385 matches
-
ce înseamnă un asemenea efort. Să nici nu-l luăm în calcul pe cel intelectual. Și, când te gândești că toți așteaptă să primească gratis C.D.-ul. Așa ca și cartea. Și totuși mergem mai departe, nu-i așa? Rafila Bărbos: - Așa e! Așa e și în muzică! Și dărui cu drag pentru oameni dragi, munca ta, banii tăi, priceperea ta. Nu ai cum să te oprești din drumul tău. Eu nu mă voi opri, mai bine mă las pe mine
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
la pământ, / Zăcea cu piciorușul frânt, / El o lega mângâietor, / Blândul Păstor, blândul Păstor”, (O dată l-am văzut trecând). Vasile Bele: - Văd lacrimi în ochii dumneavoastră. Acestea nu vor înceta să curgă decât atunci când vom închide ochii pentru totdeauna. Rafila Bărbos: - Va veni desigur și vremea aceea. Plâng pentru că-mi aduc aminte de mama, căreia tare îi plăceau aceste pricesne. Între noi a fost mereu o armonie în familie. Sunt mândră de familia mea, și-o iubesc. Le-o mărturisesc, deși
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
liniște și-o eliberare, o alinare și-o apropiere de Dumnezeu. Vasile Bele: - Două C.D. -uri cu pricesne, două cu cântece populare, festivaluri și premii, lacrimi atunci când interpretezi priceasna, mereu dorul de părinți, două fete, doi gineri, patru nepoți - Rafila Bărbos, este o femeie împlinită. Ce-i lipsește? Rafila Bărbos: - Nimic nu-mi lipsește. Pentru toate mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat atâtea bunătăți. Am spus mereu, și am fost sinceră, când am declarat că sunt împlinită. Știți cum zic
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
de Dumnezeu. Vasile Bele: - Două C.D. -uri cu pricesne, două cu cântece populare, festivaluri și premii, lacrimi atunci când interpretezi priceasna, mereu dorul de părinți, două fete, doi gineri, patru nepoți - Rafila Bărbos, este o femeie împlinită. Ce-i lipsește? Rafila Bărbos: - Nimic nu-mi lipsește. Pentru toate mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat atâtea bunătăți. Am spus mereu, și am fost sinceră, când am declarat că sunt împlinită. Știți cum zic două versuri dintr-un cântec: ,,Doamne nu-mi da
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
și e bine că e așa, în a te exprima în jurul dumneavoastră. Recunosc, cu alții parcă a fost mai complicat. (râzând: asta n-o mai spuneți!). Ei, vezi, suntem ,,de cuvânt”, și nu te-am spus! Îți mulțumim doamnă Rafila Bărbos, pentru amabilitatea cu care ne-ai primit, pentru sinceritate, pentru darul primit (că nu am venit cu mâna goală - am primit câte un C.D. și noi). Mulțumim în numele câștigătorilor, pentru darul trimis la redacție. Cred că vor fi bine primite
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
că fac asta și ca să bage spaima în șoferii nevinovați, cărora între timp li s-a făcut părul măciucă pe banda a doua, lată de numai doi metri, lângă roțile cât casa ale câte unui buldozer condus de un monstru bărbos, ce râde diabolic, îndesând mașina ta lucioasă tot mai aproape de parapet. Dacă nu mai știi când ai văzut ultima restricție de viteză și nu ești sigur dacă poți să-i dai bice nelimitat, numără până la 60, timp în care ar
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
Cristian Dinu), “Jocuri Îngerești - Vestiarul” (Nicolae Lupu), aspecte ale vieții social-politice - “Electorale” (Ligia Popescu); natura - “Spre zări” (Marcel Bejgu), “Malul Borcei (Tănase Mocănescu), “Prin fereastră” (Marilena Ghiorghiță), “Iarnă în sat” (Inga Edu), “Porțile primăverii” (Florica Ionescu), “Mierloi versus râmă” (Ana-Maria Bărbos), “Peisaj” (Miltiade Nistoroiu), “Ecouri” (Alexandru Ionescu), “Ochii ca flori să deschidem” (Ovidiu Paștina), “Trepte” (Camelia Profirescu), “Peisaj” (Virgil Potârcă), “Primăvară complementară” (Mihaela Baltag), “Amurg” (Geanina Sfinteș), “Narcise galbene” (Florica Ionescu), “Natură statică” ( Speranța Ștefănescu) “Primăvară” (Elisabeta Stănciulescu),- “Peisaj cu sonde
SALONUL DE PRIMĂVARĂ, PLOIEŞTI, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378704_a_380033]
-
fără urme în profilul viitorului pictor al rigorilor, tînărul curios mergea la Paris, Meccă a celor care voiau să trăiască deplin. Tot printr-o Cantacuzină, sora bunicului dinspre mamă, grande dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai ales franceze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Franța și că nu poți intra în Paris în costum de doge și călare pe un armăsar înzorzonat...". Același, apodictic: "Îți vine să crezi că pentru a avea succes trebuie neapărat să fii plicticos". Cam drăgălășenii din astea își livrau bărboșii coloși ai picturii moderne de la cumpăna secolelor XIX-XX. Tiranici și mofluzi, își jucau teribil de convingător cochetăriile menite a le augmenta legenda. Dialogurile unele în registru de-a dreptul savant