798 matches
-
lor. Sau ca aceia care trăiesc singuri cu un câine, Îi vorbesc toată ziua, la Început se străduiesc să Înțeleagă logica lui, apoi pretind că el o Înțelege pe a lor, mai Întâi descoperă că e timid, apoi gelos, apoi bănuitor, În fine, Își petrec timpul făcându-i mici șicane și scene de gelozie, când sunt siguri că el a devenit ca ei și când sunt mândri că l-au umanizat, de fapt ei sunt cei care s-au câinoșit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea din grădină! Toată lumea a luat în mâini cuțitele și furculițele de plastic pe care Jake le colecta, în mod regulat, de la orice fast-food pe lângă care trecea. —Bere? i-a oferit Jake tatălui lui Alice. —Mulțumesc. Domnul Duffield a privit bănuitor la fosta canistră de motorină din care un firicel de lichid maroniu se scurgea în borcanul de gem de lângă farfuria lui. Tatăl lui Alice a luat apoi borcanul și a gustat cu grijă. E făcută în casă, nu? Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toaletă. În cazul nanobacteriilor, multiplică cifrele cu 10 000.“ Brusc, inginerul Grosescu m-a privit altfel, iritat și suspicios. Nu s-a mai apropiat de masă, dimpotrivă, și-a ferit puțin scaunul. „Cum cine provoacă o asemenea epidemie?“ Devenise încruntat, bănuitor, agitat. „Noi.“, a continuat, „În clipa asta, cât vorbim. Sau scriem; mă rog, fiecare cu treaba lui.“ „Știm cine, bineînțeles.“, am încercat să parez, conștient că greșisem. Nu mergea. Gafa scăpase pe fir și săpa distanțe din ce în ce mai mari între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
detalii care țineau de existența cotidiană a lui Alexandru, condotierul ajunsese la concluzia că tânărul se afla sub protecția unei puteri necunoscute. Începând cu incidentul răpirii lui Alexandru În timpul carnavalului și al morții misterioase a celor doi răpitori, Montassini devenise bănuitor. Cine din Veneția avea interesul de a-l proteja pe fiul Fabianei și, mai ales, Împotriva cui? Dacă se ducea o luptă surdă Între forțe opuse, iar asta se Întâmpla chiar În jurul contesei Frassetti, atunci condotierul trebuia să afle. Gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în genere este unde se ciocnesc interesele tuturor. Turcia și Englitera privesc cu ochi răi cuceririle franceze din Africa. Interesele Rusiei și ale Engliterii în Asia stau de aproape față-n față. Mișcările austriace din Bosnia sunt urmărite cu ochi bănuitori de Poartă, secondată de Anglia. În fine asupra Dunării, care interesează mai pe toate în măsură egală, nu s-a ajuns la nici o înțelegere. Aceasta este, în puține cuvinte, situația generală europeană. Constelațiunea nu e definită și clară. Totul se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bine... Ca și tine... Am venit să-mi ridic diploma. Mă uit la dânsul. Același, ca-n studenție. Aproape neschimbat. Dar părul îmi pare oleacă mai rar și ușor brumat. Încolo, același băiat de țăran, glumeț, mucalit, pus pe șotii, bănuitor și iscoditor. După ce-a absolvit facultatea a primit repartiție la Institutul Pedagogic din Bacău. Ne-am reîntâlnit din când în când la Iași, la doctorat, fiecare la alt profesor. Acum, o luăm amândoi, la stânga, pe lângă glasvandul din hol, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
își dăduse seama că își sprijinea mîna de vitrină. Greșise, dar n-a vrut și și-a cerut scuze. Bărbatul n-ar fi trebuit să țipe așa la el, de parcă i-ar fi distrus magazinul. Și se uita în continuare bănuitor la el, așteptînd poate ca băiatul să murdărească sticla sau să pună mîna pe una din bomboanele colorate sau pe altceva. Tocmai înainte să-i vină rîndul, căpcăunul a avut satisfacția să mai urle o dată la el: Las-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție, făcuse un pas Îndărăt. - Mortul e cineva... care n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de văl, nu poate vorbi. Am nevoie de ajutor ca să pot sta de vorbă cu ea. Și vreau discreție deplină, dată fiind condiția sa nobilă. - Dar pentru ce mi-o aduci așa, acoperită, de parcă ar fi o leproasă? replică Lagia bănuitoare, făcând un pas Îndărăt. - Nu-i nici o boală. Fă cum ți-am cerut, și repede. Femeia lăsă să se scurgă câteva clipe. - Pietra! strigă ea mai apoi, Întorcându-se spre camerele femeilor. La urma urmei, ești un client bun, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se ridicaseră din jilțurile lor ca