546 matches
-
se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul plin de sine. Aici e apa cam adîncă și nu pot intra în ea, că mă ud tot... Hai mai încolo... Că de prins tot prind eu pînă la urmă, că n-or fi mai ai dracului ca păstrăvii! Găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pește de unde prindem, dacă tot mergem ca nomazii? Ai răbdare! întîi să prind tritonii și pe urmă nu mi-i deloc greu să prind cît pește vrei. Uite aici, zise Virgil arătîndu-i un loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici aici... Ai tu dreptate... Dar unde să tot mergem încolo? Nu vezi că dăm din rău în mai rău? Vrei s-ajungem la Gropniță? Unde? se miră Virgil. La Gropniță. La care Gropniță? Tu vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi bat joc? Imposibil să nu fi auzit și tu de Gropniță, că doar nu ești picat în satul nostru dintr-o farfurie zburătoare. Toți vorbesc de ea. Dar ce-i aceea și unde se află? Păi... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Liliecilor, cum zici tu, dar eu știu că se cheamă așa cum ți-am spus. E clar?... Și-n definitiv ce te deranjează pe tine dacă unii îi zic Gropniță iar alții Peștera Liliecilor? Virgil tăcu mai multă vreme, uitîndu-se prin Bărzăun spre un gînd al său, apoi închise dintr-un ochi și zise mai mult în șoaptă: Oare... oare n-o fi ascunzînd vreo taină văgăuna aia?... De ce s-o fi temînd lumea de ea? Ei, de ce... Tu te iei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Eu, pînă nu văd exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie și facem, încaltea, o treabă ca lumea, nu ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te mai lăuda degeaba, că fără noi tot n-ai fi făcut tu nimic!... La Peștera Liliecilor, sau la Gropniță, cum vrei să-i zici, aș vrea să mergem cîndva. Numai de s-ar putea. Însă uite ce este, reluă Bărzăunul mai ponderat, ridicînd un deget în sus, pentru a-și da mai multă importanță: eu zic să nu mai strînim iar tot satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fălea grozav cu puterea lui. Îi plăcea să fie ascultat de toți, deși ca vîrstă nu era mai mare nici ca Virgil, nici ca Tomiță, nici ca Nuțu. Toți ăștia însă, inclusiv Ilinca, erau mai mari cu un an ca Bărzăunul. Vlad trecea drept bun prieten cu Virgil, cu care era coleg de clasă la același liceu, dar Virgil n-ar fi putut spune că era chiar așa de bun prieten cu Vlad. N-are rost să vă spun acum de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ce. E mai bine-așa. Poate că, odată și odată, dacă va fi neapărată nevoie, vom discuta și despre acest lucru. Pînă atunci însă... Și cine crezi tu c-ar merge la așa ceva? întrebă Virgil din ce în ce mai interesat. Ei, cine, răspunse Bărzăunul gesticulînd de parcă ar fi trebuit să demonstreze că pămîntul e pătrat. Crezi tu că nu se găsesc amatori cît lumea la așa ceva? Numai să spun despre ce-i vorba și... Dar noi luăm numai cîțiva dintre cei mai buni. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Sorin... lui... fete nu luăm, că nu le putem căra cu noi prin asemenea chihărăi! Îl mai chemăm pe... Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar ce ai, dom'le, de te arăți așa ațos?... Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se la umbra care se proiecta în apa liniștită. Dar ce ai, dom'le, de te arăți așa ațos?... Ce ți-a venit așa, deodată? Elev ești tu, sau prepelicar? Ce ți-a făcut fata? Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi, bă, ce te-ntreb? strigă Virgil enervat. Ce ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Elev ești tu, sau prepelicar? Ce ți-a făcut fata? Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi, bă, ce te-ntreb? strigă Virgil enervat. Ce ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni de mai multe ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind rar și apăsat: Smintită făptură, doamne! Bărzăunul mai ucise cîțiva dușmani, apoi se așeză pe salcie lîngă Virgil. Știi de ce nu vreau să meargă Ilinca? întrebă el după cîteva clipe, cu voce mai calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
calmă. Nu mă interesează! răspunse Virgil tot mai furios. N-ai decît să te duci singur, ori cu cine vrei și unde vrei tu! Cu mine ai terminat-o pentru totdeauna! Ba te interesează, frățioare, își muie vocea de tot Bărzăunul, bătîndu-l amical cu palma pe spate... Știu eu ce știu... ehe! Și tăcu cîteva clipe uitîndu-se țintă la Virgil. Dar acesta nu-l mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe spate... Știu eu ce știu... ehe! Și tăcu cîteva clipe uitîndu-se țintă la Virgil. Dar acesta nu-l mai lua în seamă. Părea cu totul absorbit de alte gînduri. Ce-ai rămas așa... ca un triton împotmolit? îl scormoni Bărzăunul. Vrei să-ți spun de ce, ori nu vrei? Hai, spune odată! acceptă, totuși, Virgil. În primul rînd, începu Bărzăunul, îndreptînd iar pistolul spre vîrful unui copac, nu vreau, pentru că, dacă merge Ilinca... înseamnă că merge și Vlad, care se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]