478 matches
-
fac eu acum, cu tine, mă? Și cu copiii mei? Se întoarse spre copiii lui : -Hai acasă, mă! Ați colindat destul! Trebuie să-l duc și p-acesta acasă la el!... Băieții lui, vlăjgani de vreo zece ani, începură să bâzâie țâfnoși : -Da’ el de ce nu se duce singur? Nu vrem! Nu vrem! -E mic, mă! Nu vedeți că s-a rătăcit 6? -Ei, și? Ce ne privește? A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și ieși. Episodul 111 METODIU DIXIT După ce pan Bijinski ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 111 METODIU DIXIT După ce pan Bijinski ieși din han, se lăsă o tăcere de început de leat. Toți erau stânjeniți, și călugării, și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păcate nu va putea vorbi cu domnia-ta, căci turcii, încercând să-mpiedice răspândirea Cuvântului, i-au tăiat limba. Ți-a rămas, nefericite copil, mâna - zise cu blândețe Radu Stoenescu-Balcâzu. Cuvântul e ca o albină: câtă vreme zboară, el numai bâzâie; când se-așază pe-o hârtie, abia atunci își lasă veninul sau dulceața. Scrie, copile, numai scrie: cu dreapta ține pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A apărut la fix, după câteva momente, mergând grăbit. Oprindu-se în mijlocul trotuarului s-a uitat de-a lungul străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul, făcând abstracție de lumea care îl împingea grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ca un raid de poliție, oameni masivi în uniforme au pus lumini puternice pe noi și ne-au scos pe rând afară. Mayfair la ora două jumătate dimineața era la fel de liniștit ca un cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le mai pot oferi nimic femeilor. Olga e tânără, pot deveni soțul ei pe hârtie, dar nu în pat!“ Însă în capul lui se auzea bâzâind o altă voce: „N-are importanță că ești bătrân! UN BĂRBAT POATE SATISFACE O FEMEIE ÎN MULTE FELURI! CURAJ!“. Feifel înțelesese: era demonul lui, care încerca din nou să-l rătăcească. Fără îndoială că demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe fața Ninei ceva binevoitor și îndrăznise s-o întrebe: - Pot să te invit la o cafea? - Ar fi plăcut, spusese Nina visătoare. Ajunseseră repede în micul restaurant din apropierea casei Ninei, fără să mai vorbească nimic. Era cald și muștele bâzâiau în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu de zale..." După ce l-am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din 17 august 2013. URSUL BRUN Se spune că-ntr-o vară ursul brun Ce se-ndulcise mult prea mult cu miere Se instalase, jinduind plăcere, Pe lâng-un stup de-acolo din cătun. Pe la amiază, când sorbea o bere, Zărise bâzâind pe sub un prun O-albină blondă, nefiind imun, Se-ndrăgostise fără-ntârziere. Cei doi nu au dansat decât o vară Și-apoi, abandonând dorita rondă, S-au despărțit căci viața e ... amară! „Căci știm” - oftează tristă o cochetă - „Că ursul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
un grad sporit de ... Citește mai mult URSUL BRUNSe spune că-ntr-o vară ursul brunCe se-ndulcise mult prea mult cu miereSe instalase, jinduind plăcere,Pe lâng-un stup de-acolo din cătun.Pe la amiază, când sorbea o bere,Zărise bâzâind pe sub un prunO-albină blondă, nefiind imun,Se-ndrăgostise fără-ntârziere.Cei doi nu au dansat decât o varăși-apoi, abandonând dorita rondă,S-au despărțit căci viața e ... amară!„Căci știm” - oftează tristă o cochetă -„Că ursul brun, chiar de iubește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362844_a_364173]
-
difuze Scriu să se amuze Versuri andaluze. Băieții n-au scuze Când vor să acuze Fete fără bluze Că ar fi farfuze. Babele mofluze Fără dinți și buze Trag turte pe spuze Punându-și ventuze. Mii de buburuze, Roșii archebuze, Bâzâind ursuze Zboară pe peluze. Respectând clauze Șefii de ecluze Nu pot să refuze Șlepuri călăuze. Pe-o navă-n cambuze Lovite de obuze Zac autobuze Cu defect la diuze. În mare, meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze Și ipotenuze. ULA
