659 matches
-
de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui Dumnezeu. În cer omul urcă când își simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bordată de violet și-a schimbat irizațiile înspre culoarea roșie. Spiritul devenit roșu, spiritul acelei misterioase Minodora este mânios. Se zbate, vibrează și o îmbrățișează pe Dora într-un cerc arzător. Încearcă să redea gândire formei flasce ca o mică băltoacă transparentă cum a devenit Dora după această reîntoarcere în lumea spiritelor. Parcă ar face niște insistente gesturi de reanimare. Gândirea Spiritului roșu nu poate încă intra în comunicare cu cel al Dorei ca să o întrebe ce dorește să devină : "Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în creștetul măcelarului. Corpul acestuia s-a rostogolit cât colo, calota craniană, dislocată, până hăt către groapa cu dejecții de la grajdul din apropiere. Gelatina albicioasă a creierului s-a risipit prin țărână și bălegar în timp ce sângele se strângea într-o băltoacă purpurie chiar lângă trupul făr' de tichie, cuprins de spasme. După un moment de liniște apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat pe o bancă de piatră din piață. Exista ceva special În privirea căpitanului: pe de o parte era foarte clară și foarte Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa băltoacelor În diminețile de iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul meu, mă-nvață... bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
șase, Prin zvon de clopot și-a roților bătăi de talere Să te transferi într-acolo, unde ploi tumultoase Decât cerneluri și lacrimi sunt mai sunătoare. Unde, precum pere, prăsade carbonizate, Din copaci puzderia de grauri, risipitor, Va cădea-n băltoace, spre-a prăbuși uscate Tristeți neogoite-n adâncul ochilor. Sub ea, prin nea, petice de pământ negresc, Și vântul de țipete e răscolit ca de brăzdar, Și, cu cât mai întâmplător, cu atât mai firesc În hohotul de plâns versuri
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
pe românește, și vorbim nu rău..." Cred că constituția este necesar de schimbat," Și cu toate că nu reprezint pe nimeni, eu, ca vorbitor de limba română a lui Eminescu, a lui Sadoveanu, a lui Rebreanu și Creangă, revenit la suprafață din băltoaca bilingvismului încă viu (bilingvismul dar și subsemnatul!) încerc uneori să-mi întreb interlocutorii (pesimiști?): "Fraților, dar n-ați încercat să vă reînvățați limba dacă ați uitat-o? Sunt atât de puțini cei ce nu se jenează să recunoască acest lucru
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
atunci când umbli după un post. - Ce faci aici? cauți pământul? întreb serios. - Da, pământul... planeta, - răspunde preocupat. Eram, într-adevăr, ca pe altă lume. Bășicele de noroi se umflau, se spărgeau, bolborosind a fierbere... Mă uitam într-un fel de băltoacă unde gazele făceau mai tare bulboci, mereu în altă parte, în urmă și înapoi... Miroase a infirmerie a iod, a cazarmă dezinfectată recent. Mă gândeam cum mă sculam în zori în aerul cazarmei care mirosea la fel și cum beam
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
o formă, în perpetuă transformare: sînt oameni-aluat sau oameni-gelatină care "trăiesc" astfel: Pe măsură ce se rostogolea pe scările în spirală, trupul femeii devenea tot mai fluid, scurgîndu-se ca o pastă roșie pe trepte, sfîrșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturîndu-se de mîzgă, se ridică un trup alb, inconsistent, asemănător cu un limax". Naratorul însuși se prinde în (sau, poate, e chiar autorul acestui) joc, experimentînd, prin Oliver și Noimann, trecerile succesive în alte regnuri ("Pe scara decăderii
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
Benjamin, în care mișcarea era una de balansare, de alunecare, de dezechilibrare restaurată înainte de a deveni cădere, de mișcare mecanică, oricum orice altceva decât balet. Ambientul fragmentelor filmate era unul în aer liber: pe un drum de țară plin de băltoace, pe un stadion pe care ploua etc. Întreaga desfășurare kinetică, pe o temă generală dată, se sprijinea în primul rând pe capacitatea de împrovizație a interpreților. Deoarece la ediția din 2009 a eXplore dance festival nu am putut participa, putem
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
și traducere de Geo Vasile OSSI DI SEPPIA Lămâii Ascultă-mă, poeții-ncoronați Se mișcă numai printre plante Cu nume rar întâlnite: buxus, ligustru sau acant. Mie, sincer să fiu, îmi plac drumurile ce se-nfundă În râpe ierboase, cu băltoace Aproape secate unde-nhață băieții Câte-un firav țipar: Ulicioarele de-a lungul șanțurilor: Ce coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
