373 matches
-
lăsăm trenciurile la garderobă și, tocmai când mă pregătesc să urc scările, mă oprește un reporter de la o televiziune. Nu rezist vanității de a apărea în smoking și cu papion, așa că răspund pe repede înainte celor câteva întrebări mitraliate de băiețașul blonduț și plinuț care ține microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ține microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce mă ocup !) Criticii nu primesc Oscaruri, îi răspund cu scârț și aplomb... Și nu mai am timp decât să urc grăbit scările, ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
datoram răspuns încă de la scrisoarea de mai înainte și eu nici acum nu-ți scrisesem. Ieri după masă, pe la ora cinci plec în sector, în inspecție. Am vrut să trec și peste baltă, tu știi unde, dar am întâlnit un băiețaș prinzând pește cu o undiță. Fără să vreau, mă trezesc făcând un lucru pentru prima dată în viața mea. Am început să pescuiesc. Timpul trece nespus de repede când stai cu atenția încordată. Nici nu am știut când a trecut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 Km. depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-m îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în el mă vedeam pe mine, cel înstrăinat din clasa I-a a aceluiași liceu. Scriind
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe curierul pe lângă un librar, care își avea prăvălia în împrejurimile casei sale. A îndeplinit această muncă, pe sărite și la diferiți patroni, timp de vreo trei ani. Prima oară a fost licențiat după numai un an. Se pare că băiețașul, văzându-și patronul absorbit întru totul de activitatea prăvăliei și îndeosebi apatic față de practica religioasă, i-ar fi amintit mustrarea evanghelică: «La ce i-ar folosi cuiva să câștige lumea întreagă, dacă mai apoi și-ar pierde sufletul?». Stăpânul magazinului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ești bun, îmi dai mereu de pomană și mă iubești. Vreau să stau cu tine!» și continua să vorbească stâlcit și a arăta cu nasul în sus. «Ridică-te și intră în casă!». În lumina luminii se ivi un biet băiețaș, slab, cu doi ochi mari de cerb înfricoșat. «Așează-te și mănâncă!», îi spuse don Calabria, acomodându-l pe un scaun și punându-i în față porția sa de la cină. Apoi, a unit trei scaune, și-a pus salteaua peste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai încoace că ne-apucă anu nou. ăăă, oameni buni, aduceți dracului o foaie de hârtie, ceva, ca s-acoperim și gaura aia. Ruptura aia, ce-o fi. Bine, nu că s-ar vedea, da o știu io. Bun. Deci. Băiețaș. Ai toate libertățile. ăăă, aduceți-i o pernă lu omu ăsta, că zice că stă prea jos. Nu, dați-o dracu de pernă, scaunu e rupt, suntem într-o televiziune publică. Măi, băiete, nu te mai bălăngăni așa pe scaunu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Dacă citesc de pe foile astea nu văd nimica fără ochelari. Unde-s foile alea pe care am scris cu litere cât casa poporului? Erau aicea. Păi aicea erau. Manuela, găsește foile alea că o iau razna. Bun. Așa. Deci. Măi, băiețașule. Gata. Ne mișcăm. Fii puțin atent. Deci. Montajul este esența cinematografului. Asta nu-nseamnă că poți să mi faci o pauză imensă. Io, dacă vrei, te las să mi faci și-o pauză de zece minute, numa să aibă sens
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scriitor. Nu, nu scrii cu el. Te joci așa, cu el. Fincă lumea crede că e pix. Auzi, ăăă, nu-mi place că n-am prea pregătit noi nimica aicea și totu e cam harcea-parcea așa. Măi. Pixuri avem? Helăăău. Băiețaș, aruncă ruju ăla, că se vede că-i ruj. Nu, nu-l arunca, dă-mi-l mie. Aduceți, oameni buni, niște pixuri aicea, s avem ce să frecăm. Păi p-ăsta-l aruncăm dacă-i consumat, că p-ormă rămâne la mine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ruj. Nu, nu-l arunca, dă-mi-l mie. Aduceți, oameni buni, niște pixuri aicea, s avem ce să frecăm. Păi p-ăsta-l aruncăm dacă-i consumat, că p-ormă rămâne la mine și-l car în geantă de pomană. Auzi, băiețaș, numa atâta te rog. Uite ce rugăminte mare am. Nu, n-am nici o-ntrebare, astea sunt niște extrase din presă, ce-am mai găsit și io despre tine, fincă capacitatea mea de concentrare e varză. Așa, fii atent. ăăă. După ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Nu, n-am nici o-ntrebare, astea sunt niște extrase din presă, ce-am mai găsit și io despre tine, fincă capacitatea mea de concentrare e varză. Așa, fii atent. ăăă. După ce ncepem emisiunea, te concentrezi și tu puțin, da? Auzi, băiețaș, uite. Rugăminte mare. Îmi spui tot ce nu-ți convine, tot ce-ți trece prin cap. Și să nu-mi începi cu filozofia chibritului, că cu mine nu ține. Vreau să am o cârjă. Așa că te rog io mult de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu mine nu ține. Vreau să am o cârjă. Așa că te rog io mult de tot ceva. Gata, oameni buni, că vorbesc o clipă cu omu ăsta. Haide, bine, dă-le-ncolo de reflexe, bun, ăăă, eu atâta vreau. Helăăău. Băiețaș. Uită-te la mine. Vreau și io o cârjă aicea. Deci. Te uiți la mine. Mă privești fix în ochi și-mi spui așa. A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea. Deci. La mine-n ochișori, da? Și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
