589 matches
-
ridica când poftesc și nu mă rog de ele să mă iubească. Nici eu nu le iubesc, dar am nevoie de ele, așa cum am avut toată viața nevoie de tine. -Nu se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
iar unii mai și mureau. - Flăcăi!... Vă închipuiți cum au fost zgâlțâiți “eroii” din noi când ne-a spus vor-ba asta? Băiețașii de 7-8 ani, promovați la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
eroii” din noi când ne-a spus vor-ba asta? Băiețașii de 7-8 ani, promovați la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ba câteodată, cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se albă prin bălăriile unui șanț, câți impulsul nelămurit de a se apleca și a o lua de acolo și câți intuiția strălucită de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ultimul proprietar cunoscut, energicul boier Callimachi, din ramura Frânculeștilor, vine aici în 1848 cu gânduri mari, dar pleacă scârbit în aceeași zi când descoperă în biblioteca din aripa dinspre eleșteu, printre cazanii și octoihuri, o adevărată colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care Îl zărise Înaintea mea Împingîndu-mă mereu În spate nespunîndu-mi nimic dreptul ei speranța ei de viață la naștere mai lungă decît a mea ha ha ha cine a rîs isteric lugubru din Întunericul acestei curți lungi și pline de bălării ca un cimitir părăsit nucul bătrîn mijloc și banca pe care jucam șah cu Mitică Bordeianu i-au citit prietenii de la Casa de cultură poeziile Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gândit. Mai bine plecăm de aici, se întoarse deodată Ileana spre el. Îl luă de braț trăgându-l din locul acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă din piatră și că mai existau și alte membre și siluete, pe care nu izbuteam să le disting, scufundate În fîntînă. Mai Încolo, printre vălurile de bălării, se zărea o scară din marmură crăpată și acoperită de moloz și de frunze uscate. Norocul și gloria familiei Aldaya Își schimbaseră de mult adresa. Locul acela era un mormînt. M-am retras cîțiva pași, făcînd colțul ca să arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o doare, nu unde se exersează cinismul politic. Astăzi, Poliția Orașului Buhuși își are sediul într-o clădire parcă predestinată reformei și modernizării. Ea a fost cândva Creșa de Copii ce aparținea fabricii de postav, îngropate acum în moloz și bălării, dar sub care, altădată, și pământul fumega și trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliția buhușeană s-a reformat și modernizat din mers, la „creșa”democrației - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai sunt, alții
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
toată vecia; de-acum alt drum duce către izvoarele noastre spre vatra și neamul din care am ieșit, un imn curat la fiecare poartă, și-n fiecare casă, colinde cântate prin satele pustii și prin cimitirile pline de singurătăți și bălării, vestire de Prunc, născut și dus la ceruri seara pe-un braț de cruce de un înger... Se-aud colindele din Răsărit în liniștea fără de nume și-acum coboară ceru-n lume, rupând din pâine și din vin, prescuri, în
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
fantastic este chiar necesară, pentru că ochiul, mintea, inima, nu ar suporta realitatea. Imagini-tampon stau între sine și sine “terminându-se, reîncepând / ceea ce nu e altul/ și nici nimic nu este” - vârtejul poate fi amețitor în goana după“cuvinte adolescente care, / bălării între dărâmături, / nu vor să se-ntoarcă, / se rotește absența / în culorile pădurii / o voce de foarte departe/ ori o traversare de aripi” (IV). Aici este vorba despre substanța însăși a poeziei care poate fi aflată foarte rar, dar Rosa
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
prin actul forței și mișeliei? Ce simt azi președinții României suprapuși unui monarh neabdicat legal, ci prin aceleași mijloace ale tiraniei? Ce simte un președinte care în disperarea unui popor ce nu-l vrea, rămâne prins de putere, ca o bălărie ce-și desface ghearele rădăcinii și se întinde cu ele, înădușind planta roditoare?! Suveranii României au simțit dintotdeauna dragostea poporului român crescând pe măsură ce anii lor de domnie se revărsau în vadurile istoriei. Nu au îmins ura și paroxismul, spre a
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
prelucrat, care a fost închisă imediat după revoluție de guvernul păstorit atunci de Petre Roman. Între vechea uzină de preparare și mina Vărad acum părăsită, exista o mare plantație de viță de vie, acum un fel de pășune plină de bălării și ciulini specifici zonei clisurii. Pe locuri unde cândva erau pustii acum apare o pensiune cu restaurant, clădire frumoasă care continuă să se dezvolte. Ne apropiem de comuna Coronini și observăm în dreapta noastră semnul cum că până la satul Sfânta Elena
PLECAREA DIN MOLDOVA VECHE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367362_a_368691]
-
pământul nu se mai descurcă. Sărăcie lucie. Părintele nu mai prididește, aleargă de la o casă la alta cu cetitul, apoi de la o groapă la alta. Au rămas atâtea femei vădane, că te apucă dorul de ele. Ogoarele sunt asfixiate de bălării, n-are cine să le mai muncească, câinii urlă după stăpânii lor și stau pe morminte nopți de-a rândul. Deja s-au apropiat. Au dat peste câteva bucăți de lemn din podul care a fost așezat deasupra sicriului. Treaba
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
