796 matches
-
trimitere În plan social; de exemplu, furnizează o explicație originii corupției În societatea noastră din perspectivă instituțională. Trebuie să observăm că volumul cuprinde o informație generală despre epoca dată și chiar date despre alte spații, nelimitîndu-se strict la aria Țării BÎrsei și locuitorii ei, așa cum sugerează titlul. Alte volume de istorie orală sînt circumscrise mult mai exact, geografic, la granițele unei străzi, precum strada Orațiu (Irina Nicolau, Ioana Popescu, O stradă oarecare din București, Editura Nemira, București, 1999), sau la o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
etnică, Banatul și germanii bănățeni, de pildă În cărțile Smarandei Vultur. Nu este limpede ce rațiuni și ce criterii au prevalat În alegerea subiecților, ce anume a interesat, aspectul local sau general uman din relatări, dacă reperul geografic al Țării BÎrsei este doar orientativ, fără să se regăsească neapărat În toate interviurile. Un alt reproș se poate aduce metodei alese pentru redarea Înregistrărilor, cel puțin discutabilă, dacă nu contestabilă. Dacă În cărți similare cu aceasta s-a optat pentru renunțarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termină în martie 1944. Pleacă din nou pe front, dar după puțin timp încetează din viață. Traseul militar este dublat de o activitate literară remarcabilă. Debutează foarte devreme, în „Gazeta copiilor” (1924). Colaborează la „Frize”, „Gazeta Transilvaniei”, „Brașovul literar”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Lanuri”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole”, „Vremea”, „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Primul volum de versuri, Lumini, i-a fost tipărit în 1933. Cărțile lui M., numeroase, sunt inegale din punct de vedere valoric, dar
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
Ioan Ionică, inginer. Face studii universitare de filosofie și drept la București (1926- 1929). Își ia doctoratul în sociologie (1940) tot la Universitatea din București, cu teza Dealu Mohului. Profesor la Brașov, a colaborat la publicațiile „Sociologia românească”, „Rânduiala”, „Țara Bârsei” ș.a. I. aplică în cercetările sale direcția sociologică a etnografiei și folclorului, raliindu-se la opiniile emise de G. Vâlsan ș.a., iar în Germania de Julius Schwietering. În Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului (1943), pledează pentru
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
și le dă legătura lăuntrică.” Monografia făcea parte dintr-un proiect mai vast, incluzând studierea întregului ciclu al practicilor agrare, care să releve aspectele spirituale generate de lucrarea pământului. O nuntă în hotarul brănean pe la 1850. Dora d’Istria („Țara Bârsei”, 1933) este de fapt o traducere după lucrarea Les Femmes en Orient, pe care o însoțește cu o introducere și note. Dispărut prematur, departe de țară, autorul nu și-a terminat un studiu despre totemuri, cu care intenționa să-și
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
pe care C. Rădulescu-Motru o scoate după război. Ea va semna, de la primul număr (iunie 1919), articole și eseuri pe teme diverse, recenzii și note. În 1921-1922 mai colaborează la „Viața românească”, aici apărându-i însemnări de călătorie în Țara Bârsei și în Crișana și câteva poeme în proză. Dintr-o nouă călătorie în Banat trimitea lui C. Beldie epistole cu impresii, care sunt date la iveală în „Ideea europeană”. A mai colaborat la „Flacăra”, „Cuvântul liber” și „Cugetul românesc”. Succesul
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
poeții creștini” (Paul Claudel, Francis Jammes și Paul Verlaine din Sagesse) sau de „romanul subconștientului” (Marcel Proust). În practică, o soluție la îndemână a fost pentru I. călătoria, îndeosebi în părțile transcarpatine, necunoscute ei. Însemnările publicate la început (În Țara Bârsei și În Țara Crișului) au în centru preocuparea de a înfățișa locurile și oamenii, cu elementul lor caracteristic, cu istoria lor. Discret, mai mult în chip aluziv, sunt indicate și stările sufletești ale călătoarei, cele suscitate de peisaje, dar și
