500 matches
-
către fetiță, o să ne descurcăm noi. Drumul către casă părea că se scurtase, parcă dorea să nu se mai termin dar satul își deschise larg porțile primind o nouă viață printre oamenii locului. Ajunsă la poartă, nimeni, așeză copila pe băncuța de lăngă poartă și săre gardul, descuie poarta și pătrunde în locuința construită de propriile ei mâini. (-Unde or fii copiii?.... ) se întrebă îngrijorată. O vecină care a văzut-o venind se îndreaptă către casa ei cu vești. -Magda, bine
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
vârstă, dragostea și natura sunt temele principale ale poeziilor scrise de elevii de după anul 2000. Ca să argumentăm, vom cita câteva versuri: ,,E toamnă și privesc cu drag / Culorile fermecătoare pe care ni le-a dat. / Stau în parc, pe o băncuță, și la noi / Cu drag mă gândesc” (Lavinia Barbu, ,,E toamnă”). Dragostea este forța care le dă putere și îi face să se bucure de viață: ,, Cu aripi de vânt / zbor spre tine / cu dor de soare și de zâmbet
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
afară plouă cu găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă coloană cu capitel corintic, pe care o cercetase cu multă atenție, mângâindu-i canelurile, apoi, brusc, își coborâse fața în palme. Aflându-mă aproape de ea, am încercat să-i pun consolator mâna pe spate, dar ea și-
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
acasă și să mă deplasez la Timișoara doar în zilele când erau programate colocviile și examenele. Ieșisem, așadar, în curtea interioară a clădirii de pe Doja, al cărei mic perimetru era populat de mai mulți studenți la Filo, îngrămădiți pe câteva băncuțe și încercând, cu notițele luate la curs ținute pe genunchi, să mai îngrașe porcul în ajun, cum se zicea în argoul studențesc. Deși mă grăbeam să plec la gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le da amănunte colegilor
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe, Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda tulburării pe care o iscase, Antilia era perfect În largul ei, așezată printre dânșii, ca și când băncuța unei cârciumi ar fi fost pentru ea jilțul din odaia unei femei. Poetul era Îngrozit la gândul că cineva ar fi putut să vadă și să povestească: un prior al Florenței abia ales, stând la masă cu o dansatoare, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași zi, la Începutul după-amiezii Taverna lui Baldo era aproape pustie la ora aceea. Doar doi servitori Își făceau de lucru În preajma vetrei, Îndoiți sub greutatea legăturilor de nuiele pe care le adunau pe lângă perete. Cruciatul ședea pe una din băncuțe, bând niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu o mișcare nervoasă cupa pe masă, vărsând o parte din conținut, ca și când ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind bănuitor În jur. Dante Încuviință din cap, luându-i-o Înainte spre chilia sa. Șezură unul În fața celuilalt, pe băncuțele spartane. Noffo Își lăsă gluga pe spate și Își șterse fruntea brobonită de sudoare cu o pânză pe care o scosese dintr-o mică bandulieră. Dintr-o dată, expresia i se schimbase. Parcă umbra chiliei Îi regenerase forțele. Omul acela creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucru are un sfârșit, și barca a ajuns la mal. Am coborât dornică de aventură, iar spre uimirea mea, când am pus piciorul pe uscat, am intrat în lumea noastră. Era chiar acea livadă unde adormisem, mă aflam iar pe băncuță. Nu-mi venea a crede... oare s-a schimbat ceva în urma dorințelor mele? Oare lumea era așa cum mi-am dorit eu sa fie? Acest lucru rămâne să-l descopăr chiar eu în viața de zi cu zi. Am respirat adânc
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
târzie. Mulțumită noilor legi îmbunătățite, pub-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu băncuțe afară și cu plante în ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să nu deranjeze vecinii. Am luat-o ca pe un semn să nu te ușurezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și nemaiîntîlnit. „Domnilor, m-am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele de un albastru deschis și buchetele de flori de câmp. Petrecea ore întregi zâmbind, nimeni nu știa de ce, la fereastră sau pe băncuța din parc, cu un carnețel roșu din piele în mâini, iar ochii ei păreau să privească dincolo de orizont, către un punct foarte puțin vizibil sau pe care nu-l puteai vedea decât cu inima, nu cu ochii. Am adoptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
te ce‑ar fi, mamă, dacă ar mai fi încă o persoană aici, n‑ai mai avea loc să te miști. Dar, Hans, există oameni care dispun de mai mult spațiu decât au nevoie. În Helenental se află o mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
