244 matches
-
baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
usturoi. Eu doar am reparat gardul. Nu că n-aș putea face eforturi, dar... Mihai tace, preocupat îndelung de alte semințe de dovleac, puse la prăjit pe plita încinsă. Cu ani un urmă, înainte de 1960, pe cînd el era un băiețandru, Toader plecase să lucreze la o uzină mecanică în Iași. Într-o zi, cei de-acolo l-au trimis acasă, să-l convingă pe Ion Săteanu să dea pămîntul la colectiv. Bătrînul n-a vrut. S-au certat. Toader, flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le proteja de derbedeii care, profitînd de Înghesuială, ar Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o țigară de foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din mînă aparatele de fotografiat se pregăteau să privească aproape Întreaga corridă prin obiectiv. Cereau cu toții bere și chelnerii voiau să li se plătească pe loc și nu le dădeau niciodată restul, deși spuneau: mă Întorc Îndată, mister. Grupuri de băiețandri discutau despre crescătoriile de tauri de luptă și despre corridele din alți ani, făcînd pronosticuri pentru cea de acum și blestemînd din pricină că trabucul pe care și-l aprinseseră cu cîteva clipe În urmă se stinsese iar. Se salutau cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o văzu pe Susan Îndepărtîndu-se de bar cu Julius de mînă, se repezi plin de avînt și trebui să se sprijine de tejghea ca să nu cadă-n nas, parcă era străinul gata să Înceapă saltul numărul patruzeci și doi, În timp ce băiețandrii din cartierul Marconi se ridicau În picioare ca un singur om și se mutau În Întregime la bar, fumînd, pentru a o studia pe doamna care fusese desigur o splendoare de femeie și care Încă era o femeie bine; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de exemplu, Șobolanul comandă și el, strigînd aproape, un Jerez și pentru mine, dar acum Îi aduseseră oranjada și n-avu Încotro, trebui să se resemneze să fie mult mai puțin rafinat decît Susan. „Trage la măsea“, comentă unul din băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea o poamă ca flight hostess... dar În clipa aceea Își făcuseră apariția fetele și ei se prefăcură deodată indiferenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repede și el n-a fost În stare să achite consumația, n-a fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca vara să treacă mai repede pentru Julius; se scurseseră cîteva săptămîni și lucrurile mergeau din ce În ce mai bine, fiindcă acum avea cîțiva prieteni și alerga Împreună cu ei peste tot, uneori se rătăceau prin grădinile hotelului și atunci nimereau peste cîte un băiețandru din cartierul Marconi sărutîndu-se cu iubita lui și se Întorceau nedumeriți la bazin, unde, Într-o apă mai cristalină decît apa de izvor, se cufundau cu un cuțit ca al lui Tarzan, repede că se apropie crocodilul, care era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să traverseze și să caute un loc unde să stea puțin În stația Descalzos, autobuzele Întîrziau Întotdeauna, dar poate că astăzi avea noroc și, Într-adevăr, grăbește-te, traversează repede, că uite vine unul. Înjurăturile de mamă azvârlite de cîțiva băiețandri În urma autobuzului care trecu arhiplin, Înjurături adresate șoferului, pasagerilor și Întregii omeniri, o făcură să-și dea seama că nici azi n-avea noroc. Rămase locului, Îmbrăcată În negru din cap pînă-n picioare și cu părul negru ca pana corbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din personalul hotelului se repeziră cu un aer respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe care-i Închiriezi și se pervertesc Într-atîta, Încît uneori, văzîndu-l pe unul ca Lastarria, după ce-l salută cu un „bună seara, domnule“, Îi spun „să nu vă atingeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mică, fără să-l intereseze prea mult gustul băuturii, Îl interesa mai mult să se uite la grăsanul de Bello, care se Întorsese Într-o rînă, mînca Într-o parte bietul istoric, nu voia să-i vadă pe cei patru băiețandri care așezați la altă masă, se distrau pe seama lui și izbucniseră În rîs de mai multe ori pînă atunci, era furios foc pe ei. Ei, dimpotrivă, erau fericiți; erau cam chercheliți toți patru și se vedea că sînt studenți: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o uimească întrucâtva. Odată, era în săptămâna Paștelui, prinzând un moment când erau singuri, Kolea îi întinse Aglaiei o scrisoare, spunându-i doar că i s-a indicat să i-o înmâneze personal. Aglaia îl privi cu mânie pe „băiețandrul înfumurat“, dar Kolea nu mai așteptă și ieși. Ea desfăcu scrisoarea și citi: „Cândva mi-ați acordat onoarea încrederii dumneavoastră. Poate