489 matches
-
care o aprinse cu o expresie de noutate pe chip. "Multe nu se rețin și un anumit timp încă nu se vor reține", repetă el și văzîndu-i piciorul care nu înceta să tremure avui senzația netă că și mintea îi bâzâia, ca un motor care fusese uitat la relanti în mijlocul drumului, în timp ce șoferul dispăruse în mă-sa, nu se știe unde. "Ascultă, Ioane, îi spusei, tu vorbești ca și când capul tău a mai fost la un cur de mătușă." El se gândi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui, ca să se arate prin toate și mai dușmani ai lui Hristos. Căci după atâtea dovezi împotriva lor, de care rușinându-se ar fugi și diavolul însuși, tatăl lor, născocesc alte argumente, pe care le mormăie, unora șoptindu-le, altora bâzâindu-le ca niște muște ...”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, LVIII-LIX, în PSB, vol. 15, p. 390) 76 „Ei susțin un lucru îndrăzneț, dus până dincolo de toată rușinea, de toată neștiința, disprețuind toată
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul nu-nceta să urce, să coboare,/ Ca valul... și fierbea;/ Puteai să crezi că trupul se înfoia de-o boare/ De
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
sînt abstinenți. Îi aruncă o privire lui Maggie, care stă În primul rînd. Pare distrusă. De ce tot bate cîmpii despre viața sexuală a poeților? Își dorește să-l fi angajat pe jongler. Sala e plină de oameni ale căror birouri bîzÎie la ora asta sub presiunea tehnică a Întregului glob electronic. Au nevoie de inspirație, unde este inspirația? Wakefield continuă, doar ușor tulburat. — Eu sînt poet. RÎsete În public. — RÎdeți pentru că nu știți ce este un poet. Poetul este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parfumul favorit. Milena spune că este mirosul creozotului și al traverselor de cale ferată În august și Wakefield poate să și-o imagineze, tînără pionieră, cu cravata strîmbă la gît, alergînd pe lîngă șinele de tren, un cor de insecte bîzÎind În juru-i. Aceleași șine au văzut trecînd trenurile a două războaie mondiale, dar acum nu e nici un tren, numai o tristețe dulce, ușoară În acest ultim an de dinaintea sfîrșitului Războiului Rece. Nimic nu se Întîmplă. Milena doar sare de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jumătate plină. Combinam patriotic friptura cu mititeii. „Da. E ca la aeroport. Pui toate obiectele metalice în tavă, chei, mobil, monede, orice. Pe urmă treci printr-un cadru electronic, care începe să piuie dacă ai uitat ceva. Mie mi-a bâzâit anul trecut, când am fost cu echipa de experți francezi în restaurare: era ornamentul de la poșetă. Dacă nu sunt mulțumiți de rezultat, te mai și pipăie cu tigăile lor de detectare corporală. Doamne-ferește să ai vreun inel înfipt în buric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de-o curea, mergeai la magazin, ți-o cumpărai și plecai fericit cu ea în pungă. Acasă, descopereai că îi mai trebuie vreo patru găuri ca să-ți țină nădragii. Trăgeai la curelar: ia-l de unde nu-i. Pe locul atelierului bâzâia acum un salon de coafură, cu masaje artistice și căști de-alea cât pepenii. Ieșeai cu capul umflat de-acolo, dacă insistai, îți făceau și-o depilare permanentă, pentru un milion. După două săptămâni, părul creștea la loc, așa că veneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-mi stârneau vreun interes. Le găseam burdușite cu cearșafuri, prosoape, fețe de pernă, cuverturi - lucruri casnice, comune, plictisitoare: „dota“, cum se zicea la țară. Aspiratorul venea din Pajura: un model aparent robust, rusesc, cu perii metalice. Când învârteai butonul, bâzâia ca o freză de la „Automatica“ decupând un Trabant 605 S. Nu i-am auzit zgomotul decât o singură dată: după un minut de funcționare, a clacat, într-un nor de fum și cauciuc ars. Aspiratorul „Poliot“ ticăia ca o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Prevăzător, încuiasem ambele uși pe dinăuntru, după care scosesem cheile din broască. Un clinchet. Cineva încerca să descuie prima ușă. Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altui proprietar sau într-o nouă poveste. Nu mai pulsa nici un sunet, inginerii lucrau aplecați pe computere, serios, încrâncenat, ca într-o redacție de ziar unde ți se dă ordin să-l faci praf pe careva. Doar hexagonul din tavan bâzâia ușor, în fâșii bleu de curent electric. Am prins niște zgomote de pași și bâzâitul parcă s-a mutat în spatele meu. A fost ultimul lucru pe care l-am mai auzit. Am încasat o lovitură în ceafă și, în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe wireless. Ecranul atârna strâmb, cu fața la geam. Pornise singur, automat, probabil când intrasem eu în cameră. M-am apropiat pe vârfuri și-am cercetat ecranul dintr-o parte. O perdea de cifre și litere rula non-stop, ca la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulajul există oricum, chiar dacă interfața nu e folosită. Degeaba se ferește omul de Internet Café, dacă îi țăcăne mintea-n timpul ăsta. Mica lui enciclopedie virtuală, Wikipedia sau Softpedia lui de buzunar, se află-n creier... Și te-asigur că bâzâie permanent, trebuie doar să știi cum s-o descarci.“ „Și voi ați găsit metoda...“ „Așa cum ți-am spus, nu mai folosim cafeaua sau tastele contaminate. Nici americanii n-au rămas la Stealth; orice inginerie militară e urmată de alta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
utopia lui Lenin este mai egalitaristă și plasată În contextul unei dictaturi a proletariatului, similitudinile dintre ea și modernismul extrem al lui Le Corbusier sunt evidente. Ordinea socială este concepută ca o enormă fabrică sau un mare birou - „o mașină bâzâind În surdină”, cum ar fi spus Le Corbusier -, În cadrul căruia „fiecare om ar trăi Într-o relație ordonată cu Întregul”. Lenin și arhitectul elvețian nu au fost singurii care au Împărtășit această viziune, Însă influența lor a fost excepțional de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Da. Când o fost rebeliunea cu frontieriștii..., o fost așa. Frontieriștii o avut o cameră de 150 de persoane și nu avea w.c. În cameră. Restu’ camerelor toate aveau w.c.-uri, dar acolo era w.c. separat. Și administrația, ca să-i bâzâie, le-o-nchis w.c.-ul și le-o băgat tinete... Și-apoi ăștie o dat afară tinetele, ăștia iară le-o băgat și nu le-o deschis w.c.-ul, și-apoi ăștia o dat oblonele jos... Pe urmă, după rebeliune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe post de lanternă. Toți s-au minunat cît de tare lumina, mai ales că era unul din ălea antice, pe care doar Cornel mai putea să-l folosească. Acum nu-i mai era rușine să-l arate. Pe acolo bîzîiau țînțarii sau alte insecte. Oricum, chestii care țineau neapărat să te înțepe, ca să-ți dai palme pe piele și să te freci. Sperau că nu erau insecte din alea care transmit boli. Asta era o chestie pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
puțin timp, s-au oprit pe malul unei bălți, unde broaștele dădeau bairam. Erau obosiți, așa că mergea puțină odihnă. N-aveau chef de vorbă. Alin s-a învelit cu crengi și frunze. Nu-i mai păsa de creaturile care-l bîzîiau și-l înțepau. A adormit imediat. Radu și-a aprins o țigară și a scos o sticlă cu băutură. Le-a oferit și celorlalți, ca să se încălzească. Sticla circula din mînă în mînă. Prima gură l-a scuturat rău de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
care te-ar distruge, ci să încerci să vezi cu ce ființă omenească ai putea trăi pentru început. Și dacă cea mai nobilă ființă ar fi să apară în acea tavernă pustie și prea încălzită, cu muște și radio care bâzâie între piese și bere îmbuteliată de la Sox Park, ce poți altceva să faci decât să iei acest amestec și să spui că imperfecțiunea este întotdeauna condiția dată; în ciuda frumuseții neștirbite, pupilele mele zgâriate vor vedea totul zgâriat. Și e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uman. În jurul său, spectatori dintre milioanele de chinezi se holbau la el, cu fețele lor atinse de spectrul foametei, vehicule purtătoare de păduchi, rămășițe ale războaielor, ultimele resturi ale unui număr uriaș ce se scufundase deja în pământ, mort, și bâzâind sau țopăind pe deasupra Asiei asemeni unor microorganisme ale vastei băi pe care o întruchipa oceanul cu acele sale de soare. Ei bine, în lumina fierbinte zăream muntele neîmblânzit, cu cercul său semitropical unde bântuiau iguanele printre frunzele uriașe și florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