doar o-ntrebare banală din chestionaru lu Proust. Stai așa. Cadrează, fetițo, un pic mai larg, că mi se pare că sunt diformă la față, nu știu de ce. Cum? E camera doi? Nu știu. Hai. Hai să facem asta. Helăăău. Băiețaș, dă-te puțin mai în spate. Mai în spate. Gata, da? Și mi zici citatu ăla. Separat. Fără să te-ntreb io nimica. Așa, pur și simplu. Te uiți în cameră și zici vorbele alea. Sau zici ce vrei tu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că e ceva asimetric la fața mea? Nu știu, monitoru ăsta de rahat e de vină. Așa. Bun. Hai. Doamne-ajută. Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Nu, nu, nu. Ceva nu se leagă. Măi, băiețaș, o să te rog să colaborăm un pic. Că altfel ajungem cu toții la balamuc. Măi, băiete, acuma vorbeam io. Dacă vorbim tot timpu unu peste altu nu e bine. Stai dom’le pe scaunu ăla cum ți-am spus. Și vino
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
io. Dacă vorbim tot timpu unu peste altu nu e bine. Stai dom’le pe scaunu ăla cum ți-am spus. Și vino mai în față, că aicea nu e bufetu gării. Măi, băiete, trebuie să-nțelegi un lucru. Helăăău. Băiețaș. Ai ieșit din lumină. Și nu-mi place atitudinea asta, nu pot să vorbesc cu un om care stă pe spate-așa. Hai, măi odată, păi ce facem aicea. Păi io mă duc la coafor, mă duc la machiaj, mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
adunăm. Bine v-am găsit, stimați telespectatori. Invitatul nostru este Florin Piersic junior. Nu, reluăm, nu e bine, stau prost pe scaunu ăsta. Și lumina asta e pusă prost. Ați pus lumina asta cu picioarele. Cu picioarele-ați pus-o. Băiețaș, poți să bei apă, poți să te simți bine, poți să faci ce vrei. Când vrei tu. Și-n timpu emisiunii și când vrei tu. Simte te liber. Altfel nu ne iese nimica ca lumea. Manuela, broșa asta e bună
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
despre care ne parveneau vești proaste, de la colegi din alte licee. Ne dăm seama astăzi, curios, că ne preocupa continuitatea la catedră a dascălilor. Mai scăpa și câte un profesor - calm și mâhnit - câte o expresie din care înțelegeam totul: Băiețaș, dacă nu înveți, nu am ce-ți face, nu vreau să ajung din Iași la Popricani, la țară (comună din jurul Iașului), pentru tine!... Și noi înțelegeam atmosfera socială, deși nici măcar somnul nu ne era în condiții optime, înnoptam în dormitoare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea lui și suflase viață În el. Și fratele meu cel mare Își pieptăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de vină că lu-l lasă defel în pace. Numele acela îl căpătase demult încă din copilăria lui, când spre seară dispărea întotdeauna de acasă ca să apară dimineața. Taică-său era foarte îngrijorat de acest lucru și într-o seară când băiețașul de 12 ani plecă iar, plesnind cu o nuielușă subțire brusturii întâlniți în cale și ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și spinii câmpului, s-a luat după el urmărindu-l de departe. Băiatul a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mult pentru serviciile lor? - De obicei a zecea parte din bani sau din valoarea mărfurilor. Sau, din partea unui duce cum vei fi tu, ocrotire și nepărtinire în litigiile judecătorești. Rabinul stătea pe o piatră de lângă ușă. Vorbea liniștit cu un băiețaș care îl urmărea cu atenție cum gesticula. Auzindu-ne pașii, a tăcut, și ochii săi spălăciți au încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți le-am destăinuit și ție. Cine e cu tine? Un prieten? Rabinul era un om înțelept, cunoscător al numerelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Toți și-au pus hainele cele mai frumoase și, pentru prima oară de la sosirea mea, un cor de glasuri femeiești s-a făcut auzit. Spre prânz au sosit și reprezentanții familiilor din apropiere. Primul lucru pe care l-au văzut băiețașii cățărați în copaci ca să zărească sosirea ducilor a fost stindardul albastru deasupra unui nor de pulbere. Vacarmul a fost întrerupt de îndepărtatul sunet al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui om trecut de cincizeci. Am să-i spun tatălui tău că-mi dai prea mult de furcă, spuse mama sa, slăbind strânsoarea. Copilul Își acoperi fața cu mâinile și se șterse la ochi, plângând Încet. Privindu-l pe acel băiețaș prea greu de stăpânit, mama lui se Întrebă ce avea să se aleagă de el. — Onaka! De ce strigi iar la Hiyoshi? Nu se cuvine. La ce servește să te cerți cu propriul copil și să plângi așa? Întrebă Yaemon prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atunci când te afli În fața altcuiva. Otsumi, te rog, du-te și adu-o. — Nu-i nevoie. Mă duc eu. Hiyoshi alergă În magazie. Luă sabia de pe grinda unde era prinsă. În timp ce și-o lega la șold, Își aminti de acel băiețaș În vârstă de șase ani, Înlăcrimat, cu atâta timp În urmă. În acea clipă, simți că, Într-adevăr, crescuse. — Hiyoshi, te cheamă mama, spuse Otsumi, băgând capul În magazie. Onaka aprinsese o lumânare În micul altar de pe raft. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]