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc. Un detașament al Ordinului Teutonic a fost instalat în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar cât și pentru Imperiul Latin instalat la Bosfor prin sprijinul acordat de călăreții stepei statului vlaho-bulgar, adversar primejdios pentru cruciați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Carpați și grupat în jurul cetății - neidentificate în teren - Cruceburg era însă locuită. Știm sigur că, dintre locuitorii ei, cumanii au ripostat, ca unii ce își vedeau obstaculate, prin paza și riposta teutone, posibilitatea de a efectua raiduri prin Țara Bârsei (Burzenland, în documentele atente la denumirea germană) în Transilvania. Mai știm că, dintre aceștia, unii au fost convertiți, împreună cu familiile lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod sigur, însă, nu acesta a fost cazul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintr-un document papal din anul 12311. În mod sigur, însă, nu acesta a fost cazul tuturor cumanilor și al românilor care trăiau împreună cu ei. În perioada imediat următoare, însă, la aproximativ un deceniu de la plecarea Ordinului Teuton din Țara Bârsei, la sud de Carpați sunt amintiți doi regi cumani care continuau să trăiască în conformitate cu vechile lor credințe și obiceiuri: Jonas (în forma latină din cronica lui Alberic de Troisfontaines, care îi pomenește), „considerat cel mai mare dintre regii cumanilor“ (major
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce poate fi foarte veche, a acestor numiri, ci mai adânc, în obiceiuri...“. Adevărul este însă că, în urma episodului teuton, un alt traseu de trecere la sud de Carpați dinspre Regatul Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
militar (octombrie 1916-noiembrie 1918). Pentru un timp, patrimoniul publicației trece în posesia profesorului Arsenie Vlaicu, care o și redactează împreună cu N.N. Sulică, ambii fiind adversari ai unirii cu România. În aceste condiții, din noiembrie 1918, Sfatul Național Român din Țara Bârsei scoate cotidianul „Glasul Ardealului” (noiembrie-decembrie 1918), iar Voicu Nițescu și Victor Braniște editează o serie nouă a G. de T. în orașul Celeabinsk din Rusia (de la 13 august 1918). La 1 ianuarie 1919 ziarul reapare la Brașov, reprezentând Partidul Național
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
fabule, satire, amintiri, însemnări și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Universul copiilor”, „Dimineața copiilor”, „Fântâna darurilor”, „Biruința”, „Tinerimea creștină”, „Satul”, „Țara Bârsei”, „Flori de crin”, „Ortodoxia”, „Progresul”, „România”, „Timpul” ș.a. Aceleași preocupări vădesc și cărțile tipărite. Astfel, apar pe rând volumele de proză scurtă Povestirile lui Spulber (1921), Hotare și singurătăți (1922), În grădina lui Naș Mușat (1926), Nopți de Moldova (1926
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
un amplu comentariu. Reîntors în țară, ocupă postul de conferențiar (1929-1937), apoi pe acela de profesor la Catedra de Filosofie a Universității din Cluj (până la pensionare, în 1965). Colaborează la „Viața românească”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Țara Bârsei”, „Pagini literare” ș.a. În 1935 primește Premiul Academiei Române - instituție al cărei membru corespondent va fi din 1963, iar din 1974, titular - pentru lucrarea Existența tragică, publicată cu un an înainte. L’Influence de Hegel sur Taine... anunța un cercetător dotat
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
însă altceva: că romanofonii sud-dunăreni, ca și Românii din spațiul carpato-danubian, poartă denumiri strict localizate în spațiul românesc. în Miorița, �unu-i Ungurean, altul, Moldovan și altul Vrâncean", există Oșeni, Moți etc., tot astfel cum există �țări" (Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Hațegului etc.) - care dovedesc �risipirea" în colective restrânse, izolate a romanității românești. Tot astfel, în sudul Dunării, Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO , pp. 76-78, s.v. aromân, enumeră �denumiri după localități" ale comunităților aromânești. Aveau oare aceste comunități romanofone - și românofone
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Styx, V. Nichifor, Toma Răcoare ș.a., în „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Cuvântul liber”, „Frize”, „Jurnalul literar”, „Pagini basarabene”, „Pământul”, „Prepoem”, „România literară”, „Șantier”, „Universul literar”, „Zodiac” ș.a. După război, tot la Brașov, face parte din inițiatorii grupării Scriitorii din Țara Bârsei. În 1946 se mută la București, dar activitatea sa literară intră într-un con de umbră până în anii ’60, când reîncepe să scrie, sporadic, la „Astra”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna” și i se editează volumul de proză
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
Heinrich Heine și heinismul în literatura românească”. „Hermann Sudermann în literatura românească”, CL, 1930, decembrie; Perpessicius, Opere, VI, 34-42, 382, VII, 259-265, VIII, 243-253, IX, 453-459; Constantinescu, Scrieri, VI, 23-33; Ion Gherghel, „Heinrich Heine și heinismul în literatura românească”, „Țara Bârsei”, 1931, 2; Nicolae Roșu, „Heinrich Heine și heinismul în literatura românească”, CRE, 1931, 1 127; C. Gerota, „Studii și documente literare”, CL, 1931, octombrie; Scarlat Preajbă, „Studii și documente literare”, FF, 1932, 1-2; Al. D. [Al. Dima], „Studii și documente
