378 matches
-
ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu pelargonii la fereastră și brise-bise cu dantelă cu igliță, model greu - doamna Vera, soacra băcanului - casă corp cu "Coloniale-delicatese-băuturi", peste drum de casa Rim - doamna Vera, necunoscând genealogia vecinilor, judeca după aparențe înșelătoare. - Uite-i iar! . . . Uite-i subt geamul boierilor și subt ochii noștri! . . . Se pupă în stradă! Ptiiu! și, efectiv, doamna Vera, azvîr-lea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trimite tuturor credincioșilor, și nici celor cîtorva credincioși mult timp. — Vreți să spuneți că, în cazul în care aș deveni creștin, n-aș putea fi sigur niciodată de... de... — Mîntuire. Vai, nu. Dumnezeu nu este un om rezonabil, așa ca băcanul sau directorul de bancă, care să dea un gram de mîntuire pe un gram de credință. Nu te poți tîrgui cu el. Nu oferă nici un fel de garanție. Văd că te plictisesc, Duncan, și regret, deși n-am spus altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de preempțiune din aceste cartiere șic, bărbații și femeile pe care îi poți întîlni întîmplător pe holuri și în ascensoare contrastează izbitor prin ținuta lor vestimentară cu eleganța ambientului. Într-o parte, sacoșa de plastic provenind de la magazinul lui Ed băcanul sau de la G20, de cealaltă parte, servieta din piele fină sau poșeta Vuitton. Analiza sociologică a acestei coabitări pune în evidență ambivalența apropierii. Proximitatea fizică poate accentua diferențele și inegalitățile. Astfel, aglutinarea realizată între 1998 și 2000 între liceul Janson-de-Sailly
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
curăț stomacul. 3 Pentru că așa mi-a lăsat bunică-mea (maică-mea, taică-meu) în testament. 3 Pentru că-mi place fasolea. 4 Pentru că un de post bun e mai bun decât un de dulce rău. 2 Ca să-și mai vândă băcanii caracatița. 2 Ca să fac economie, carnea e tot mai scumpă. 1 Fiindcă sunt prieten cu Mitropolitul. 4 Ca să-mi scadă burta. 3 Așa gătește bucătăreasa noastră. 1 Pentru că taică-meu e zarzavagiu. 1 Ca să nu-mi mai ceară nevasta icre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
azeri, evrei, rusnaci rătăciți și adepți ai Coranului, între care sufiții se vedeau de departe. Mevleviții nu erau îndrăgiți nici în nord, la Tabriz, nici în altă parte, iar în cultul provinciei Azerbaijan nici nu existau. De aceea Shams, odrasla băcanului, a lui Baba Yassin, își pierduse urma. Era derviș sufit, dar stătea la tejghea ca un negustor. Sau așa vorbeau oamenii - Tabrizul avea un milion și mai bine de suflete vii, când Omar cu tată-său și bunicu-său ajunseseră. — Ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un chip în muzeu, de bătrân cu turban și barbă. În miniaturi ale cânturilor din Mathnavi, copiate la 1300, el stătea lângă Rumi, ca maestru și ca discipol. Cine l-ar mai cunoaște, după șapte sute de ani, ca odraslă a băcanului ridicat la stele? Omar nu reușea să îl ia în serios, dar nici nu putea să îl piardă în derâdere. Bunul lui prieten misterios nu se împiedica însă în amănunte: îl oprea să înfulece koufteh și orez, dar îl lua
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-l refuz. De altfel, mă interesează, și la urma urmei, i-am salvat viața. De la tentativa de a se sinucide, Cottard nu mai primise nici o vizită. În cartier, printre negustori, căuta toate simpatiile. Nicicând nu le vorbise cu atâta blândețe băcanilor, nu ascultase cu atâta interes o tutungioaică. \ Această tutungioaică, observă Grand, este o adevărată viperă. I-am spus-o și lui Cottard, dar el mi-a răspuns că mă înșel și că femeia are părțile ei bune, pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-și îmbrace pardesiul, Cottard îi spuse lui Grand: \ E un băiat bun, poate să depună mărturie. \ SĂ DEPUNĂ MĂRTURIE PENTRU CE ? Cottard ezitase. \ EI, PĂI CĂ NU SUNT UN OM RĂU. În rest, avea toane. Într-o zi, când băcanul se arătase mai puțin amabil, se întorsese acasă într-o stare de furie exagerată. ― Trece de partea celorlalți secătura asta, repeta el. ― Care ceilalți ? ― Toți ceilalți. Grand asistase chiar la o scenă curioasă la tutungioaică. În cursul unei conversații animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îngroașe gluma. Doctorul a recunoscut faptul. Și celălalt a constatat cu un fel de voioșie: ― Acum n-are de ce să se mai oprească. Și totul o să fie dat peste cap. Au mers un timp împreună. Cottard povestea că un mare băcan din cartierul lui stocase produse alimentare pentru ca să le vândă la preț de speculă și că fuseseră descoperite sub patul lui cutii de conserve atunci când au venit să-I ia ca să-l ducă la spital. "A murit acolo. Ciuma nu rentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adresați femeii aceleia, Trixie? Știe mult mai multe decât bănuiți. Asta spune și soția mea, dar n-am crezut-o niciodată. Domnișoara Trixie este, la urma urmei, prea bătrână. Nu cred că e în stare să scrie nici o listă pentru băcan. — Bătrână? se miră doamna Reilly. Ignatius, mi-ai spus că Trixie era numele unei fete drăguțe care lucra la Levy Pants. Mi-ai spus chiar că vă înțelegeați bine. Acu’ aflu că-i o bătrână care abia știe să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la control o compunere de care eram destul de mulțumit, mi-a spus, după ce a citit cu voce tare expresia Împrumutată pe furiș de la Gide: „Ce mai e și cu stilul ăsta? Doar n-o să Încerci acum să scrii precum un băcan!“. Nu-i puteam spune că, În cazul respectiv, băcanul se numea Gide, figură detestată de Sfîntul Oficiu, dar laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1947. De altfel, eram de acord, „a te-ntoarce cu gîndul În trecut“ era greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-a spus, după ce a citit cu voce tare expresia Împrumutată pe furiș de la Gide: „Ce mai e și cu stilul ăsta? Doar n-o să Încerci acum să scrii precum un băcan!“. Nu-i puteam spune că, În cazul respectiv, băcanul se numea Gide, figură detestată de Sfîntul Oficiu, dar laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1947. De altfel, eram de acord, „a te-ntoarce cu gîndul În trecut“ era greoi, trebuia să fii nevasta unui colonel de infanterie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care străbate localitatea cu același nume și Jarovăț, care trece prin Grivița și pe lângă Vinderei. Afluenții de pe partea dreaptă ai Bârladului sunt Stemnicul, care mărginește localitățile Oșești, Delești și Bălteni, Racova (localitățile Pungești, Ivănești, Poienești, Laza) și Simila (localitățile Simila, Băcani, Alexandru Vlahuță), care dispune și de acumularea Râpa Albastră. De asemenea, în Simila se varsă pârâul Bogdana, care trece prin localitățile Bogdana, Bogdănița și tangențial Bogdănești. Lista afluenților continuă cu Tutova (localitățile Dragomirești, Aldești, Iana, Pogana, Perieni, Ivești), pe care
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
aflu câte ceva. Stănică se ducea într-adevăr și venea cu alte știri: - Anul ăsta a fost nefast! zicea el scârbit. Îi cară cu zecile,cu sutele. Tot copilași și bătrâni. Toamna face rău grozav la plămâni, la cap. A murit băcanul din colț de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am văzut bolnav vreodată. Așa, din senin. Nu vrei să vii sa-l vezi? Nu știu ce Dumnezeu o fi având că s-a făcut ca un tăciune la față, e de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Anglia. Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-i vină rândul. — Altfel ? întrebă dom’ Stănică, ștergând de grăsime cuțitul lung. Ce mai e nou ? Petrache dădu din umeri. Păi, una peste alta, dom’ Stănică, eu cred că nimic... — Ferească Dumnezeu de noutăți, nu-i așa, flăcăule ? râse băcanul. Apoi, văzând că nu mai e altcineva înăuntru, se aplecă spre Petrache : Zice că se strică iar vremurile... Iar ? se arătă nedumerit Petrache. Abia le-am schimbat... — Acuma vremurile se strică mai repede ca înainte... Ia zi, ce-ți dau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucruri nu ar fi fost produse. Se spune: fără această monedă, cizmarul ar fi vândut o pereche de pantofi în minus, prin urmare, el ar fi cumpărat mai puțină carne de la măcelărie; măcelarul s-ar fi dus mai rar la băcan; băcanul s-ar fi dus mai rar la medic; medicul la avocat și așa mai departe. Acest lucru îmi pare incontestabil. A