să vadă mai bine, ca și când ar fi căutat susținere din partea lor. - Despre ce este vorba? - Asta aș vrea să mi-o spuneți voi. Este proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino era sigur că ar fi putut dovedi, numai dacă... - Numai dacă? - Dacă ar fi izbutit să Înțeleagă cum fusese administrată otrava. În ultimii ani, Frederic devenise bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu. Însă Îl ura din răsputeri. Omul acela nu omorâse doar un suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și nu auzea pașii nimănui. Pentru că aceea era cetatea lui Dis, unde diavolii păzesc porțile. Arrigo Îl ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă. Dar cum făcuse? După conjurația baronilor, Frederic devenise nespus de bănuitor și mâncarea sa trecea pe la degustătorii sarazini. Și chiar dacă otrava ar fi fost diluată, așa Încât să acționeze cu Întârziere, alți oameni ar fi trebuit să moară odată cu el. În cazul acesta, zvonul s-ar fi răspândit cu repeziciune; Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori de la el la cadavru. - Dar... priorule, ce faci aici? Și messer Arrigo... - E mort, frate. Sed non a Deo advocatus. El a fost cel care a ales, cu o mână nefericită, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic înalt care se uita la noi bănuitor, pe urmă se așeză la masa noastră . - Acesta este omul domnului Costash , ne spuse patronul . El îi aduce poșta și alimente de la Tornes . Omul stătea și-și așteptă liniștit păhărelul lui de băutură. Giannis a început să-l descoase
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de la serviciu ,mă aștepta Linda.S e afla în picioare sub o arcadă, jumătate în umbră -a fost desigur o surpriză- în haine foarte moderne. S-a întors spre mine când am apărut și ne- am privit unul pe celalalt bănuitori. Aveam un sentiment negativ de vinovație pentru ziua precedentă petrecută cu o altă femeie. -Îți stă bine în pantaloni, îi spusei eu. Mă privea insistent. Era puțin bosumflată. -Ce ai pățit? Ce s-a întâmplat? -Nimic. Absolut nimic. -Unde ai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
teama. Mă gândeam: ce rol joacă acum? Ridică brusc privirea spre mine. -Și ție ți-a fost bine? Te-ai întâlnit cu fosta...? -Nu. Nici vorbă. Ți-am mai spus: totul s-a terminat. Ochii ei violet-cenușiu mă priveau insinuant, bănuitori. Tonul glasului ei deveni din ce în ce mai sec. Pe neașteptate, s-a îndreptat încet spre capătul colonadei, cu privirea pierdută în depărtare. M-am apropiat ușor de ea: -Nu vrei să ne sărutăm? am întrebat-o. -Și să te mai și culci
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cât pot de mult. -Pentru că sunteți niște spioni ordinari și pentru că ne implicați și pe noi în acțiunile voastre necugetate... -Cum adică? l-am întrebat eu. -Uite ce e, gata. Nu m-ai suport. Începusem să fiu mai mult bănuitor decât șocat. -Ați fost filmați cu camere ascunse în permanență.Sunteți urmăriți pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
va pune mâna pe o machete dacă are senzația că a fost insultat. Ca și vulcanii alături de care trăiește sau ca furtunile care izbucnesc pe neașteptate și se sting în aureole de lumină, e imprevizibil, cum ne dezvăluie Octavio Paz. Bănuitor, amenință, ca nu cumva să fie prins descoperit. Înfometat de prieteni, vede în jurul său uneori numai inamici posibili. Și deși izolarea îl apasă, nu se poate lipsi de ea. Se simte în siguranță numai când trebuie să-și suporte singurătatea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
copii. Întrucât nu-mi mai aminteam foarte bine cum arăta în spectacol, i-am atribuit eu un chip. Întâmplarea a făcut să găsesc într-un album fotografia unui copil adevărat din Mexic care semăna, cumva, cu "ficțiunea mea". Aceeași privire bănuitoare și tristă. Am privit fotografia cu un sentiment bizar: că în Mexic e permis să-ți închipui un copil în vârstă de câteva veacuri. filozofia "macho" Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mi s-a făcut teamă să nu vină cineva să mă întrebe ce așteptam acolo. Ce puteam să-i spun? E dificil să dai explicații la o asemenea oră într-un hol pustiu de hotel fără să riști o privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus, cerîndu-mi bani, pînă în ziua cînd, după ce-i dădusem mia, a răspuns la telefon sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]