418 matches
-
a luat-o razna... ML: Este clar, Robotul este vinovat că nu s-a recomandat... Gigel: Chiar așa, ML. Radu: Mama știe că te afli aici? Gigel: Nu, nu, dar știe că eu... Radu: Mama o să-ți facă fundu’ numai bășici Gigel: Tu în loc să-mi iei apărarea, mă... ML: Gigele, de ce ai venit la observator? Nu este ora de vizită. Gigel: Păi, ML, Radu mi-a spus atâtea lucruri interesante, teribile, că n-am mai rezistat. Mai ales cum
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ne-am dus să ne oferim voluntare pentru Crucea Roșie,“ scria mama mea, care-și petrecuse toată ziulica la cinematograful Fox, ronțăind bombonele. „Ne-au pus să tăiem cearșafuri vechi ca să facem fâșii pentru bandaje. Ar trebui să vezi ce bășică am la degetul mare. E cât o chiflă.“ Nu vărsase aceste ficțiuni cu toptanul de la Început. În primele dăți, Tessie relatase sincer Întâmplările de zi cu zi. Dar Într-una din scrisori Michael Antoniou spusese: „Filmele sunt bune pentru delectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așezase zăpadă nouă sus pe munți. Era doar zăpada de anul trecut, topită de soare, și gheața care, privită de departe, strălucea foarte tare. Voiam să bem ceva rece și să stăm la umbră. Eram arși de soare și aveam bășici pe buze din cauza soarelui și a prafului alcalin. Am Întors pe strada care ducea la Fontan, am oprit mașina și am intrat. În sufragerie era răcoare. Madam Fontan era singură: — N-am decât două sticle de bere, spuse. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-a blocat calea către izvoarele calde ale corpului și, prin urmare, nu a mai avut suficientă căldură pentru a incuba sămânța bebelușilor. În schimb, această căldură irosită i se ridica În corp și ieșea la suprafață sub formă de bășici pe față și pe mâini și probabil și pe restul trupului, unde noi nu vedeam, nu că ne-am fi dorit asta. Se Întreba iar și iar cu voce tare cu ce greșise Într-o viață anterioară de primise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În primul rând, cât de nimerit era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să pară mai „autentică“. Mi-am întins un strat subțire pe față și, după câteva minute, cicatricea a început să dea semne de mâncărime. M-am repezit la oglindă și aproape că mă așteptam să văd cum se umple de bășici și cum se extinde porțiunea de piele încrețită, ca o chestie dintr-un experiment științific care a luat-o rău de tot razna. Dar nu, nu se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tău stăpân. Pagină separată Pran îl urmează pe Khwaja-sara printr-un nou labirint de coridoare, într-o sală mare. Nu e una din acele săli de bal care îți dau senzația că se dilată și pulsează în adâncul palatului ca bășicile de aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răbdarea de tot, se aude o voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele. Călătorim spre nord, pe jos de-a lungul Marelui Canal, deoarece nu avem bani să închiriem o barcă. Picioarele-mi sunt acoperite de bășici. Priveliștea, de ambele laturi ale potecii, este sumbră. Apa din canal e puțin adâncă și e maronie de la mâl. Dincolo de el sunt dealuri golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi reacția lui Fann Sora cea Mare când va afla că m-am adresat Fiului Cerului ca de la un suflet la altul? Zâmbesc numai când mă gândesc la ce față va face. Va răspândi povestea „legendarei Orhideea“ până când va face bășici la buze. Îi spun aproape cu elan Majestății Sale că sunt pregătită să fiu luată de eunuci. Hsien Feng nu face nici o mișcare. Pare să fie surprins de situație. Însă ceea ce simte el nu mai contează pentru mine. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai bună de a-mi face pe plac e să-și ia bețișoarele. Însă el nu are poftă de mâncare. Se plânge că totul înăuntrul său îl doare. Doctorii îi spun: „Focul interior vă arde atât de rău, încât aveți bășici care cresc de-a lungul tractului digestiv“. Majestatea Sa stă în pat toată ziua. — N-o mai duc mult, Orhideea, sunt sigur, zice el cu ochii fixați în tavan. Poate că așa e cel mai bine. Îmi amintesc că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întreb dacă sunt spionii lui Su Shun. În fiecare zi, cărăușii mei sunt înlocuiți de oameni noi. Când îl întreb pe cumnatul meu, prințul Ch’un, despre schimbarea cărăușilor, el îmi răspunde că e ceva normal. Cărăușii sunt rotiți, pentru ca bășicile de pe umerii lor să aibă timp să se vindece. Nu sunt convinsă. Pentru a mă alina, Ch’un îmi vorbește despre Rong și băiețelul lor. Sunt bine și se află cu câteva mile în urmă. Sora mea nu a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic zbor de Îngerași puși pe pozne. Ți-a plăcut imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la un bărbat ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și uda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copii departe de misticismul răufăcător al bisericii, conducerea de partid și de stat dădea filme toată noaptea gratis pentru elevi. Ectoraș, ca să nu-și piardă locul, nu se dezlipea de banca lungă de lemn și trecea prin chinurile iadului, cu bășica plină de săgeți și ace. Însă suferințe adevărate Îndura atunci când, cu o ucigătoare nerăbdare, aștepta ca Ghiță să schimbe bobinele, În huiduielile și Înjurăturile spectatorilor. Nemulțumiții făceau o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ac urateța scrisului său vădește o pictură lentă a slovei și un țesut liniștit al matricei, în aparență lină. Altfel poetul n‐ar fi ajuns la acele poeme ca El Zorab, în care totul e o construcție de spume, de bășici ușoare, transparente, o dantelărie verbală aproape imponderabilă. Cu Coșbuc pleacă un suflet candid, ca o scamă de păpădie. T . ARGHEZI (Din Steagul, organ al Partidului Conservator, București, Duminică 12 mai 1918 ). Dimitrie Anghel (1872‐1914) Dimitrie Anghel este poetul și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]