4,354 matches
-
Dacă există Ťbătălie canonicăť ea nu s-a produs, la noi, decât în sincronie, în succesiune (pe post de istorie și de Ťsinteză inefabilăť), dar niciodată în contemporaneitate: canonul actual nu este înconjurat de canoane virtuale, de fantome care să bântuie pe la marginile Ťcanonizăriiť ca posibile opțiuni. Literatură neplurală, canon unic." Bogdan Ghiu este un scriitor prizonier în totalitate al literaturii - inclusiv în sensul bibliografiei la zi -, pe care nu se mulțumește doar să o citescă sau să o traducă ("cine
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
fond al evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
prezent, între visurile lui Stalin și realitatea occidentală de azi. Comentează Gabriela Melinescu: "Proslăveam același ŤOm de Metalť sau ŤOmul Nouť, care-și disprețuia sentimentele și avea gîndul doar la mărirea producției și îndeplinirea planului cincinal. ŤOmul de Oțelť ne bîntuia visele. Nu însemna ŤStalinť pur și simplu Ťoțelť? Cu toate că Stalin era mort, cadavrul lui continua să ne hrănească cu Ťvise de oțelť". (p. 85) Comparațiile dintre Est și Vest nu se opresc însă aici. Gîndurile scriitoarei balansează în permanență între
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
să se sinchisească de nimeni și de nimic, un grec impasibil, în ritmul unui dans/râs homeric (sau homerian ?), înfuleca un cocoș galic cu fulgi cu tot privind amuzat la televizor cum fantoma unui navigator englez, cu apucături de corsar, bântuia prin Strâmtoarea Gibraltar doar-doar l-o putea înșfăca pe descoperitorul Americii pentru a-l lăsa fără documente care să-i ateste cetățenia portugheză... Și, ca lucrurile să fie și mai clare, pentru prima dată simpaticul craniu a răspuns cutrmurând întreaga
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
cu o vocație de mare prozator care a lucrat cu materialul realului nemijlocit și a avut inteligența de-a nu-l transpune în ficțiune romanescă (precum a procedat, bunăoară, C. Stere, în ciclul autobiografic, în preajma revoluției), suflul imaginarului rămînînd a bîntui în zona expresiei ce acordă temelor un impresionant halou.
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit scuze și explicații, nu știu cui aparține vina, de ce s-a amînat patru ore începerea reprezentației și de ce pauza între acte a durat peste o oră, astfel încît bîntuiam ca bezmeticii pe la două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
despre poezia mea că este "zgomotoasă" și "egocentrică", neputând să fie religioasă. Cine a vrut să fie religioasă? Eu nu am vrut. De fapt cel mai autentic demers religios este mistic. Nu sunt o practicantă, nu țin post și îmi bântuie prin cap și un vânt al libertății extraordinar, pe care mi-l controlez mai ales prin scris. Niciodată nu am căutat să fiu religioasă. Am cochetat, cândva, cu niște interpretări ale Evangheliei după Toma, pentru că Sorin Dumitrescu m-a rugat
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
restrânse însă la nivel de tematică și nicidecum de compoziție sau de paletă cromatică. Lucrări precum "30 decembrie 1947" sau "Intrarea în uzină" vor rămâne gesturi stinghere în creația sa și, oricum, cu greu asimilabile realismului socialist atotînvingător ce a bântuit cultura română mai bine de un deceniu. Așa se explică gestul său, considerat drept frondă în epocă, de a deschide o expoziție în propria-i casă. Era în anul 1956. Inerent te gândești la revoluția anticomunistă din Ungaria, la spiritul
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