Irina Horea Se culcă devreme si se trezesc în întuneric. E iarnă, nopțile sunt lungi, dar afară, unde frunzele s-au scuturat de pe crengi, răzbate lumina grea de zăpadă. O pisică doarme în băltoaca de soare. Era mică atunci cînd băiatul era și el mic, dar ea a crescut mai repede decît el. Totuși, noaptea, se furișează, cu alunecare posesivă, pe patul lui Kiri. S-au născut la cîteva săptămîni distanță, el are acum
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
colocvial, o particulă cu rol de precizare și intensificare, sinonimă cu exact, chiar, (în)tocmai sau taman. Cu această valoare, fix precedă și întărește o comparație - „toți ar proceda fix la fel” (subiectiv.ro) - sau precizează un circumstanțial - „fix în băltoacă” (220.ro), „cade fix în cap” (antena3.ro) etc. Valoarea de intensificator și marca de registru informal îl fac să apară în formule de imprecație sau amenințare, adesea cu o nuanță ironică. Ca intensificator, fix neagă presupunerea unor diferențe, contrariază
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
cailor încît / tăcerea lor mă desparte de propria-mi viață - / din lemnul patului care dă în livada de vișini / noapte de noapte se aud cîntece noi" (liniștea umbrei). Autocenzura ajunge la ipostaza antisentimentală: "te rog nu te mai bălăci în băltoacele alea sentimentale. / mai lasă din basmele alea care prisosesc pînă și copiilor - în însoțirea căderii tu faci lucruri specifice acesteia și nu mai este nimeni sub frunze" (poate că aparții altui sfîrșit). În raport cu candoarea avîntată, cu dezarmantele frăgezimi ale congenerului
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
insista Să mergem să ne facem vizita. În încăperi, femeile discută apropo De Michelangelo. Ceața galbenă ce-și freacă spinarea de ferestre, Fumul galben ce-și freacă botul de ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
atunci când intră în carceră trebuie să se îndoaie din mijloc de parcă mi-ar face temenele - invers de cum ar trebui, dată fiind situația. Așa că mă văd silit să mă ploconesc și mai și, să mă cocârjez până dau cu nasul de băltoacele și mâzga de pe jos, până când răsuflarea mea îi tulbură pe cei cu care îmi împart universul: crabii și melcii și stridiile. „Mulțumesc mulțumesc mulțumesc”, le spun și lor, tuturor celor care trăiesc ca și mine în mâzga mării, după care
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
scurgeau liniștit în cele două lumi, căci eram aproape străină de incongruența lor. Parcurgeam cu aceeași naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele acelea, toți erau foarte grăbiți și, când se striga „atenție, vine apa”, se puneau iute la adăpost, ca să nu-i plouă cu stropi de urină. Meșteșugari, mici negustori, funcționari
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit dintr-o băltoacă are inițial grația unui crin într-o mlaștină, superbă plantă carnivoră, imensa roată rostogolindu-se execută parcă o figură de balet într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur întins e/ perdeaua iar lumina la/ etajele unu doi și trei/ e tot îndepărtată/ crâșmar unde e runda noastră/ de bere pe-aici picură/ pe dușumea îngenunchează în băltoace/ șicurățășisuspinășivisează/ lumina lumânărilor și copii/ în pat la etajul doi palpitant/ ca întotdeauna se joacă în noapte/ cămașa nopții/ adie un cuvânt/ urechea mea nu mai recunoaște limba” (Weidende Augen). Dar poate că acest absurd care dă năvală în cuvinte
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua precedentă, absorbeau tot mai
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
om. Îl introduce în scenă și pe Raed Arafat, căruia vrea să-i dea în subordine STS. Cam simplist scenariul. Pe mine nu încetează să mă mire disponibilitatea USL de a băga sistemul de apărare și securitate al României în băltoaca lor politică de oameni mici și lacomi".
Lăzăroiu: "O bătălie de imagine și o prostie neconstituțională" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32645_a_33970]
-
fii statuie udă câinii străzii te vor părăsi unul câte unul o să începi să-i numești zile zilele tale vrăbiile îți vor ciuguli din palmă căci statuia-i cu palma întinsă și în ea se va face câte o mică băltoacă din care vor bea aceleași vrăbii mai târziu sfatul meu e unul singur să nu te aștepți să-ți mulțumească să nu crezi că în felul acesta exiști nici măcar în ochii acestor câini foarte triști Promenadă În fața frizeriei un smoc
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/15171_a_16496]