166 matches
-
în arenă, răspunde Rufus înțepat. Nu care cumva să existe vreo înțelegere secretă între gladiatori. Îl calcă pe nervi călărețul. Nu-și mai vede capul de câte probleme are, toată responsabilitatea acestei părți a spectacolului apasă pe umerii lui, iar bâtlanului ăstuia cu picioroange lungi îi arde să pună întrebări prostești. Vittelius clatină descumpănit din cap, ezitând să răspundă. — S-ar putea măslui luptele dacă nu sunt de față, insistă Rufus. Gândește-te la pariuri, la câți bani s-au dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sânge, până la umbra neagră, depărtată a sălciilor. Luntrea face un ocol mare prin apele înflăcărate. Apoi încet-încet lumina scade, pe când lopețile sună cu lepăit de unde. Nourii în asfințit se închid; umbrele se întind deodată, și freamătul stufăriilor tace. Un bâtlan singuratic trece fâlfâind rar pe departe. Din când în când țipă prelung, cu glas de trâmbiță. Și luntrea se strecoară prin marginile luncilor, intră iar în trestii, care foșnesc cu șoapte vii, înclinându-se, atingându-se. Ceața ușoară, ca răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aproape la întâmplare, două pasaje descriptiv-poetice, vă veți convinge încă mai pregnant de diferențele axiologice. Iată o evocare din Povestea lui Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am să contra-atac. Ce vrei să spui?, l-a Întrebat unul dintre ceilalți câțiva. Vreau să spun următoarele: să-mi lăsați prostovolul cel mare, nou și puternic. Și să vă retrageți, cu lotcile, mai la nevedere. De pildă, la Cotul Bâtlanului Aripat. Și să mă așteptați acolo. Și tu? Eu, am să mă pitesc În papură, pe lângă locul În care Îl va readuce, pe dușmanul nostru de moarte, șalupa, spre a și-l recupera elicopterul, cu care să se ducă Înspre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul cunoscut, de istoricii localnici, pe cale de dispariție, din Deltă, purtând denumirea de Cotul Bâtlanului Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse, cu respect, în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
campanie că trecerea prin munți a fost ca o ieșire pentru a admira florile, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, trecând pe la Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile glisante. Ochii păsărilor fuseseră pictați în galben și păreau să-l privească. „Cred că o să fie Kanbei,“ își spuse Hideyoshi. „El e singurul pe care-l pot trimite. Chemă un paj și-i zise: — Kuroda Kanbei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici o grijă! Ia uitați acolo. Sunt fericiți cât încape. Hideyoshi stătea călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră, întrebători, în direcția unde arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape se jucau câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i încredința primele linii de apărare ale provinciilor lor. Dacă așa stăteau lucrurile, fusese ales, pe neașteptate, din armata provinciei Ise pentru acest scop și i se ordonase să se întoarcă la propriul lui castel. — Cheamă-l pe comandantul Bâtlanilor Albaștri, îi ordonă Shonyu unui ajutor. Într-o vale din spatele intrării dosnice a castelului se afla o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la propriul lui castel. — Cheamă-l pe comandantul Bâtlanilor Albaștri, îi ordonă Shonyu unui ajutor. Într-o vale din spatele intrării dosnice a castelului se afla o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile de la aghiotant, Sanzo intră pe poarta din spate a castelului, în grădina interioară. Shonyu, care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din spate a castelului, în grădina interioară. Shonyu, care stătea în picioare la umbra unui copac, îl chemă făcându-i semn cu bărbia. Apoi, când Sanzo se prosternă la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal ordinele. Numele de Corpul Bâtlanilor Albaștri provenea de la culoarea uniformelor lor de bumbac. De fiecare dată când apărea o problemă, porneau în goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la picioarele stăpânului său, Shonyu îi dădu personal ordinele. Numele de Corpul Bâtlanilor Albaștri provenea de la culoarea uniformelor lor de bumbac. De fiecare dată când apărea o problemă, porneau în goană spre câte o destinație necunoscută, ca un stol de bâtlani albaștri luându-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc secret. Intră, cu pas grăbit, pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai devreme, comandantul Bâtlanilor Albaștri, Sanzo, fusese trimis de Shonyu la Morikawa Gonemon, comandantul castelului, care promisese că avea să-l trădeze pe Ieyasu. Acum, însă, pentru siguranță, Sanzo fu trimis încă odată. Shonyu ajunsese departe, în adâncul teritoriului inamic. Armata avansa pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și de reziduurile toxice compacte, fără nici un fel de efecte secundare dăunătoare. Această metodă este irigarea colonică. Repararea colonului cu ajutorul apei Dacă stați suficient de mult nemișcat pe marginea unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Repararea colonului cu ajutorul apei Dacă stați suficient de mult nemișcat pe marginea unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a elimina resturile putrezite și alte reziduuri lăsate de regimul său alimentar pe bază de pește. Cine le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se alătura. Și-a dat haina jos și a sărit în apă cu un strigăt la care copiii au răspuns cu fluierături. Am râs când l-am văzut pe bărbatul meu scufundându-se și ieșind iar la suprafață, ca un bâtlan, ca un băiețel. Când i-am spus despre visul meu în care eram pește, a zâmbit și mi-a promis c-o să facă să se izbândească. Așa că într-o noapte cu lună plină, Benia mi-a făcut semn cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor, prezentă în epopeile Mahabharata și Ramayana. Este pasărea care-l poartă în zbor pe Vishnu. Variantă a păsării Phoenix în cultura egipteană, identificată aici cu un bâtlan. Pasăre cu puteri supranaturale din mitologia iudaică. Pasăre legendară din cultura indiană, prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și anaconde? De ce veneau broaștele țestoase să-și depună ouăle aici, pe plajă, preferând apele dense și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]