179 matches
-
de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta îți dă dreptul să tragi cu urechea când vezi un polițist în misiune? Puștiul își aranjă freza. Danny zise: — Ți-am pus o întrebare. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bine-i să afle pe loc cine comandă aici! Adam reușise să se ridice pe jumătate. Încă mai avea un picior Întins pe jos, când a văzut-o pe Neng ridicând scurt un genunchi. Mișcarea s-a oprit Între picioarele băietanului, care s-a prăbușit fără să crâcnească. A Întins o mână să se apere de alte lovituri, dar nu i-a fost de nici un folos. Neng i-a sărit deasupra și l-a lovit Întruna În același loc, ba uneori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Toscana și Umbria, văzusem în galeria Uffizi, în sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli, mai apoi în Palazzo Pitti Sfântul Sebastian al lui Sodoma, trupul lui de băietan străpuns de săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mini, din nerăbdare, socotind că sosirea lui va dezlega acum plecarea lor, se sculase și, pentru a da un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna prostănac pe bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni nu-i putea îngriji echipajul. Dar unde oare? Ochii încruntați ai stăpânului casei, care se oprise un moment pe terasă, dezmierdîndu-și barba scurtă, arătau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp în care trupurile fără de viață au intrat în descompunere și le-a făcut dispărute pe undeva prin șesurile întinse din preajma centrului raional. Măi băietani! Voi să faceți totul așa cum se cere!.. Anume să scandați cu putere URSS bastion al păcii e! și Jos cu cei ce vor război, pentru pace sîntem noi! că de nu, Sacaliuc aista mai întâi te împușcă și abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știe tot... are ureche fină, colega... Altă dată să mă contactezi în prealabil! Necrolog Fără îndoială că Domnia Ta, stimate cititorule, nu l-ai cunoscut pe Roibu din Călineștii Sucevei și nici măcar n-ai auzit de el pentru simplul motiv că băietanul Roibu, după cum îl numește cumătrul Bas-stăpânul, este un căluț discret care o viață întreagă și-a văzut numai și numai de poverile lui și doar arar gospodarul îl mai slobozea, la rugămintea megieșilor, să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și atunci au dat vina pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva guri de aer puternic ozonat al locului și bine mirositor a trifoiaș sălbatic de pe pajiști însorite și a floare de cireș de pe versanții gazde ale arborilor înveșmântați în straie de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar el în gura satului. De aceea, oamenii îl văd tot mai îngândurat, tot mai nemulțumit și închis în sine ca și cum nici n-ar mai aștepta ceva bun și frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi, vecină, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-a tot încurcat mamă-sa cu alesul nurorilor că mai-mai să-i treacă vremea... Prin sat se vorbește cum că destui băietani dintre aiștia scoși de curând la horă îi spun în ultima vreme bădița Vasile. Aista n-ar fi un motiv de așa mare supărare, vecină Tincuță! Eu cred că Vasile al Ilariei are alte ofuri mult mai mari! Că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Lasă că ți-o fac și eu!... Și mi-a mai făcut unele glume. Uneori, șoferul Gălușcă pleca de cu seara la depozitul din pădure ca să facă mai multe curse, deoarece era plătit în acord. Uneori era însoțit de un băietan, muncitor la depozit. Într-o dupăamiază, înainte de a pleca în cursă a mers acasă să se odihnească un pic și să-și ia mâncare. După ce au plecat muncitorii acasă, prinsesem din vreme un motan negru. L-am luat și l-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul a început să miorlăie și mai înfiorător. Au coborât din nou din cabină și motanul a tăcut din nou. Gălușcă îi spune băietanului: - Nicule, așa îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dăm bătăi, mai departe, fiindcă s-au ameliorat treburile, deoarece apa vine limpede Iar eu am continuat a-mi face datoria, punând pe sondorul Cornel Braiu, cel tinerel, să curețe canalul de scurgere de la sondă, pe nișă, până pe direcțională și băietanul a curățat hogașul și ajungând pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tartine-n Parcul Expoziției și la Regiment, sus, lângă cal... Ai lu’ Marinaru’ o s-aducă săptămâna viitoare alea două gagici tari, blondele alea de te fac din ochi, o să fie și concurs de Miss și artificii, mi-a zis un băietan de pe-acolo... - Și azi? Care-i cu potolu’? - Azi e-un