155 matches
-
limba i se dezlegă și țăranul îi destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată sau cum o cheamă; fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui Joao cu o bucată de hârtie în mână, unde sunt traduse neglijent și fără prea mare convingere afecțiunile sau problemele tale. Interpretul, dacă se va întâmpla să fie vreunul în momentul în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao. În cele câteva secunde pe care le ai la dispoziție în fața entităților, îți joci perplex rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
porțiune a poemului său, cu care, cu puțin înainte, preschimbase trei sferturi din sala de cenaclu în cubul de chihlimbar. O dăduse adică iarăși pe invocație: "...Moartea îmi șoptește cuvintele și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate..." Bălmăjea el, bâiguiala lui de acum părând însă departe de-a mai produce firișor din efectele scontate: "...De la etajul întîi al blocului unde mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
V-ați bruftuluit, cât v-ați bruftuluit, dar pîn' la urmă v-ați plesnit în microb. - ...Numai că, într-o seară, după ce polizasem suficient, instalându- mă într-o confortabilă zonă de febrilitate intelectuală, țâșnește scurt, către mine, bijuteria de talmudist. Bălmăjește ceva. Își agita cicatricele. Și-mi arată pe degetul mijlociu un inel... - E-te, fleoșc! - Și îmi zice: "Ochiosule!" (pe motiv că nici el nu izbutise să mă privească niciodată în ochi) " Ai tu habar, măcar cu creierul mic de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păstreze, aproape de suflet, un ascuns domn Costache, mai puțin plângăreț, desfigurat cu îndoită finețe și căruia, cerîndu-ți o cană cu apă, să-i poți oferi ca acum un pahar. Poftim! Bea-l de-aici! - Spune și dumneata, i-am bălmăjit pe limba lui, dacă lumea aceasta mai recunoaște vreun merit?! Dumneata trebuia să te naști vreun cântăreț, vreun artist. Să stai acasă cu Dina, să te scalzi în belșug și să-i scrii povestiri de un milion de dolari. Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
David Hennessy, agentul de asigurări de la Lloyd’s care se pensionase și era acum trezorier la Clubul Nautico, Îmi telefonase cu o seară Înainte, pe cînd mă aflam În apartamentul meu din Barbican. Hennessy era neliniștitor de vag, părea că bălmăjește de unul singur după prea mult soare și sangria, ca ultimul om În care să poți avea Încredere. Pare destul de nasol... Frank mi-a spus să nu te bag la griji, dar am simțit că trebuie să te sun. — Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care înrăutăți situația. Spre lauda ei, Violet nu făcu nici un comentariu, nici măcar nu ridică din sprâncene, dar simpla ei prezență era de ajuns pentru a o face pe Tabitha să se piardă cu firea și mai mult. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Paul în mijlocul sălii de repetiție. Era cam palidă. Ducând mâna la cap, își ceru scuze, era puțin amețită, dar avea să încerce să se concentreze. Cu toate acestea, situația se înrăutăți. Violet începu să-și uite replicile și să bălmăjească cuvintele pe care nu și le mai amintea. — N-a băut nimic, nu? îi spusei eu lui Sally, neștiind ce să cred. Nu, bineînțeles că nu. Cu toate astea, se aplecă și mirosi cafeaua din care băuse Violet. —Atunci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului. La un moment dat a fost angajat ca traducător la un birou din Berlin. Fiind un om franc și curajos, a criticat regimul În fața colegilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la țăranul socialist până la generalul alb - la fel cum scriitorii sovietici manipulează astăzi termenul „fascist“. Nu și-au dat seama niciodată că dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit înapoi pe Victoria Street. Mă simțeam aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spus Lauren. Dar tu ce faci aici, În Careyes, de fapt? —Sunt În... luna de miere, i-am zis, cu o voce nesigură. —Lună de miere adevărată? Întrebă Lauren. Mda, am răspuns eu, fără tragere de inimă. —Singură? — Oarecum, am bălmăjit eu, lăsându-mi ochii În jos. (Am fost Întotdeauna de părere că pardoseala este un loc excelent pe care să-l fixezi cu privirea atunci când trebuie să recunoști că ți-ai pierdut soțul cam la trei secunde după nuntă.) — Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data următoare. Am de gând să merg În prima săptămână din noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu el numai când nu vei mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa scării. M-am luat repede după ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcuse acolo Leo. Doar că nu se știa cine făcea propriu-zis relatarea. Un text criptic, scris parcă sub influența tranchilizantelor. Pentru prima oară Cosmin avea senzația că se afla pe o cale adevărată, nu pe una din fundăturile pe care bălmăjise până atunci. Deși după moartea lui Arthur hard disk-ul de la computerul acestuia fusese subtilizat, se pare că pastorul apucase să-i dea discheta cu textul respectiv nepotului lui nea Fane, Mitrică, venit la o întrunire politică la Paris. Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
si i-a adresat altă întrebare, probabil din statut. În continuare nu se mai potrivea cu nimic adecvat de pe lozinci, iar ce avea în raza vizuală era insuficient. Disperat a întors capul poate vedea ceva si a început s-o bălmăjească, însă Rebegilă nu l-a lăsat și a început cu limbajul lui de lemn. Când a terminat ce avea de spus, Burlacu fără să privească pe nimeni, exclamă: - Foarte bine tovarășul Laur! Ulterior află, în caz că nu știa candidatul, trebuia să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luat pe sus așa de când eram mititel. Mama își croi drum prin fața celorlalți oameni din rând și mă târî jos pe scări spre ieșire. Pe ecran, păream să nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-am auzit ce anume. I-am văzut pe bunica și pe tata urmându-ne pe interval și pe bunicul ridicându-se silnic de pe scaun. În timp ce mama deschidea ușa care dădea spre scara de ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de Stilton. Dădu scârbit farfuria la o parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva? Ai avut mare tupeu să vii aici. Weekendul pe care l-ai petrecut la reședința familiei a fost suficient de lung ca să-ți înfigi ghearele în tatăl meu. Câți bani ai stors de la el, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba tot bălmăjești acolo, omule? Știm cu toții că bântuie prin casă un nebun. Vrei să spui că nu-l consideri vinovat? — E una din teoriile posibile, atâta tot. — Înțeleg. În acest caz, poate vei avea amabilitatea să ne spui care sunt celelalte. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mulțumesc foarte mult“ sau „vă mulțumesc din inimă“, toate acestea fiind formule care se foloseau În Italia chiar și atunci când cineva nu făcea altceva decât să-ți Împrumute un mers al trenurilor sau să te-ndrume Într-o direcție. Tânărul bălmăjise un fel de „mersi“ În sictir și se uita bănuitor după noi În timp ce ne Îndepărtam. Îi făcui cu mâna. Era prea plin de sine ca să-mi răspundă. Ne-am continuat drumul spre Spezia. — Uite-un tânăr care o s-ajungă departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu băutură și să-i arunce-n apă. În timp făcea asta, auzi un motor, cînd Își ridică privirea zări o barcă ce se Îndrepta spre ei, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vor fi transportate la Paris. O clipă mi-a trecut prin minte să desfășor Întreaga operațiune sub un nume secret de cod, ca să aducă și mai mult a operațiune KGB, dar m-am lăsat păgubașă, pentru că Uri și așa abia bălmăjea engleza. Verificasem cât de repede putea ajunge coletul cu cel mai rapid curier DHL, dar acolo nu puteau asigura livrarea decât luni, ceea ce era, evident, inacceptabil. De aceea fusesem nevoită să recurg la ideea cu avionul particular. Dacă totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]