599 matches
-
funcționau în aceeași plasă și comunele Bălării, Copaciu și Naipu. Comuna Bălării cuprindea satele Bălării, Curuienii de Jos (Gorneni), Curuienii de Sus, Chiția și Stâlpu, având o școală cu 45 de elevi (dintre care 4 fete) și două biserici (la Bălării și la Curuienii de Jos). Comuna Copaciu (sau "Gruiu") avea în compunere satele Copaciu și Crovu, cu 1342 de locuitori, având două biserici (una în fiecare sat). Comuna Naipu era formată din satele Băleasca, Cioflicu și Naipu, cu o populație
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
sat). Comuna Naipu era formată din satele Băleasca, Cioflicu și Naipu, cu o populație de 1133 de locuitori. Existau și aici o școală și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează teritoriul comunelor în plasa Argeșul a aceluiași județ. Comuna Bălăria avea 1478 de locuitori în satele Bălăria și Matei Basarab; Comuna Ghimpați, care cuprindea acum și satele comunei Crovu, desființată, avea 6318 locuitori; iar comuna Naipu avea 1680 de locuitori în singurul său sat de reședință. În 1950, comunele au
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
Băleasca, Cioflicu și Naipu, cu o populație de 1133 de locuitori. Existau și aici o școală și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează teritoriul comunelor în plasa Argeșul a aceluiași județ. Comuna Bălăria avea 1478 de locuitori în satele Bălăria și Matei Basarab; Comuna Ghimpați, care cuprindea acum și satele comunei Crovu, desființată, avea 6318 locuitori; iar comuna Naipu avea 1680 de locuitori în singurul său sat de reședință. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești și apoi (după
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
de locuitori în singurul său sat de reședință. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București; comuna Ghimpați a luat în acea perioadă numele de "Crovu". În 1964, satul și comuna Bălăria au luat numele de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în “Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004. În economia județului Giurgiu se disting că activități
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
muzică Binder cu familia (originar din Laslea, ulterior dirijor filarmonia Sibiu). Autorul acestui(!) paragraf, pe atunci copil și prieten cu cei mai tineri doi băieți al profesorului, m-am târât cu o lanternă circa 2 metri în tunel. Am văzut bălării și schelete de pisici și broaște. Intrarea/ieșirea de circa 100 cm lățime și circa 70 cm înălțime, se află în partea de jos în zidul către stradă/parc. Tunelul se lărgește și se mărește în jos. Probabil tunelul conecta
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
teascuri și instalații ciudate. Mărțina a ignorat gură lumii. și-a construit Visul. Nu a chemat soborul de preoți să facă sfeștanie. A adus arhitecții, constructorii. Cei mai buni. În doar șase luni, din șandrama peste care crescuseră În voie bălăriile, din locul unde se adunaseră câinii vagabonzi În timpul prăsirii, a scos la iveală un magazin cu antichități, așa cum văzuse În Provence, În Franța, pe timpul studenției. Turiștii japonezi i-au făcut safteaua. Afacerea prinsese. Mergea din zi În zi tot mai
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
și violenței), zi declarată sărbătoare națională în Germania. „Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” este o zi de comemorare a victimelor războiului și dictaturii, precum și a soldaților armatei federale germane, căzuți în lupte. În aprilie 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (actualmente Valea Plopilor) au fost exhumați 58 eroi bulgari și au fost depuși în Cimitirul Pro Patria. În prezent, în parcela bulgară a cimitirului „Pro Patria” sunt înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată de o firmă
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
cea mai importantă a anului pentru amărășteni - Sfântul Ilie, ziua comunei. Mă simt foarte atașat de amărăștenii mei și am încercat ca aproape în fiecare an să ajung la Amărăști, în această zi mare. Casa mea este încă neterminată, multe bălării în curte și... secetă mare. Totuși, prunii sunt plini cu prune, viile cu struguri, merii cu mere. Pe acea vale binecuvântată de Dumnezeu, așa cum spunea mama mea, niciodată seceta nu distrugea totul. Tot se mai făcea câte ceva în anii secetoși
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
