290 matches
-
pe franțuzește). Ce surse susurânde, ce resurse corporale (drace, de te prind cei de la Controlul Visceral... am vrut să spun corporatiste). Ar fi visat și gali-wane, și U-boat, dar la județ resursele sunt limitate. Oricum, cele mai simpatice rămân "Pilotinele", bărcuțele alea mici, de nu la bagi în seamă, dar care stau pe lângă Caravele, Avizoare, mai aruncă o silabă, un gând rostit printr-un oftat, și astfel afli tot ce-ți trebuie (mai vine la pachet și valul de decepții personale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de pus la dosar) se întorcea la sine, pregătindu-se în vederea unei noi "jupuiri" (palpări ale gândului, titilări ale sufletului, etc.). După recuperarea "pieilor pierdute" (respectiv reconstituirea lor pe baza fragmentelor de la dosar), avea să facă din ele pânze pentru bărcuțele de hârtie confecționate din fotocopii denunțiative, din pagini de note de urmărire, din coli de știme pentru muzica wak-cappellarrrr, recuperate din arhivele încă ascunse organelor de ocultare și netrecute prin flăcările entuziasmului revoluționar... Dar toate astea aveau să lase urme
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în raport cu eternitatea. Este timpul cînd grecii dorm cel mai odihnitor somn al zilei sub răcoarea adusă pînă la pat de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane. O fi nordul aici? Înțeleg că vara este răcoare, dar iarna cum se face că-i mai blîndă decît aceea de la noi? Vaporașul înoată voinicește, oprește din insulă în insulă, lasă și ia puțini pasageri, mai lasă pachete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
treabă, mai este vînt. Uite, un norișor aleargă bezmetic. Întîi spre nord, apoi spre sud. Complet în derută, dar nu-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată ziua și chiar toată noaptea. În zare se vede o bărcuță. Treaba ei. Nici ea n-are grija mea, eu de ce aș avea grija ei? Numai că sînt cam umed. Picuri grei vor să străbată sprîncenele. Unii chiar reușesc. Dar ce, se liniștesc acolo?! Merg mai la vale și-mi intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la realitate imaginea hotelului ultramodern ce se ridica deasupra golfului unde ne aflam, pe niște stânci înalte. Toată vegetația era luxuriantă și contribuia pe deplin la atmosfera plăcută de acolo. La întoarcere spre vaporaș am văzut un pescar într-o bărcuță care-și cosea plasele de pescuit rupte și mă gândeam că asta poate fi o temă foarte frumoasă de pictat, nu doar în stil naiv. Am plecat spre casă și am ajuns târziu, foarte obosiți, pe la orele 11 noaptea, dar
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1053]
-
timp cu progresul ecleziastic a adus-o pe marginea prăpastiei. Biserica a fost adînc afectată, iar credința sa abia dacă putea să o mai susțină în criza prin care trecea. Înspăimîntată, a strigat către divinul său Întemeietor, care adormise în bărcuța aflată în derivă. El s-a trezit și a poruncit vîntului și mării. Atunci experiența s-a împlinit; au fost cunoscute la prova efectele funeste ale principiului distructiv și s-a trecut în sfîrșit la găsirea remediilor. Atunci a apărut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa. Am plâns pentr-un boboc În cartierul "Gavaraș" (porecla noastră) aveam cele mai frumoase gâște. Pene albe și curate ca omătul și dolofane, de mergeau legănându-se ca niște bărcuțe. Toți le admirau și mama nu-și mai încăpea în piele de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
milion de "cariocani" naturali sau de adopție ca noi și câteva mii de gură-cască de toate naționalitățile, veniți special pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda și rugăciunile pentru noul an, dacă bărcuța era adusă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda și rugăciunile pentru noul an, dacă bărcuța era adusă de valuri la mal, era semn rău. Peste tot sunau tobele și oameni de toate vârstele și culorile frământau nisipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda și rugăciunile pentru noul an, dacă bărcuța era adusă de valuri la mal, era semn rău. Peste tot sunau tobele și oameni de toate vârstele și culorile frământau nisipul în ritmuri amețitoare de samba. Toate edificiile și hotelurile de pe Avenida Atlantica, marea arteră de lux din fața Copacabanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
știi mare lucru despre lumea în care trăiești. Dar, văzând precaritatea gândirii maestrului, mă întreb și eu, ca tot omul: oare ce-o face la Biblioteca Academiei, unde se laudă că petrece mult timp? Dac aș ști că face măcar bărcuțe de hârtie, maș bucura pentru el! (2009) 189 Un personaj dulce foc! După cum știm, trăim în țara pupatului Pieții Endependenți. Partidele PSD și PDL par că se urăsc de moarte și în cam pania electorală se dedau la bastonade, dar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sunt în stare să răspund sentimentelor tale și de aceea te închizi în tine, nu? Ne așezaserăm ca de obicei pe treptele înguste care legau podul vechi de bancul de nisip. Luna palidă și rece tremura pe suprafața apei. O bărcuță de lemn plutea în derivă. Stăteam unul lângă altul și-i simțeam aproape căldura trupului. Ciudat! am gândit eu. Se zice că sufletul omului are o căldură aparte și cu toate astea nu există nici o legătură între suflet și trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am închis ochii și-am încercat să-mi amintesc numele fraților Karamazov. Mitea, Ivan și Aleoșa. Mai era și bastardul Smerdeakov. Oare câți oameni din lumea asta știu numele acestor personaje? Am ridicat privirile spre cer. Mă imaginam într-o bărcuță ce plutea pe întinsul ocean. Vântul nu bătea, valuri nu erau. Mă aflam singur, în derivă. Joseph Conrad susținea că o bărcuță care plutea stingheră pe vastul ocean avea o calitate cu totul aparte. Lord Jim în scena naufragiului. Cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