divulgă, pentru urechea atentă, lecturi la zi din moștrii sacri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate, cu obrazele rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate, cu obrazele rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe. Observațiile respective ar putea fi continuate de un studiu serios și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe femeile și pe bărbații care patrulau în jurul intrării în ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care replicau religiile se va afla cum și se va răspândi în toate colțurile regatului. Chiar dacă ei aveau să scape cu viață, Abația era pierdută. Sperase totuși că Vassur e un fel de ariergardă. Se așteptase la zeci de savanți bărboși și cu ochelari de modă veche, care să scotocească prin cele mai întunecate tainițe ale Cetății. Gândise că, în fața miilor de tomuri în care erau descrise procedeele de clonare și de selectare a materialului genetic, spionii regelui se vor sparge
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a proiectelor. Când excelența hedonistă a fost atinsă, comunitatea posibilă, semnul acesteia este prietenia. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află deplina împlinire. MICHEL DE MONTAIGNE (1535-1592) Era mic de stat, impotent, avea o digestie dificilă, cu o calviție prematură, bărbos, neîndemânatec, lipsit de orice talent, purtător de calculi renali. Toate acestea, Montaigne însuși le-a făcut cunoscute. Confidențele sale intime situează "Eseurile" printre documentele excepționale în istoria ideilor pentru cel care dorește să studieze misterele elaborării unei gândiri. Nu se
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu nedoritele trotinete șchioape sau cu frâne de pe Roissy. Preocupat să-și poată alege locul În avion, călătorul, sosit mult mai devreme, e al treilea la rând, În fața intrării scanerului pentru controlul valizelor. Brusc, intervenția unui angajat În salopetă verde, bărbos și vesel Îl scoate din letargia cețoasă de pasager În așteptare. Cu un zâmbet larg, angajatul Înhață căruciorul pe care se află bagajele, fără să le scape din ochi. Vameșii de la scaner privesc, interziși și atenți, dar fără să intervină
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
consideră simultan „miracol și monstru” - târziu, în ultima carte a Eseurilor sale, atunci când, cel puțin aparent, socoate că poate spune că, plecând de la acel monstru, a devenit, prin scris, un miracol. Mic de statură, îndesat, păros, cu o calviție pretimpurie, bărbos, mare amator de somn, stângaci, total neîndemânatic, lipsit de orice talent, nul la sport, câtuși de puțin meloman și, bineînțeles nepriceput la muzică, inabil până și la scris, într-atât îi sunt mâinile de nevrednice, la fel de nepriceput la ascuțit pana
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i?" Nu așteaptă răspuns, pentru că vuietul de afară i l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dintre elevele sale. Ceea cu am spus despre existența retrasă și singuratică dusă de cașalotul-dascăl în anii bătrîneții sale, este valabil pentru toți cașaloții vîrstnici. Aproape întotdeauna, un cașalot singuratic se dovedește a fi un cașalot bătrîn. Aidoma venerabilului și bărbosului Daniel Boone, acest cașalot nu vrea să lase pe nimeni lîngă dînsul, în afară de însăși Natura, pe care o ia drept soață pe apele pustii; iar ea este într-adevăr cea mai bună soție, deși ascunde atîtea taine întunecate. Școlile alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se În ochii ei. Mama mea părea că plânsese. Avea un șervețel mototolit În mână. ― Callie a adus ice tea, anunță mătușa Zo când ieși. Și eu am adus tăria. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi putut să treacă Alpii înainte de sfârșitul lui aprilie. Și, de fapt, care armată - căci era vorba doar de câteva mii de soldați când părăsiseră Ravena. Voia să se întoarcă la subiect, să demaște asasinul, însă un om corpolent și bărbos, ce sta în primul rând, cu degetele înfipte în centura lată de piele, întrebă, pe un ton agresiv, din câți soldați și cavaleri era formată acea armată. Altul, care părea să-i fie amic și care avea pe chip o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă stânjenit, capul. — Ca să spun drept, părinte sfânt, între noi sunt mulți fugari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza, nu lui i-aș încredința această sarcină în fața magistratului; cu toate astea rămâne comandantul Miliției și asta îl face să fie în bune raporturi cu decemvirii din Avaricum și cu diaconii bărboși din sat. — Nu-mi vine să cred că ar fi vorba doar de diplomație! replică Flavia pe un ton ușor certăreț. Cu un surâs malițios, Hippolita ridică din umeri. — De acord, nu, nu pot să neg că îl găsesc oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]