extraordinar al lui Ionesco. În ierarhiile mele. Vlad Mugur era îmbibat pur și simplu de fizica și metafizica fiecărui cuvînt, de ritmurile experiențelor unor vieți acumulate în doar cîteva cuvinte, de invenția lingvistică, de spaime de tot felul. Piesa îl bîntuia, îi neliniștea mintea și trupul. Spectacolul său de la Teatrul Maghiar din Cluj, despre care am scris nenumărate pagini, cred că este cea mai inspirată și mai autentică lectură pentru Scaunele. Din ce știu eu. Este un reper teatral de o
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Băncii Mondiale, atinsese pragul ultim al posibilităților coardelor sale vocale. Mi-am dat seama pe loc, în calitate de psiholog, că trăirea sa adânc-electorală alunecase într-o zonă numită științific căderea în capcana simțirii isterice și putea da într-o tahicardie care bântuise prin Germania cam prin anul când Vasile Roaită trăgea să moară de sirenă... Sigur că m-am trezit speriat, am pus mâna pe telefon să anunț salvarea și pompierii... -Pompierii ?!, m-am minunat. -Da, domnule - de fapt echipajul lor de
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent o ucigătoare monotonie, de care te salvează cea mai apropiată înmormîntare familială. Bucureștiul poate fi și el, iată, un tîrg în care nu se întîmplă nimic, o vizuină, o stație pustie de tramcar. Bîntuită de vise: "Mătușa: Am auzit de unul care, adormind, a coborît visul în el, cum coboară de obicei visele. Și adormitul a strîns visul în brate, l-a mîngîiat, se simțea bine, dar, în zori, vezi, nu s-a mai
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
expusă, o plastilină în care lasă godeuri toate experiențele. Siluită apoi, prin scris, ca printr-o autodenunțare, se destramă în fraze grave, neduse pînă la capăt, ca de Carte a Morților. Copii bolnăvicioși, cu corpurile lor străvezii, albicioase ca fantomele, bîntuiți de gînduri nefirești, de senzația morții apropiate, de frica de spital, de boala care diseminează necontrolat, populează o proză care-l amintește pe H. Bonciu, cel din Pensiunea doamnei Pipersberg. Lumea de păpuși a copilăriei într-o familie de evrei
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
plaja Cochilia și livada ei de măslini care găzduiește acum teatrul de vară, mai păstrează urmele acelor veacuri orientale. Datorită dificilei accesibilități dinspre continent (străbaterea munților cu serpentine care ne-au îngreunat și nouă drumul) aici era raiul piraților care bântuiau Egeea. Cine s-ar fi gândit vreodată că prin sălașurile piraților vor răsuna concerte ca la Viena?
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie niciodată de folos, sau a nu le mai găsi pur și simplu la nevoie, în clipele mele de cumpănă și singurătate. Am făcut toate acestea în regim de antrenament, și într-o direcție
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
mă împac cu faptul că Suveranul Pontif poate fi și el manipulat? Să se fi pregătit el sufletește pentru o astfel de experiență cînd numea, nu demult, comunismul un rău necesar"? Să fi fost Aurelian Bondrea fantoma răului trimisă să bîntuie al 26-lea an de pontificat al unuia din cei mai mari Papi din istorie? N-am nici un răspuns la aceste întrebări care nu mă lasă să dorm. Orice aș face, mă întreb a nu știu cîta oară: noi ca
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
a lui Arghezi: "Scula asta are mare căutare / Niciodată golul n-a sunat mai tare". Se împlinesc în această toamnă 15 ani de la moartea lor. S-au stins amîndoi cu numai două-trei luni înainte de decembrie 1989. Pentru ei, "stihiile care bîntuie utopia" s-au oprit aici.