sosit momentul să analizăm adevărata funcție a numerarului, făcând abstracție de mine și de importuri. Aveți o monedă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu ar fi fost produse. Se spune: fără această monedă, cizmarul ar fi vândut o pereche de pantofi în minus, prin urmare, el ar fi cumpărat mai puțină carne de la măcelărie; măcelarul s-ar fi dus mai rar la băcan; băcanul s-ar fi dus mai rar la medic; medicul la avocat și așa mai departe. Acest lucru îmi pare incontestabil. A sosit momentul să analizăm adevărata funcție a numerarului, făcând abstracție de mine și de importuri. Aveți o monedă. Ce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cum îmi vorbea Pierre Emmanuel. Când i-am spus ceva asemănător, m-a întrebat indignat: "Mais qu'est ce que nous faisons avec l'épicier?" Or, dați-mi voie să vă răspund că nu facem nimic cu l'épicier, pentru că băcanul nu este, și nu este pentru că nu vrea să fie, pentru că nu a făcut nimic ca să fie. Ajungi atunci să-ți pui problema cu ridicolul teologiei care la un moment dat s-a simțit datoare să se gândească la mântuirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenit neoperantă. Iar pentru a redefini bunătatea și a obține "o nouă stare morală a omenirii" am nevoie de "cei douăzeci și doi", dintre care unul va ști poate să o redefinească. Nu poți deci să te dedici problemei supraviețuirii băcanului, pentru simplul motiv că el se exclude singur, din capul locului, din viețuire și ființă. După ce nu ai făcut nimic pentru a fi, ce drept ai să le ceri celorlalți să te asculte și să-și plece urechea la păsul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să te asculte și să-și plece urechea la păsul tău? L'épicier trebuie lăsat în seama lui, așa cum trebuie lăsat și Pierre Emmanuel în seama lui, când se simte preocupat de problema lui épicier. - Nu e vorba de problema băcanului; eu nu voiam să vă spun decât atît: că există un interval uman care nu cade nici în precaritatea sub-umanului, nici în excelența geniului. Și că acest interval este mult prea mare și important pentru a-l expedia în statistic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai salva individualul. Merg chiar mai departe și spun: indiferența mântuirii generale e de fapt un imens dispreț; ea ofensează umanitatea lăsînd-o în colcăitul ei nediferențiat. Religia care se ocupă de oricine și Pierre Emmanuel care e îngrijorat de soarta băcanului nu vor arăta niciodată cine este și cine nu este om. Filozofia, arătând cine este om, dă o șansă celor ce nu sânt de a deveni. Iar pentru a reveni la suferință: când suprimi suferința, așa cum face medicul de pildă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de oră spunînd: încă un film tâmpit american! Îngrozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tâmpit american. 13 septembrie Avea dreptate Noica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" și "băcani" (restul omenirii)? Atunci când l-am auzit și apoi când l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înțelege uneori să facă "ordine în lume". Protestul meu decurgea atunci dintr-un ideal abstract
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cât de mică, a trecerii tale pe aici? Noul, sporul de informație ― adică de "ființă" ―, pe scurt "devenirea întru ființă" era condiția intrării în condiția de om. Ah, cât rafinament, îmi spuneam, și câtă cruzime speculativă în spatele lui! Dragul de băcan! Cine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinația aceea subtilă (tocmai am cumpărat astăzi de dimineață 200 de grame din Akademiker Markt) de măsline mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, negre, grase și pufoase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grame din Akademiker Markt) de măsline mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, negre, grase și pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi și ardei roșu iute? Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă", prin cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi de 1000 de ani al dumnezeiescului Brie de Méaux care își revarsă faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]