că acum m-ați uitat de tot. Cum de s-a întâmplat să vă scriu? Nu știu; dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Don Quijote de la Mancha. Aglaia râse grozav - nu se știe de ce. La fel, nu se știe nici dacă i-a arătat vreuneia dintre surori această achiziție. Dar atunci când încă mai citea scrisoarea, iată ce-i trecu subit prin cap: oare acest băiețandru înfumurat și fanfaron a fost ales de prinț drept corespondent și, oare, mai știi, o fi singurul lui corespondent de aici? Deși sub forma unei desconsiderații neobișnuite, îl luă totuși pe Kolea la întrebări. Însă „băiețandrul“, care era întotdeauna supărăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin cap: oare acest băiețandru înfumurat și fanfaron a fost ales de prinț drept corespondent și, oare, mai știi, o fi singurul lui corespondent de aici? Deși sub forma unei desconsiderații neobișnuite, îl luă totuși pe Kolea la întrebări. Însă „băiețandrul“, care era întotdeauna supărăcios, de data aceasta nu acordă nici o atenție lipsei sale de considerație; foarte pe scurt și cu răceală, îi explică Aglaiei că, deși îi comunicase prințului pentru orice eventualitate adresa lui permanentă chiar înaintea plecării acestuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și tu. Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu mă crezi, ție să-ți fie rușine, nu mie. Cât despre băiețandrul ăsta răutăcios, își permite cu mine glume și mai urâte. Mi se pare că-l protejezi; așa că te previn: într-o bună dimineață, crede-mă, o să mă lipsesc pe viitor de a avea plăcerea și onoarea să-l mai cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată, în pofida întregii ei seriozități și a neînduplecării aparente, răzbătea ceva atât de copilăresc, nerăbdător-școlăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în casa omului, deodată, chiar în mijlocul străzii, țop! în trăsură 48: „Mămică, zilele astea m-am măritat cu cutare Karlâci sau Ivanâci, rămâi cu bine!“. E bine să procedezi așa, ce ziceți? Merită tot respectul, firește? Problema feminină? Chiar și băiețandrul ăsta (arătă spre Kolea) mai adineaori se contrazicea cu cineva, spunând că tocmai asta-i „problema femeii“. Chiar dacă maică-ta a fost o proastă, fii om cu ea!... Voi de ce-ați intrat semețindu-vă aici, mai adineaori? „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsat pe aceste... domnișoare să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui băiețandru, recunosc din nou), să-și petreacă seara cu el și să... participe la toate astea... pentru ca... a doua zi să-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să asculte o chestiune scandaloasă, cu toate că știu deja totul din romane. Eu unul nu știu... poate că deviez, dar în orice caz, în afară de dumneavoastră, nu cunosc pe altcineva care ar fi putut rămâne... la rugămintea unui băiețandru (da, a unui băiețandru, recunosc din nou), să-și petreacă seara cu el și să... participe la toate astea... pentru ca... a doua zi să-i fie rușine... eu (de altfel, sunt de acord că nu mă exprim cum trebuie) apreciez extrem de mult și respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea de ce și de cine să se descotorosească; între timp ceilalți apucaseră să-l urce pe Ippolit în trăsură și plecară. Ce zici, mult o să mai țină asta, Ivan Feodorovici? Ce părere ai? Mult timp o să-i mai suport pe băiețandrii ăștia răutăcioși? — Păi eu, dragă... eu, firește, sunt gata și... prințul... Totuși, Ivan Feodorovici îi întinse prințului mâna, dar nu apucă să i-o strângă și fugi în urma Lizavetei Prokofievna care, cu scandal și mânie, cobora scara. Adelaida, logodnicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmă mă consideram vinovat, însă acum mi-am dat seama că nu sunt. — Așa deci! Bine; ascultă și stai jos, pentru că eu n-am de gând să stau în picioare. Se așezară amândoi. — În al doilea rând: nici un cuvânt despre băiețandrii răutăcioși! Stau și vorbesc cu tine zece minute; am venit la tine ca să aflu ceva (tu, poate, te gândeai la Dumnezeu știe ce?) și, dacă sufli măcar o vorbă despre băieții aceia impertinenți, mă ridic, plec și o rup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele dumitale sunt totuși compromise, Ivan Feodorovici, fetele, domnișoarele din cea mai înaltă societate, bune de măritiș, ele au fost aici, aici au stat, au auzit totul, și în istoria cu băiețandrii sunt amestecate, bucură-te, ai fost și tu aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l iert, n-o să-l iert pe prințișor, niciodată n-o să-l iert! Și de ce Aglaia, de trei zile, o ține numai într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]