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan. Protagonistul, doctorul Radu Harega, traversează cele mai dure experiențe de viață: rănit în război, persecutat și arestat politic, în fine, reîncadrat. Pasionat de profesie, dar nefericit în căsnicie, continuă să lupte și să spere, cu
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
mai eficace ale nazârului Brăilei. A doua invazie a cârjaliilor, în timpul lui Mihai Suțu, la 1802 - descrisă în peste o mie de versuri -, ia proporții îngrijorătoare și amenință să cuprindă întreaga țară, încât domnul și boierii se refugiază în Țara Bârsei. Z. surprinde cu accente dramatice starea dezastruoasă a refugiaților și ostilitatea localnicilor față de pribegii aidoma lăcustelor. Ulterior luptele pentru domnie între Alexandru Suțu și Constantin Ipsilanti se duc la Constantinopol și prin intermediul diplomaților marilor puteri, prinse într-un conflict care
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie Luise von Hannenheim (Portul popular săsesc din Țara Bârsei), Herbert Hoffmann („Landlerii” - un grup etnic-cultural aparte din sudul Ardealului), Sigfried Haldenwang (Privire spre Luxemburg. Dialectul săsesc, un dialect al germanei centrale de vest cu aspecte luxemburgheze), Liliane Gudrun-Ittu (Societatea pentru „revigorare artistică” Sebastian Hann: 1904-1946) ș.a. Alături de comentariile din
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
și să întrețină veselia petrecerilor populare. Răspândită pe întreg teritoriul carpato-dunărean, specia apare, cu totul sporadic, și la istroromâni, în timp ce la aromâni și meglenoromâni nu este semnalată. Ariile de mare intensitate a prezenței acesteia (Maramureșul, Munții Apuseni, Țara Hațegului, Țara Bârsei, Bucovina) coincid, în general, cu acelea în care muzica de joc conservă forme arhaice. Aici melodiile jocurilor populare, executate adesea numai la fluier, se cereau întărite de s. Atestată documentar de Samuil Micu în 1780, apoi de Dimitrie Țichindeal în
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
Negru, Crișul Alb); IV. Mureș (Arieș, Tîrnava Mare, Sebeș, Strei, Cerna, Aranca); V1. Bega (Bega Veche); V2. Timiș (Bîrzava, Moravița); V3. Caraș; VI1. Nera; VI2. Cerna; VII. Jiu (Tismana, Motru; Gilort, Amaradia); VIII. Olt (Homorod, Cibin, Lotru, Olteț, Râu Negru, Bîrsa); IX. Vedea (Teleorman); X. Argeș (Neajlov, Râul Doamnei, Dîmbovița); XI. Ialomița (Prahova); XII. Siret (Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, R. Sărat, Buzău, Bîrlad); XIII. Prut (Bașeu, Jijia); XIV. Dunărea; XV. Marea Neagră. Din aceste bazine hidrografice, 14 aparțin bazinului Dunării, al
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ascundă douăzeci de ani la Slatina. Între 1970 și 1980 face parte din cenaclul „G. Călinescu” al Academiei Române și în 1990 este membru fondator al Fundației Culturale Memoria. Debutează în 1922 la „Universul literar” cu schița Sfârșit duios (semnată De la Bârsa), și editorial cu antologia de reportaje Sânge românesc pentru lumea nouă (I-IV, 1942, în colaborare). Publică poezie, proză, critică literară și recenzii în „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi” (Bacău), „Cronicarul”, „Secolul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Calendarul”, la care redactează și
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
cântece, Gherla, 1894; Prietinul săteanului român, Gherla, 1895. Repere bibliografice: Ion Simionescu, Un scriitor folositor, „Ateneul”, 1901, 7; Chendi, Foiletoane, 82-86; Iorga, Oameni, I, 91-95; I. Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Horia Petra-Petrescu, Din viața lui Ioan Pop-Reteganul, „Țara Bârsei”, 1935, 4; Din viața dascălului Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; Vasile Netea, Ion Pop-Reteganul, București, 1943; Netea, Maior-Goga, 143-165; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, 169-200; Ion Apostol Popescu, Ion Pop-Reteganul, București
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Repere bibliografice: Ștefan Lazăr, Literatura ardeleană de azi, ȚA, 1935, 786; Vlaicu Bârna, Breviar, RP, 1936, 5688; Zevedei Barbu, „L’Actualité de Pascal”, PLI, 1938, 1-2; Nichifor Crainic, „Stiluri de viață”, G, 1938, 3; Aurel Marin, „Stiluri de viață”, „Țara Bârsei”, 1938, 4-6; G. Călinescu, Fișe literare, JL, 1939, 43; Perpessicius, Opere, VIII, 290-292; Mihai Beniuc, „Cartea anilor tineri”, „Țara nouă”, 1939, 6; Ștefan Baciu, „Cartea anilor tineri”, G, 1939, 9; Predescu, Encicl., 674; Pompiliu Constantinescu, „Cartea anilor tineri”, VRA, 1941
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]