263 matches
-
jur, absent, își începuse traseul. De după un gard se aude o voce precipitată: "Doamnă, sînteți de la gaze? Iar ați venit? Abia am plătit, asta e bătaie de joc, vreți să ne băgați în mormînt, m-am săturat. Și nenorocitu de bărbată-miu și-a pus palma-n cur și a plecat pe lumea ailaltă..." Cu greu i se poate opri solilocviul. Cu greu înțelege că nu e nimeni de la gaze. Pleacă pe alee, spre casă, bombănind în continuare. Este, iarăși, liniște
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
că voi câștiga alegerile. Iar dacă ne ajută și în primăvară cu niște inundații ca lumea, dau acatiste și donez o icoană la biserică! Apoi doamna primar verifică temeinic ce-o fi găsit toanta și bagaboanta aia de Marghiolița la bărbată-su, află și, amândoi adorm liniștiți. Jandarmii dau la lopată... EXTRATERESTRUL Era spre înserat când tânărul domn Pandelică Borș se întorcea spre casă. Frânt de muncă și răspunderi. Încă de dimineață plecase la un prieten al său, Filică zis Cocârț
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
gumari și la iuțeală o pierzi din ochi. Strînge vitele cu un pai în colțul gurii. Privește la noi într-o parte. Fața toată îi rîde, arsă de soare. Cu trei dinți în gură zice că are 50 de ani... Bărbată-su se dezleagă la limbă. Nu știu dacă de la băutură sau din orgoliu. Îmi spune, în conversație, că s-au făcut grozav prunii. Aud chestia de cînd am venit. E un fel de frenezie în zonă. Am crezut că e
La căsuța unde doarme o pisică by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13665_a_14990]
-
dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți! Un scoțian era pe patul de moarte. Scoțianul: - Mamă, ești aici? Mama: - Da, fiule! Sunt aici! Scoțianul: - Nevastă, ești aici? Nevasta: - Da, bărbate! Sunt aici! Scoțianul: - Copii, sunteți aici? Copiii: - Da, tată! Suntem aici! Scoțianul: - Toata lumea e aici? Toți: - Da, suntem toți aici! Scoțianul: - Atunci, de ce e lumina aprinsă la bucătărie??? Stewardesa către un călător: - Doriți cina? - Ce pot să aleg? - Da
BANCUL ZILEI: Băsescu şi vatmanul () [Corola-journal/Journalistic/67467_a_68792]
-
personaje sunt bărbați"), s-ar părea că Dumnezeu, sub chip patriarhal, nu s-a prea interesat de femei. încă din neînțelegerea iscată de Geneză (Adam creat după chipul Domnului iar Eva, după al omului), parafată în creștinism de Sfântul Augustin ("Bărbate, tu ești stăpânul, femeia e sclava ta, după voia Domnului"), nu altfel în Talmud și Coran, femeii i-a revenit rolul din umbră (încă Pericle decretase - ca fiind cea mai importantă virtute a femeii - faptul că ar fi în stare
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
ar bate apropouri, tu NU o cunoști și nu ai auzit de Dana Budeanu!!! ( ;P ) 9. Dacă ajungeți acasă la ea împreună, NU te apuci să ceri "o pereche de păpuci". Doar nu vrei sa flirtezi cu ea încălțat cu bărbate-său!!! 10. Dacă ajungeți acasă la tine, NU aprinzi nicio lumină! Rămâneți în beznă amândoi. Fă să pară ceva romantic. De ce tot circul asta? Păi Uită-te în jur ce mobilă ai, prietene... PS - Gata. Asta a fost ultima postare
Bendeac, adevărul despre o întâlnire cu Albu: Sper să nu se supere by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71538_a_72863]
-
se prea pot găsi echivalente; mult mai ușor ne putem reprezenta procesul invers, prin care o denumire (folosită la vocativ) se transformă, prin abreviere, în interjecție de apel (așa cum pentru bă și fă, de exemplu, s-a presupus proveniența din bărbate și fămeie). De fapt, există o explicație etimologică mult mai convingătoare pentru pisică, dar aceasta nu a fost acceptată și nici preluată de dicționarele generale. Dicționarul etimologic al lui Ciorănescu preferă aceeași stranie etimologie interjecț ională („ideea de bază trebuie
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
om, care-o fi, azi ai voie, că era mulți goi pușcă ai naibii și că dacă io plăcea ei vreunul, să-l aleagă, să zică: "Tase, mie ăsta-mi place, io zi să-l iau pe-ăsta, ce zici, bărbate?!" Și-aici, îndemnată să-și aleagă un bărbat, de bărba-su, îl consulta tot pe bărba-su, cu care era luată). Amîndoi privesc de pe dîmb forfota. Bărbatul insistă, liberal: "Ia-ți, fă, unu' cînd îți zic!" Ea tace, șovăie; apoi se bagă
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
-mi aduci cafeaua?”; „Matildă, ce-i cu limonada?”. Momentul ei va veni, ca-n Conu’ Leonida, la final: „Toți plâng și aplaudează toți;/ O piesă clasică! Socoți/ Ce bine-a mai jucat și trupa./ Și toți, toți cheamă pe poet - / - «Bărbate, haid’, că-i rece supa!»”. Dacă n-ar fi stângăciile de exprimare și prozodie, dubla măsură a creației, între ambiții mari și tabieturi mici, ar ieși bine la iveală. Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