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
Cosmin, ca și la ceilalți "colegi de formație", nu prea există). C.M. este (trebuie să fie!) ghitara-bas a grupului. Barba monahală a lui Ciprian - Filo - îl proiectează direct într-o proză de-a lui Cosmin. E Alin Dicu (nebunul iluminat) bântuind, alcoolizat, străzile și povestind cui vrea să asculte saga familiei sale. Un joc de tarot, o potriveală în cărți care dictează, într-o istorioară numai bună de revista Povestea Mea, viața unei femei și a fiului ei. Care suferă de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
mult rarefiat, la loc de cinste figurează informația despre "un grup de înveterați în omagierea evenimentelor istorice din Carpați, la Ghimeș-Palanca" (p. 1283 în vol. I), grup înființat în 1991, din care fac parte și onorații editori. Un provincialism penibil bântuie prin subsolurile acestei ediții. Aș pierde prea mult spațiu ca să arăt cât de ageamii sunt cei doi editori în istoria receptării operei lui Rebreanu: ignoră cărți importante, pentru a evidenția comunicări modeste (ale profesorilor din zonă) la simpozioanele de la Aiud
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă unul cîte unul" (p. 38). Ce altceva sînt însă acești morți veniți dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat care îi populează naratorului singurătatea de la Castelul Solitude dacă nu fantomele care bîntuie castelele din romanele gotice. Acesta este chiar unul dintre misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
de Cezareea, în cartea sa Istoria bisericească, menționează o relatare a episcopului Dionisie cel Mare al Alexandriei († 264/265), ucenicul lui Origen. Dionisie e cel dintâi care face asemănarea între martiriu și slujirea aproapelui. El sublinia că, pe când Alexandria era bântuită de ciumă, „cei mai mulți dintre frați nu s-au cruțat deloc prin dragostea și frățietatea lor nemaiîntâlnită, ci s-au legat tot mai strâns unul de altul, vizitând fără frică pe cei bolnavi, îngrijindu-i în chip pilduitor, dându-le mare
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
apare imaginea ei în timp ce judecătorul Haywood o sună. Se începe cu un zoom pe portretul soțul ei, apoi camera face panning în direcția telefonului, ajungând în cele din urmă la ea. Care este luminată din spate, arătând ca o fantomă bântuind un spațiu clarobscur, exact ca și vinovăția ei, pe care o reneagă cu obstinație. Una dintre explicații este că învingătorul și învinsul nu sunt atât de diferiți, dar nu se pot apropia din cauza prăpastiei care - cred ei - îi desparte. Judecătorului
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
ar fi rămas unul fără Dumnezeu în sens literal. Iar Costa-Gavras nu uită că și evreii convertiți la catolicism au fost băgați în lagăre. În schimb, regizorul se cam împotmolește când ridică, dar nu rezolvă, o întrebare care încă îi bântuie pe istorici: de ce aliații nu au bombardat căile ferate care duceau la lagăre. De aceea, și acesta e reversul medaliei, o întrebare atârnă asupra acestui film ca nodul lui Damocles: se bate apa în piuă pe blamarea Vaticanului - cât se
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
ale unor inși pe chipurile cărora se citește lăcomia, setea de putere, ticăloșia? Cum e posibil să te lași iluzionat până la orbire, să vezi ,steaguri verzi legionare" pe clădirea Ministerului de Interne când propriii ochi îți indicau că pe acolo bântuia doar duhul lui Chițac și boarea acră a minciunilor securisto-comuniste? Cum e posibil, în fine, să n-ai pic de instinct de conservare, și să te repezi ca bezmeticul spre grosolana momeală a pescuitorilor în ape tulburi? De șase luni
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
cu interogatoriile și amenințările sale, inginerul Satanovski cu biletele lui de loto, Ambasadorul Scandik, Petrică Papachioru, ,concurentul" de pe piața icoanelor pictate, vînzătoarele de ziare Bertha & Mathilda, doctorul Noimann (numit cînd Paul, cînd Edward), membru al grupului de la ,Corso", trăind ,pustietatea bîntuită de pantofi și costume" ca pe o simfonie, doamna Lilith Noimann și copilul cu glas de adult, care scrie lozinci pe trotuar (,un mic monstru cu apucături nu tocmai curate") - acestea sînt personajele din Tălpi. Șotronul, aflate în interiorul sau, cum
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
esența percepției, cunoașterii și a intuiției, ba chiar trece dincolo de granițele acestora, atingînd, ca să zicem așa, intangibilul și ajungînd pînă aproape de cunoașterea veșnică și de Dumnezeu. Avînd vîrsta lui Hristos al cărui chip îl pictează, Bikinski din Tălpi. Șotronul e bîntuit de personajele-figuri create chiar de necredința lui; Golgota personajului lui Nichita Danilov e asfaltul, coniacul e ,catalizatorul de idei", existența însăși trăgîndu-și firele din cele două lumi (,această lume umplută cu tot felul de trupuri trecătoare de cealaltă lume, aflată
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]