câți oameni din lumea asta știu numele acestor personaje? Am ridicat privirile spre cer. Mă imaginam într-o bărcuță ce plutea pe întinsul ocean. Vântul nu bătea, valuri nu erau. Mă aflam singur, în derivă. Joseph Conrad susținea că o bărcuță care plutea stingheră pe vastul ocean avea o calitate cu totul aparte. Lord Jim în scena naufragiului. Cerul părea misterios. Luminos și sclipitor precum o idee fixă ce nu putea fi pusă nicicum la îndoială. Din poziția în care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care mă aflam, cerul putea fi considerat punctul logic culminant al întregii existențe. La fel ca și marea. Dacă o priveai zile-n șir, aveai impresia că nu mai exista altceva pe lume. Joseph Conrad era de aceeași părere. O bărcuță s-a desprins de vaporul ficțiunii și plutea pe oceanul nemărginit. Nimeni nu-i putea contesta calitatea specială. Am rămas întins pe iarbă și am băut ultima cutie de bere. Am fumat și o țigară. Trebuia să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mult de 30.000 de hectare cultivate au fost inundate. Din fericire, victimele omenești au fost puține, dar pagubele suferite de populație au fost incalculabile. Giovanni avea nouă ani iar din acest dezastru natural își amintea numai aspectele curiozității infantile: bărcuțele de hârtie lăsate în voia curentului și mersul cu căluțul, pe umerii tatălui său, pentru a merge să o viziteze pe mătușa Teresa. Casa mătușii se găsea pe Adige, în Riva San Lorenzo, și a fost cuprinsă de ape. Parohul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deschide ușa fremătând de nerăbdare. Arată foarte bine, cu zulufii ordonați savant cu tot felul de agrafe. Poartă o fustă midi în carouri, strânsă pe corp, cu mulți nasturi într-o parte, și o bluză aurie de mătase, cu decolteu „bărcuță“. Eu mi-am pus rochia galbenă cu decolteu en cœur („anchior“, zice croitoreasa noastră; multă vreme nu am priceput cum poate un an să fie chior și ce legătură are anul chior, dacă o exista, cu un decolteu în formă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prețios și tainic sfert de oră de liniște. Sorbi din cafea bucurându-se de căldura ei concretă, și privi porumbeii care Începuseră deja să ciugulească statuia din cap până-n picioare. Se uită Într-o doară În jos spre locul unde bărcuța soțului ei tresălta În apa de-un verde-Închis. Plouase În cursul nopții și ea voia să vadă dacă prelata de pânză care acoperea barca era Încă la locul ei. Dacă aceasta ar fi fost smulsă de vânt, Nino trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
umblă pe Internet, face programe de calculator, folosește poșta electronică, ar da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar o oră lângă izvorul tainic din pădurea Haragoja, întins într-un cot pe iarbă și privind la o bărcuță de hârtie care se leagănă pe undele cristaline ale apei izvorașului din codru. Când eram copil, deși eram un copil foarte sociabil, plecam uneori singur în pădure, în pădurea ce fusese cândva al satului, numită pădurea Haragoja. Nu era o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cărare care tăia în lat pădurea. Într-un loc, sub un mal povârnit, un izvor limpede ca roua zorilor curgea făcând o mică baltă de-a curmezișul potecii, ca apoi apa să se piardă prin frunzișul dinspre vale. Făceam câteva bărcuțe din foi de hârtie și apoi încercam să le scufund cu boabe roșii de căline. Stăteam ceasuri întregi așa tolănit pe o coastă pe iarbă, la umbra pădurii, în susurul molcom de izvor, și nu cred să fi simțit vreodată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
boabe roșii de căline. Stăteam ceasuri întregi așa tolănit pe o coastă pe iarbă, la umbra pădurii, în susurul molcom de izvor, și nu cred să fi simțit vreodată o mai mare liniște sufletească decât atunci. De abia când toate bărcuțele erau scufundate iar soarele se mai zărea puțin peste dealul Gârcenilor plecam și eu spre casă. De fiecare dată o mare bucurie parcă-mi inunda sufletul, o bucurie nelegată de nimic material. De fapt dacă m-ar fi întrebat cineva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puteam concentra și somnul nu mă găsea deloc. Abia mă mai târam pe holurile școlii. Îmi vedeam viața de la un capăt la altul fărĂ nimic suficient de trainic ca să o Închege, gata să o apuce În orice direcție, ca o bărcuță de hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până În acel punct În viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu știu, clătină Ofuku din cap de mai multe ori. Chikuami Îl intimida. Dacă minți, am să mă duc la voi acasă și te spun lui taică-tu. Lașul Ofuku păli. — Se ascunde În barca aceea, arătă el spre o bărcuță trasă la mal. Când tatăl său vitreg o luă la fugă Într-acolo, Hiyoshi sări afară ca un drăcușor al apelor. Chikuami se repezi Înainte și-l doborî. Căzând, Hiyoshi se lovi cu gura de o piatră. Printre dinți, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avea nimic copilăros În el. Amândoi crescuseră În condiții grele, dar Între ei nu era loc de nici o comparație. Ieyasu fusese dat pe mâna dușmanilor la vârsta de cinci ani, iar cruzimea lumii Îl făcuse de piatră până-n măduva oaselor. Bărcuța Îi purta pe Jinshichi și Ieyasu spre mijlocul râului, timpul zburând, de-a lungul conversației lor secrete. Când terminară de vorbit, Jinshichi conduse luntrea Înapoi la mal. Jinshichi luă repede coșul pe braț și-și ridică toiagul. Luându-și rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]