lui o nadă - Să vadă...dacă e văzută! Fiecare sac își are petecul - Ai încercat iubito și lozul mare-ai tras, Când m-ai convins, în fine, cu tine de-am rămas. - Și tu ești cât se poate de norocos, bărbate, Că n-ai să știi și câte-ncercări mi-au fost ratate! Neconcordanță la vârsta a treia - Nu mai merge cum mergea, S-a plâns moșul cam spășit. Baba scurt l-a repezit: - Dar tu la fel tragi la măsea
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
și vâslește prin labirintul unor canale întortocheate până acasă... Adevărata tragedie o suportă ea, care trebuie să țină cu mai nimic o gospodărie să spele, să îmbrace și să hrănească șapte-opt guri cu cele câteva kilograme de pește pe care bărbată-su n-a apucat să le schimbe pe băutură mereu cu burta la gură, născând și crescând alți copii mongoloizi, făcuți în neștire la beție. El se scoală a doua zi dintr-o moarte fără memorie și pornește în larg
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Era curățenie și mirosea a romaniță. În bucătărioara mică am zărit lângă sobă un caiet. Aveam să aflu că acolo își nota câte un vers pe care îl auzea sau o întâmplare. Avea multe astfel de notări. - Iui-hai, apoi măi bărbate, ai zis că-i mai dezghețat, da’ uite la el, parcă e fată ce așteaptă să fie pețită și să i se arate soarta. Măi băiete, aici nu stai așa. Aici e ca la mă-ta în bucătărie. Vrei, îți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că ești băiat tânăr. Să te tot însori, trecu ea la per tu fără vreun preambul. Așa o fi... — Eu i-am zis și lui Ionel, băiatul ăl mare, să găseas că o fată cuminte, să se înțeleagă, că uite, bărbată-miu, Dum nezeu să-l odihnească, era așa un om, pâinea lui Dumne zeu, nu alta, o dată n-a ridicat glasul la mine... Era inginer. Eh, ce de-au mai trecut anii... Și Ionel ăsta al meu..., cică nu-i
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apus, hărțuită de toți trei, sfânta treime de-o ființă cu ea. Era ca o plutire. Da, sau nici plutire. Îi zărea clar, îi vedea, îi auzea și-i simțea în ea dureros de vii pe toți trei și pe bărbată-su, pe fiecare în parte, ca o întregire a lumii, ca și cum lumea, sălbăticită și-nnebunită de propria sa neputință și furie, coborâse în matca ei liniștită de pace și ordine, și ea, mama întregii lumi, putea surâde împăcată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jegosi, doar în chiloți tetra, negri de atâta tăvăleală, ea se scula de zece ori de pe taburet și se repezea la ei blestemîndu-i "cu ta-su și cu mă-sa". Pe cât era Ma'am Catana de cățea, pe atât era bărbată-su de blajin, un bătrânel cu figura bunului Dumnezeu, lălăind-o toată ziua prin curte și fumând țigări proaste, așezat pe pragul ușii. În spatele lui, prin ușa întredeschisă, se zăreau minunile din odaia proprietarilor, despre care vorbea toată curtea cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
i le schimba cu săptămânile și-i trăgea chiloții peste pantaloni, aiurea, cum Mircea nu mai văzuse la nimeni. Copil mai prost și mai murdar nici că era cu putință. Iar nașa era o ardeleancă mare, lată, Saveta o chema. Bărbată-su era un oltean care-i ajungea pân-la umăr, cu basc pe care probabil și-l ținea și noaptea pe cap. Era tâmplar, făcea galerii pentru perdele, mese, scaune și coșciuge. Rânjea mereu și făcea bancuri proaste, ca un necioplit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Demon al sorții rele cu aripi negre trece Prin zidurile-aceste... BOGDANA O, mîna[ta]! {EminescuOpVIII 89} [SAS] Eu tremur, dragă, tremur întîia dată[-n] viață, În inimă - scânteie, în mâni, în mâni am gheață. [BOGDANA] Aide! Mergi înainte... Un pas, bărbate, încă! ROMAN Un pas, și vă înghite prăpastia adâncă. (iese) BOGDANA Bogdan e colo, colo, el doarme dus. Ei bine, Vei suferi să fie alăturea cu tine, Ca tu să fii vătaful și el să fie Domn? Ce, scutură-te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil să mascheze satisfacția produsă de lunga ei zi de muncă. — Hei, Bărbate - am venit acasă! incantă ea din hol. Nicăieri nu-i mai bine. Unde mi-oi fi pus soțul? El era în bucătărie, plimbându-se de colo-colo, cu scrisoarea imprimată pe hârtie mototolită la spate. Se sărutară mai discret decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul în jurul gâtului ca un boxer între runde. E vorba despre lucrurile cu care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și cum cineva te-ar obliga să-ți respecți niște promisiuni publice. Dacă asta e o chestie care te interesează, unde e vinovăția? Se aplecă spre el și culese o fărâmă rătăcită de rizoto din barba lui. Suntem doar noi doi, Bărbate. Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus. Înainte n-o cunoștea. În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea, să fie mici, iubire. De-aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au dat bani ca să te vadă pe tine frumos gătit. În noaptea aceea o dezbrăcase, prima oară după mulți ani. Apoi o privise lung, atent. —Mmm, făcu ea, gata de distracție, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]