partid mai nou, ceva cu... dreptate și creștinism... - Cu dreptatea-s toți, bă! - Și creștinismu’? - Cine mă-sa mai are nevoie? Poate tu, Buzatule? Balaoacheșii sar pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gura strânsă într-o expresie dură și urmări cum iese fumul: — L-am cunoscut chiar foarte bine. Am fost împreună la infanterie. Am avut parte chiar și de ceva acțiune. Desigur, pe vremea aia nu era mai mult decât un băietan, dar nu părea să-l deranjeze prea mult, era curajos. — Înmormântarea a fost joia trecută. — M-aș fi dus dacă aș fi avut timp. Se gândi o clipă: Dar era tocmai în Zehlendorf. Prea departe. Își termină berea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nici ea să se uite la ouă. Nu sunt gravidă. —De unde știi? Pur și simplu știu. Putea să se ducă învârtindu-se dacă își închipuia că intenționam să discut cu el despre ciclul meu. Așa că Don, Eamonn, Stalin și un băietan pe nume Barry pe care îmi aminteam că-l văzusem cu secole în urmă - adică ziua trecută - au pregătit singuri micul dejun. Eu am stat pe scaun, am băut apă, am respirat adânc și am încercat să nu vomit. Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să schimbe câteva vorbe. Aflând că urmează să plece acasă la Moș Calistrat, ceruse să vină și ea. Se cam bosumflase auzind că trebuie să meargă singur dar, lucru de mirare, nu protestase prea mult. Într-o zi, când eram băietan tânăr, începu Calistrat să vorbească dintr-o dată, tata m-a luat cu el pe munte. Nu mi-a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum pune în desagă cornul cu pulbere, plumbii și flinta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfiată la dorința nevestei lui, o femeie frumoasă, adusă din Basarabia. Gheorghe bătu la o poartă mare, care nu lăsa să se vadă locuința sau alte acareturi din jur. Oameni buni, deschideți! Cine-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan supărat, pesemne, că fusese trezit din somnul dulce al dimineții. Eu vin tocmai din Sticlăria și aș avea oarecare treabă cu domnul inginer, spuse Gheorghe. La ora asta, măi omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să plece la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan supărat, pesemne, că fusese trezit din somnul dulce al dimineții. Eu vin tocmai din Sticlăria și aș avea oarecare treabă cu domnul inginer, spuse Gheorghe. La ora asta, măi omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să plece la slujbă. Că mîine, poimâine va deveni șeful colhozului! Spune-i numai că o venit un om din Sticlăria! se rugă Gheorghe. Care om din Sticlăria? se auzi o voce aspră. Eu sunt Gheorghe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
La oraș nu are nimeni astfel de preocupări. Când i-am făcut cunoștința, mie nu mi s-a părut un personaj grav. Poate pentru că prezența mea îl făcuse mai rezervat, sau pentru că mărturisirile nu se spun dintr-o dată. Părea un băietan șmecher, care știe să se negustorească când îi cer să ne plimbe pe mare sau să ne vândă guvizi. Ioana nu mințise, dar transformase conversația lor după obiceiurile pe care le avusese cu mine, îl silise să vorbească într-un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mulți: zăvoarele fuseseră smulse c-un drug de fier. Dar Oase-Strâmbe - nici nu știau cum să-i mai zică - era vârât în toată mârșăvia, vor dovedi! Cel mai surprins de cele ce se petreceau de o vreme se arăta un băietan de vreo șaisprezece ani, surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu se trage zorul și fugea repede într-acolo, lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O frântură din mulțimea adunată liorpăia deja, nu din cale afară de deranjată, prin șervețelul de apă întins de gravitație pe pavaj. Lumea urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire adiată, că, uite tocmai băietanul de la dânșii din cartier, ce-și înjghebase stilul ăsta neobișnuit de viață, n-o fentase, o dăduse în asemenea chip, încît neobișnuitul nu-și luase încă tălpășița de la ei, erupsese și se procopsiseră și c-un izvor. - Am dat drumul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deprins să învârtă bani. Nici atunci nu-i spusese: „casa mea, curtea sau acareturile“, ci, cu un ton alb: „clubul de călărie“. Nu era nevoie să-i ceară să vadă caii. Îi găsi pe toți șase purtați „la coardă“ de băietani echipați după reguli de echitație. I se strânse stomacul a mia oară: așadar doctorița avea șase bărbați, pe care îi chema doar pocnind din degete. Ea tocmai văzuse cum se schimbă la față și îl întrebase: — Ești bine? A, da
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]