stingă... Atunci, luându-mi pușca și roibul fără chingă, / pornii spre Olt în goană... De-aici, din stufărișuri, / mi se părea că toamna mă cheamă cu tăișuri / de strigăte de lișiți și gemete de plopi... Din văgăuni, din mlaștini, din bălării, din gropi, / ieșea, adâncă, seara, vuind, ca o bulboană"...» (Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două războaie mondiale", vol. II, București, Editura Minerva, 1974, p. 166 sq.). Un rafinat expresionism, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarcă și în volumul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc și larmă Peste orașe, case, curți și porți, Ca viii somnul morții să adoarmă, Să nu cunoască totuși somn nici morți! Vi-i visul sarbăd! Dacă morți-acum Se odihnesc sub bălării roșcate, Sub glii ce-n primăverile cu fum Tot verzi rămân pe câmpurile- arate, Atâția oameni vii vă vor opri, Cu ura lor v-or strânge ca în fiare, -Căci vor să construiască lucruri noi, Să râdă, să iubească și
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
de teren". În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților lui Eminescu, erau "complet părăsite și acoperite cu bălării...", după cum consemna, în 1926, "Revista Moldovei" din Botoșani. Deoarece casa familiei Eminovici din Ipotești era ruinată, proprietarii moșiei Ipotești au dărâmat-o până la temelie în vara anului 1924, determinând manifestații din partea studenților români și evrei din Botoșani împotriva acestei dărâmări
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești () [Corola-website/Science/313080_a_314409]
-
largă răspândire, după 1820 el depășind granițele unui fenomen strict local. În prezent, biserica zace abandonată la cca 2 km de Cojani, pe locul vetrei vechi a satului, aproape de malurile Gilortului. Recent, a fost dezgropată, la propriu, de sub mormanul de bălării care o acoperiseră în totalitate, în ultimii ani, de când biserica este lăsată în părăsire.
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști"". După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică, care a păstrat hramul Sfântului Mare Mucenic Procopie. În perioada 1986-1987 s-au efectuat o serie de cercetări arheologice în locul unde s-a aflat pridvorul bisericii, fiind
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie 1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov-Argeș supranumită și Bătălia Bucureștilor. El a declanșat un atac furibund la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați. Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a
Stan Poetaș () [Corola-website/Science/326258_a_327587]
-
din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau neliniștiți în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpii de lângă drum, unul dintre militari descoperi în sfârșit un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldațiise îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră în obiectele brâncușiene nu sculpturi, ci piese industriale. Similar, în Traianul lui Gorduz, e de văzut altceva - acoperirea conștiinței unui mare artist de bălăriile verzi și uscate ale protocronismului ce toca mințile altor creatori ai vremii (Ioan Alexandru etc., etc.)” Dar eseul lui Erwin Kessler, intitulat „Gorzo, Gorduz și publicul mofluz”, din revista „22” (nr. 19, 8-14 mai), trebuie citit în întregime.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc. Deci mai sunt trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zona Clearing - pământ sterp - și în jurul aeroportului, iar din acestea o parte s-au dus pe plata impozitelor; și uneori, când îl luam la plimbare, îmi spunea: „Clădirea aia cu magazine era a noastră,“ sau, despre un spațiu plin de bălării dintre două cocioabe, „Tata a câștigat terenul ăsta dintr-o afacere acum opt ani și voia să construiască pe el un garaj. Mai bine că n-a apucat.“ Așa că o plimbare era prilej de melancolie, deși nu pot spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
alunecă șopârle, orhidee sălbatece se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se încîlcesc și, chiar mai mult decât vestigiile civilizației maya, jungla pare să fie adevărata enigmă aici. Cu excepția cărărilor, incinta e plină de iarbă. Pe un dâmb, lângă un templu, un om taie cu o machete bălăriile ce amenință zidurile. Bălării în care cresc flori cu petale grase și din care se ridică un miros neplăcut de piatră putrezită. Respinsă continuu, de când s-a deschis aici șantierul arheologic, jungla n-a fost "cumințită". Stă la pândă, parcă, așteptând să-și înghită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întrebare există acum... În clipa când templele au fost acoperite odinioară de pădurea tropicală, s-a petrecut aici exact ce s-a petrecut când Forul roman, invadat de iarbă, a devenit târg de vite. Fără să vrea, omul care taie bălăriile transformă de aceea incinta arheologică într-un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
farmecul. Terenul care se întindea de cealaltă parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care împestrițau dalele pătrate de granit păreau a fi mai curând simptomul unei boli postindustriale. Când George a ajuns la canal, se pornise din nou ploaia. Câțiva curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]