expresie fascistoidă”. În acest comunicat se afirmă: „prezența claselor românești în Odorheiu Secuiesc dăunează procesului instructiv-educativ în limba maternă maghiară”. De asemenea, autorul remarcă faptul că școlile maghiare sunt așezate în centrul Odorheiului în vreme ce școala românească a fost izgonită între bălării pe un deal. Autorul evocă cu tristețe în suflet și mâhnire situația dezastruoasă a școlii românești din Odorheiu Secuiesc încât cele revelate de autor te fac să te întrebi dacă cele descrise în carte sunt din prezent sau din perioada
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]
-
pâlpâire de flacără, rosti John. Încet-încet ziua se scurse și umbrele invadară pădurea. Se opriră să-și potolească foamea și setea. După un sfert de oră porniră iarăși printre hățișuri. În curând descoperiră un iaz cu apa verzuie, năpădit de bălării și mătasea broaștei. - Cu siguranță principele a ascuns comoara undeva pe lângă lac, intui Michel. - Și eu presimt acest lucru, aprobă Giorgiana. - Voi femeile aveți un simț acut al premoniției. Înconjurară lacul printre tufișuri și bălării și ajunseră de unde au plecat
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
cu apa verzuie, năpădit de bălării și mătasea broaștei. - Cu siguranță principele a ascuns comoara undeva pe lângă lac, intui Michel. - Și eu presimt acest lucru, aprobă Giorgiana. - Voi femeile aveți un simț acut al premoniției. Înconjurară lacul printre tufișuri și bălării și ajunseră de unde au plecat. - Eu una sunt dezorientată. Nu realizez unde-i răsăritul și nici apusul, constată Giovana. Se priviră stupefiați. Într-adevăr se rătăciseră. - Am trecut peste comoară! - exclamă deodată în culmea fericirii Exporatorul. Din moși-strămoși se spune
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
iunie 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi eu scriu în versuri despre țară, Ca tine în ea,la fel trăiesc și simt, Chiar dacă eu ,nu am muncit „afară”, Sunt în țara mea, străin și oropsit! Nu mai cunosc potecile străbune. În bălării ne plâng pusti ogoare, Ce nu mai leagănă de aur grâne. Nici ciocârlia, nu mai cântă-n soare! Vezi? Poarta nu-i închisă,dar e pustiu. În prag stă mama, dar gândurile-i fug, Călătorind în lume,spre al său
E SFÂNTĂ ŞI E ŢARA MEA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349773_a_351102]
-
ori am să știu. “Ia-uzi mai! - vrei să te învăț meserie și să te și plătesc?. Fără comentarii ... .. Într-o altă zi mă duce cu mașina să undeva aproape de orașul Sân Bernardino unde avea o proprietate, un teren plin cu bălării, ierburi și buruieni și îmi zice că până seara să dau cu soluții care omoară buruienile (Weed-Grass Killer). M-a lăsat acolo, în căldură torida a verii (95 grade f.), fără mâncare și fără apă potabilă, de dimineață până seara
BANI SI OMENIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361915_a_363244]
-
n-am sfârșit, sunt continuă... Sunt roata Singură, frumoasă și neobosită, Mereu în alunecare, mereu în derivă Mereu î n l o c u i t ă... Sunt roata spânzurată-ntr-un cui În hambar sprijinită de șură Lâncezind între bălăriile nalte cât casa Asudând în colbul stelar, cea mai inutilă plămadă. Sunt roata Rătăcită pe drumeagul pustiu Căzută-n răscruce de vânturi La intersecția tuturor pașilor Sunt la discreția lunii-n declin Sunt roata sărită din fix Care-și țipă
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
târziu, eram eu licean, alt popă numit Rădulescu a finisat construcția cu bani de la oamenii din comună - la care și familia mea a contribuit. Acolo ne jucam ” De-a Războiul” : ne împărțeam în două armate inamice și ne ascundeam prin bălăriile din afara sau dinăuntrul bisericii, ori ne cățăram pe ziduri, ne piteam prin unghere... Și care vedea primul un inamic trebuia repede să strige, de exemplu „Pac, Pondoc!” (adică te-am ochit, Pondoc - Pondoc fiind numele unuia dintre inamici -, ești mort
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
dăm din picioare, ne ascundem sub pat, sau ne proptim cu mâinile și picioarele în pervazul ușii. Vichentie, Tuzik și cu mine cutreeram toate râpile și coclaurile din preajma Vărzăreștiului, satul meu de baștină și Vichentie mă învăța numele la toate bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar din păcate el îmi spunea în rusește și eu le-am uitat de mult. O dată, țin minte că acum, era vară, mama avea la spălat niște țigănci ce puseseră în ograda
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
copite, șorici, oase măcinate, usturoi și coloranți. Nu mai vreau laptele “spălat”, untul cu gust de săpun, smântâna din amidon și iaurt artificial. Vrem locuri de muncă. Vrem sere în jurul orașelor și nu primari hoți de pământuri și câmpuri cu bălării. Vrem polițai care să nu păzească primarii și hoții lor, ci pământurile oamenilor. Vrem nuclee industriale pentru a ne reface o industrie de înaltă tehnologie, pentru a fabrica produse cu materie primă redusă, dar care să înglobeze inteligență. Nu mai
VREAU SĂ FIU ROMÂN. NU VREAU SĂ FIU BECALIZAT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351115_a_352444]
-
de fabrică, de uzină, de șantier, iar ogoarele nu pot rodi fără investiții pe care țăranul cu buzunarele întoarse pe dos nu le poate suporta. Așa-i și la Buhuși.Fostafabrică de postav colcăie de jivine și e acoperită de bălării. S-a început a fi împărțită pe hălci și nimeni nu prevede ce se va alege dintr-un rai care a îmbrăcat și hrănit un oraș și împrejurimile! Bisericile cu bolți peste bolți nu fac pâine în locul holdelor și de
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]