grădină, care purta o haină uzată și putea fi dată oricând desființării, prin fonduri de la bugetul local, a schimbat întreaga imagine a ei, amenajând o pistă acoperită cu tartan pentru alergări în aer liber- în jurul Insulei Japoneze,montând foișoare și băncuțe, gândindu-se la toate categoriile de vârste, oferindu-ne imagini superbe și decoruri frumoase, îmbrăcând astfel grădina într-o haină nouă. Suntem în această parte a lacului, pentru a marca acest peisaj de poveste.Mirosul trandafirilor să ne poarte în
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
-ne de lac, ne continuăm plimbarea, trecând printr-un con de umbră, format din pomi de mărime și culore diferită, care prin menirea lor fac legătura dintre cer și pământ.Un loc plin de: verdeață, umbră și răcoros. ,, Pe această băncuță,se aud cel mai bine păsărelele cum cântă și zboară dintr-un copac în altul!Se mișcă frunzele într-o melodie foarte plăcută auzului.Privește mami! Parcă ar vrea să ne spună ceva!”ne-a mărturisit Avram Ionuț, un copilaș
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
cum e și firesc. Că e ca și cum ai pune muzică de petrecere în oricare din cimitirele aflate pe rol. De fapt, ca și cum ai pune muzică pentru aparținătorii morților, care vor să stea în cimitirele aflate pe rol, în liniște, pe băncuțe lângă morminte, ca să se roage. Sau, zic alții, că ar fi bine ca patronul să fi chiar fixat o zi pe lună în care să se fi dat ceva de pomană clienților, la ieșirea din supermarket. Un covrig, o bomboană
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
aripi și săruturi. Clepsidra se învârte și mă duce înapoi, Acolo unde visele erau încă în doi. Și știu acum că nu, nu-i prea târziu, Ca să uităm tot ce-a durut și ce a fost pustiu... Și împreună pe băncuța din peronul vieții Vom aștepta sosirea ultimului tren, Zâmbind înspre amintirea tinereții Din toamna dulce a dorului etern... Dorina Omota 7.09.2014 Referință Bibliografică: Ultimul tren în doi... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1555, Anul V
ULTIMUL TREN ÎN DOI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362992_a_364321]
-
în care locul fructelor era ocupat de cranii umane. M-a invitat acasă la el. Locuia într-o garsoniera micuța situată la mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat era încadrat de două dulapuri cu rafturile pline de cărți. M-am așezat pe băncuța dinspre ușa. El, pe cealaltă. - Vezi, astea le-am carat din Franța. Miroase și acum a brad. Sunt
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
mansarda unui bloc vechi de când hăul și pârâul, cum zicea el. Avea o măsuță din brad cu două băncuțe de o parte și de alta. Fotoliul-pat era încadrat de două dulapuri cu rafturile pline de cărți. M-am așezat pe băncuța dinspre ușa. El, pe cealaltă. - Vezi, astea le-am carat din Franța. Miroase și acum a brad. Sunt facute la noi în țară, eu le-am adus înapoi! Adică le-am repatriat. Le-am mai plimbat și pe la Buzău. Am
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de om, cu solzii din monezi. Arătarea aurie intră de voie în coșul legat de gâtul lui So Jin-Ji, umplându-i-l de băncuțe gălbii. Mirat de-atâta nesperată bogăție, bietul om deschide larg gura și... * În zori, marea depune neașteptată ofrandă pe plajă. E So Jin-Ji strângând la piept coșul cu roada ultimei sale scufundări. Alături un copil suspină, căci lacrimi n-are
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
un turc pântecos, cu fes roșu, șalvari și ilic negru cu bumbi de argint, avea față negricioasă cu un neg mare în stânga nasului. Să trăiți, kapitanim, i se adresase turcul lui Georgescu, care își anunțase din timp sosirea, astfel că băncuțele de sub umbrarul lui Șenase se păstraseră neocupate. Poftiți, poftiți, ne îmbiase turcul cu ambele mâini, necontenind din temenele, mare onoare pentru mine vizita dumneavoastră. Vorbea perfect românește, doar un ușor accent trăda că folosea în mod curent altă limbă. Numaidecât
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
scoate nasul din telenovelele alea interminabile, iar dacă insist să-i mai spun câte ceva îmi zice, măi Istrate, ce-ar fi să mă mai lași tu pe mine în pace și să te duci să trăncănești cu boșorogii tăi pe băncuța de la stradă. A, nu ... , protestasem, negăsind cuvinte pentru a lămuri cauza interesului meu crescând. Aceasta fiindcă, nu voiam să-i explic deocamdată interlocutorului, mă gândeam să găsesc un moment mai propice pentru asta, că se întâmpla, naiba știe cum, stranie
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
să-mi temperez emoțiile, întrucât acest maestru îmi evocă amintirea locului unde mi-am petrecut o parte din copilărie, printre flori, fluturi și dragoste... Apoi, vremea trecând, împodobind casa, tot cu fluturi, cu flori și dragoste... Mă așez pe o băncuță și recit în gând, ca pe-o rugăciune, versurile lui Eminescu, învățate în adolescență, căci ceea ce înveți atunci, nu uiți o viață întreagă: ...” Cobori în jos, luceafăr blând...” Stăm mai mult timp în preajma acestor piese ale lui Brâncuși și ne
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]