până atunci. Orice se putea Întâmpla. Dacă mai murea cineva, sala se va Închide. Poate ar trebui să sun Înainte să plec, ca să mă asigur. Nu a fost o mișcare prea inteligentă să-mi amintesc de sală. Acum, creierul meu bâzâia de ipoteze și, În starea În care mă aflam, efortul Îmi provoca dureri de neîndurat. M-am ghemuit cu genunchii la piept și-am Încercat să adorm la loc. Mi-a luat ceva timp să reușesc. * * * Am ajuns la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lumină peste iarbă. Pe la marginile bălții de lumină și, intermitent, în centrul ei, roiau, tălăzuiau o sumedenie de oameni, unii în costume medievale, alții mascați cu capete de animale, și alții purtând lampioane aprinse (din recuzita piesei). Vreo două tranzistoare bâzâiau, nu prea tare, fiecare dintre ele reglat pe alt program de radio, amestecând muzică clasică cu cântece pop, și cineva deschise drumul la un casetofon cu muzică de dans. Câțiva dintre participanți dansau un menuet, alții dansau de câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i le da. Se Întorseseră la Roma târziu, și Valentina pierduse meciul, iar aceea fusese ultima dată când se Încrezuse În mama ei. Semaforul roșu. Emma era Încastrată Între aparatul de taxat și picioarele ei. Dacă tu nu vii, o bâzâia mângâindu-i genunchii, nici noi nu mergem la Castelfusano. Vreau să stăm puțin Împreună, Valentina, Înțelegi? — Ce prostii, răspunse ea Încăpățânată. Mâine mă Întâlnesc cu echipa. Și ca să-i demonstreze că discursul se Încheiase, scoase celularul și Începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dintr-o dată, căci ochii de căprioară ai Camillei se iviră În spatele Carlottei și nu-i plăcea să vorbească despre tatăl pistolar În fața ei, care era atât de sensibilă și nu voia să ucidă nici măcar țânțarii care de la Începutul lui mai bâzâiau În jurul vilei sale. Dar acum nu mai avea cale de Întoarcere, căci altfel ceilalți i-ar fi Întors spatele și l-ar fi lăsat singur În mijlocul salonului. — Și a omorât pe cineva? se informă Lorenzo, al cărui tată Îi trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul pentru aprobarea unor proiecte sau alte favoruri. În jurul lui Elio formau un fel de gard viu, care bâzâia ca un roi de albine. Emma Încercă să-și facă drum spre el, dând din coate. — Onorabile! Onorabile! Îl strigau fotografii, plasați pe ghivecele de flori ca niște babuini. Priviți În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îi bagă realizatorii la cutie pe indivizii care se cred uriași; în fine, nu apar nici ventriloci în emisiunea lor - singurul care își mai permite să-și exerseze vocea în halul ăsta e un domn producător, supranumit Acăsculiței, care le bâzâie util în căști. Știu vreo douăzeci și cinci de persoane care au ajuns la recordul - aproape de neacceptat în zilele noastre pentru ceea ce în limbă de lemn se cheamă „profilul unui ascultător de radio“ - să-i rabde pe acești doi oameni preț de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
a întâmplat?“ Și într-un final doctorul a venit la mine și a zis: „Sheba, mă tem că copilul tău are sindromul Down.“ M-am uitat la Sue. Avea gura încrețită de îngrijorare. Arăta de parcă era gata să înceapă să bâzâie. — Mai târziu, a continuat Sheba, Richard spunea că se simțise aproape ușurat, pentru că la un moment dat fusese convins că copilul era serios deformat - că era ciclop sau ceva de genul ăsta. Eu nu eram însă deloc ușurată. Tot spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]