1,399 matches
-
Carl“, am zis în gând, abținându-mă cu greu să nu îl sugrum. - Sigur, Lynn, am zis, intră... M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dansă toată seara cu ea și apoi îi povesti fâstâcit că părinții lui nu erau acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
putea să înțeleagă greșit intențiile mele; s-a creat o situație echivocă, neplăcută, desigur, foarte greu de risipit acum, căci ea are un mod ironic de a mă privi, iar eu nu pot să-i adresez cuvântul fără să mă bâlbâi și celelalte fete mă privesc cu un surâs ironic. N-aș vrea acum ca jena trezită în mine de numele de Marjorie să mă împiedice să intervin în ajutorul altei Marjorie în pericol de moarte... Dacă nu cumva e aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe mine. — Dar... Mma Potokwane i-o tăie scurt. Am doi copii care ar fi foarte fericiți să stea cu tine. Lasă-i să vină de probă. Hotărăști peste vreo lună dacă-i ții sau nu. — Doi copii? Doi? se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Credeam că... — Sunt frate și soră, îl întrerupse repede Mma Potokwane. Nu ne place să despărțim frații. Fata are doisprezece ani, iar băiatul numai cinci. Sunt niște copii foarte drăguți... — Nu știu... Va trebui să... De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uită la copii. Fetița își pusese fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
iar Brâncuși, mă, nu-i de nasul franțujilor. Acolo-i chiar duhul țăranului român...”. Bogdaproste că nu mi-a zis Burebista sau Decebal. - Sau Traian... - Sau Gaius, Spartacus, Titus, Septimius, Ovidius... - Ar fi fost cam greu, c-al meu era bâlbâit și, când se enerva, sâsâia și mai tare și-atunci mă lumina ce vrea cu câte-o bleandă și-arăta cu degetu’ spre canistra cu tulburel. - Mai ții minte când a adus de Crăciun damigenele cu căruța de la țară? - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României URICARU, EUGEN Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș / Eugen Uricaru. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1840-6 821.135.1-31 Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României URICARU, EUGEN Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș / Eugen Uricaru. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1840-6 821.135.1-31 Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) cod 700511 Iași ROMÂNIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vă invităm să vizitați site-ul nostru, la adresa www.editurajunimea.ro, (unde puteți comanda oricare dintre titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 I Faptul că avea un nume foarte caraghios nu-l deranja. Mai bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu o umbră mai mult închipuită decît reală de servitute și după ce cuprindea degetele cu o mișcare domoală nu le mai dădea drumul pînă nu-și rostea numele: Bîlbîie. Leonard Bîlbîie. Atunci, de asta era convins, atunci simțea, după cum zvîcneau în palmă buricele degetelor celuilalt, dacă era un om impresionabil sau nu, dacă era un terchea-berchea, un om de lume ori un nătărău, un fricos ori un individ sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu o umbră mai mult închipuită decît reală de servitute și după ce cuprindea degetele cu o mișcare domoală nu le mai dădea drumul pînă nu-și rostea numele: Bîlbîie. Leonard Bîlbîie. Atunci, de asta era convins, atunci simțea, după cum zvîcneau în palmă buricele degetelor celuilalt, dacă era un om impresionabil sau nu, dacă era un terchea-berchea, un om de lume ori un nătărău, un fricos ori un individ sigur de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îl privise atunci atît de intens, încît a simțit că îl pipăie cineva, nu era decît privirea lui Mihail, nimeni nu mai era în acea încăpere în afara lor, s-a uitat la el îndelung și apoi l-a întrebat: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? La orice se așteptase, la orice întrebare, numai la aceasta nu! Era caraghioasă, tot atît de caraghioasă ca și numele sau. Doar fusese verificat, cercetat, trecut, cum s-ar spune, prin ciur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei "moment de înțelegere" în care toate fleacurile își găsesc locul potrivit. De aceea, cu siguranță, îl întrebase