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
masa dreptunghiulară din cancelarie. Între timp ridicase catalogul și copia în el niște însemnări de pe o agendă. Din când în când arunca priviri pline de furie spre Georgeta Zbihli. Condurache nu înțelegea de unde apăruse această adversitate instantanee. Se auzi soneria bâzâind pe holuri și profesorii, luându-și catalogul, se îndreptau spre clasele unde aveau de ținut cursuri. Când au revenit în cancelarie după prima oră de curs, întâlnindu-se la obișnuita țigară, Georgeta îi șopti fără să fie auzită de cineva
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
fereastră, Chemându-mă, avide, să cobor. Mă simt, subit, precum un infractor, Ce-și fură propriile flori din glastră. Mă ispitește soarele de-afară, Sătulă sunt de negură și ploi, Dar mult mai liberă mă zbat în roi, Decât să bâzâi singură-ntr-o gară. Prefer atunci anosta deplasare, Chiar de mă simt strivită de tavan. Un cer fără de stele-ar fi în van, Căci n-aș discerne zorii de-nserare... Referință Bibliografică: TRENUL VIEȚII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TRENUL VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368301_a_369630]
-
noi. De la prânz ne așteaptă cu bagajele făcute. Acum trebuia să fim în poiană. -Am avut niște urgențe cu niște complicații. Nu puteam să... -Da’ ce-i cu tărtăcuța asta după tine? Tot o...complicație? -Nu sunt complicație, începu să bâzâie Floricica. Și nu sunt tărtăcuțăăăă! Hâââ! -Ba ești o tărtăcuță! Mică, precum o tărtăcuță. -Las-o, măi Sorina, că Asta Mică este o colindătoare. Hai, asta mică, începe a colinda! -Mă, omule, ție îți arde de colinde acum? Nu vrei să
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
parcă la șapte stați, Plutind printre etaje,-mbrățișați, Ajunși ‘n-apartament m-ați invitat La o cafea ... târziu ... eram în pat, Unde, un ceas întreg, noi amăndoi, Înflăcărați de-amor, aproape goi ... Ca să mă iei acum, așa, la rost, Și ... bâzâind să-mi spui c-am fost un prost, Păi ... s-au ivit părinții tăi, doar știi, Chiar când eram să pun punctul pe i, Și-mi reproșezi ... și eu regret cumplit, Că timp a fost păcatu' să-l comit ... Sunt
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
drumul, nu mă ține ostatic în splendorile Orientului. Bună seara , le spun bufnițelor mele domestice. Oskar avea o tanti Rosa, îi cânta la mandolină, „Lasciati ogni speranza”, o înveselea, până ce a făcut femeia un infarct ireversibil. Chiar împăratul muștelor a bâzâit un pic. Pot ridica castele ale furiei, dar istoria iubirii este de necuprins. De aș petrece cu tine o iarnă la Marienbad sau la Baden-Baden. Iarna, acolo nu este nimeni, doar niște lei de piatră mai mârâie în pustiu. Malina
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
parcă la șapte stați, Plutind printre etaje,-mbrățișați, Ajunși ‘n-apartament m-ați invitat La o cafea ... târziu ... eram în pat, Unde, un ceas întreg, noi amăndoi, Înflăcărați de-amor, aproape goi ... Ca să mă iei acum, așa, la rost, Și ... bâzâind să-mi spui c-am fost un prost, Păi ... s-au ivit părinții tăi, doar știi, Chiar când eram să pun punctul pe i, Și-mi reproșezi ... și eu regret cumplit, Că timp a fost păcatu' să-l comit ... Sunt
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367791_a_369120]
-
km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o boare, nu se vedea zburând nici o pasăre, nici insecte nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
pe-al vieții drum, Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum, Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór ... Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor; Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori, Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori, Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și
1 IUNIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350472_a_351801]