocupe autoritatea supremă a Comunei. Ar trebui să chemăm... ar trebui chemată Sfânta Inchiziție. Diavolul locuiește În biserica asta pângărită... bâigui Bargello. De câte ori Își pusese Întrebări În privința perfidiei omenești, Își zise poetul. Acum o avea dinainte, În forma sa cea mai abjectă. — Ai procedat cu Înțelepciune atunci când m-ai adus aici, rosti el agale. Cât despre Inchiziție, deocamdată las-o În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut de efectele pe care Însemnele autorității sale le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i așa? Nu uita, Comuna are mijloace de a-i face să vorbească pe cei care nu vor. — Umbla un zvon prin bazilica San Paolo, unde am lucrat noi... un zvon pe seama morții lui Celestin al V-lea... papa sihastru, bâigui Iacopo. — Firește, Îl știe toată lumea. Asasinat la ordinul lui Bonifaciu. Arhitectul părea sincer uimit. — Nu, messer Durante. Cu siguranță, nu la ordinul lui. La Roma se șușotea că, atunci când a aflat vestea, Bonifaciu ar fi reacționat cu o izbucnire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la calomniile pe seama tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să spui? strigă, fulgerându-l cu privirea. Căpetenia gărzilor dădu Înapoi pe dată. Părea sincer suprins de reacția lui și chiar Înfricoșat. Nimic altceva decât am spus, bâigui. Nu există templieri pe teritoriul Comunei. Cel mai apropiat beneficiu al lor se află la Aquila, de unde fac negoț cu Capitanata și cu celelalte teritorii ale Regatului Neapolelui... — Știu și eu că nu s-a Înregistrat o prezență oficială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avut numai patru urmași și sunt morți cu toții. — Și dacă legenda ar fi adevărată? Poate că tocmai asta aflase meșterul la Roma și asta voia să dezvăluie. Cardinalul Își pierduse orice stăpânire de sine. — Nu există nici o Beatrice, Îți spun! bâigui. — Poate că așa e, dar puterea legendelor Învinge puterea realității. Dacă imperialii se pregătesc să prezinte o Beatrice ca moștenitoare legitimă a coroanei imperiale, poate că Bonifaciu ar da peste câteva obstacole În drumul către dominarea Italiei. — E o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșit, Domenico Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean al Serenissimei? — Nici una... deocamdată. M-a Întrebat doar dacă sunt dispus să accept o scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a și-l Însuși. Sau pentru a-l apăra. Spițerul părea dintr-o dată preocupat. — Oare nu cu el Îi prostește messer Bruno pe discipolii cultului său profan, din care faci parte și dumneata? Îl presă Dante. — Doar nu te gândești... bâigui celălalt. — De ce nu m-aș gândi? Teofilo mai șovăi preț de câteva clipe, iar apoi Își ridică brusc mâna dreaptă, cu degetele aranjate după semnalul de recunoaștere al Artei spițerilor. — Auxilium peto, exclamă dânsul. Era formula prin care un confrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea animalică a unei iepe amestecat cu ceva artificial, unul din parfumurile acelea ieftine care se vindeau În piețele din Oltrarno. — Pietra, bâigui el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându-i buzele. Dante se retrase instinctiv, spre a evita contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar În lentoarea acestui gest, cercurile de aur vibrară, emițând obișnuitul sunet metalic. — Beatrice. Pe Dante Îl podidi un sughiț. — De unde știi? bâigui dânsul cu o voce sugrumată. Cine ți-a spus acest nume? Pietra, curva aia... — Beatrice, repetă femeia. Îmi vreau răsplata, adăugă ea cu un glas fără ton, ca și când nu ar fi priceput Înțelesul a ceea ce spunea și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unde se află În clipa asta! — Păi... tot acolo, să se refacă după drum, cred... — Crezi? Crezi? Dante Îl fulgeră cu privirea. — Și ce altceva mai crezi? Ia spune! — Nu mi s-a părut că e cazul să fac ceva, bâigui șeful gărzilor. În fond, e vorba de doi nevinovați. Toată lumea spune că cei din Como au simpatii ghibeline, dar În comuna noastră nu s-au făcut vinovați de nici o fărădelege... nu-i nimic În care să poată fi implicați... În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]