Mihai Mihail cu oarecare curiozitate, ce părea sinceră, în glas: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? A fost și el sincer atunci și n-a răspuns imediat. I-au trebuit cîteva clipe, secunde grele, ca să chibzuiască. Apoi a încercat să fie cît mai clar și mai convingător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că ar trebui să se poarte. Așa că definitivarea lui pe post era o mare realizare personală și din acea clipă își ștersese din minte ideea dragă oricărui impiegat de a urca pe treptele carierei. Serviciul fusese înființat de Mihail și Bîlbîie știa cu precizie că Serviciul va dispărea o dată cu Mihail. De aceea înlăuntrul său nu existau schimbări, ci numai completări. Uneori cîte un om dispărea și locul lui era luat de cineva nou. Niciodată nici un funcționar deja aparținător Serviciului nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o știa chiar și jandarmeria. Dar Mihai Mihail nu fusese chiar atît de convins că "afacerea Cocoș" e doar de competența jandarmeriei. Nu avea nici un fel de motiv să creadă acest lucru, dar o neliniște anume nu-i dădea pace. Bîlbîie s-a gîndit că poate fi vorba de o simplă amintire de care voia să scape, se zvonea în Serviciu și în afara lui că la fel începuse și Mihai Mihail, tot prin Deltă, prin Dobrogea, prin bălți, erau alte vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de competența domnului colonel Călătorescu. Dacă e așa, lasă-i-o lui. Dacă nu, ar trebui să știm, ce zici?" Călătorescu era colonelul, comandant al jandarmeriei Bucureștilor și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în Serviciu pînă la pensie, dar cu siguranță locul tău nu era decît unul de margine, la fel de superficial pe cît de superficial cunoscător al secretelor erai. Bîlbîie înțelese destul de repede că nu dorința de acțiune, puterea de muncă ori devotamentul erau factorii care să te introducă în mai adîncul vieții Serviciului, ci calitățile tale personale, particularitatea ta. Fiecare om era folosit de Mihail în funcție de aceste daruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cu totul alte treburi, banda lui Cocoș nedepășind în interesul ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde va concura pentru titlul de miss Univers. Vreme de cinci ani Leonard Bîlbîie și-a pierdut vremea făcînd muncă de birou, citind gazete nemțești și italiene, tăind din ziare articole care ar fi putut interesa pe analiștii Serviciului, subliniind pasajele ce priveau țara ori oamenii politici ai ei. Desigur, n-a fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-a face cu alte instituții apropiate ori îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i ceară ce i-a cerut. Or, o dată "intrat în țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe oamenii lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cocoș" era o cacealma de presă și doar atît. Înțelegea că singurul lucru de care se temea Mihail erau evenimentele de doi bani care se bucurau de o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la mare distanță. Pămîntul era uscat vara și iarna, așa încît valea nu avea nici o explicație naturală. Dar nici nu era făcută de mîna omului. În fond, nu trebuia să-ți explici chiar toate lucrurile", i-a zis Făinaru și Bîlbîie a înțeles că nu de vale este vorba. A ridicat din umeri, "pe mine nu mă interesează să-mi explic una sau alta, doresc numai, dacă se poate, să aflu cîte ceva despre o mare figură a vremii noastre de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se îngrijoreze de soarta ziaristului. De fapt nu simțea nici o obligație, asta fusese viața lui pînă acum, tot asta va fi și mai departe. Întîlnirea sa cu Bîlbîie nici măcar nu fusese un accident, ci o întâmplare din care trăsese cît se poate de mult foloase. Nu oricine i-ar fi dat de băut trei zile la rînd pe gratis. Ceea ce i-a povestit nu avea pentru el, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui ce ai fost atunci cînd Mihail a considerat că ești îndeajuns de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva care a ieșit din Serviciu! Ah, o explicație putea fi aceea că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă explicație putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]