KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte unul pe mal, se adună în turmă, ca la circ. Bărzăunul schiță un început de rîs, dezvelindu-și doi dinți din partea stîngă, apoi propuse: În cazul ăsta hai și tu cu mine în pădure, să aibă încaltea de cine rîde mai mult! Ce-s nebun? Atunci n-ai decît să rămîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau din cînd în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști M arginea lacului din pădure, unde ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu nămol? se strîmbă descumpănit Virgil. Bărzăunul tăcu cîteva clipe uitîndu-se neliniștit în toate părțile, apoi spuse plin de încredere: Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se întindea apa liniștită a lacului. Din loc în loc însă se zăreau niște ridicaturi de pămînt ca niște insulițe, pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul plin de sine. Aici e apa cam adîncă și nu pot intra în ea, că mă ud tot... Hai mai încolo... Că de prins tot prind eu pînă la urmă, că n-or fi mai ai dracului ca păstrăvii! Găsim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pește de unde prindem, dacă tot mergem ca nomazii? Ai răbdare! întîi să prind tritonii și pe urmă nu mi-i deloc greu să prind cît pește vrei. Uite aici, zise Virgil arătîndu-i un loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici aici... Ai tu dreptate... Dar unde să tot mergem încolo? Nu vezi că dăm din rău în mai rău? Vrei s-ajungem la Gropniță? Unde? se miră Virgil. La Gropniță. La care Gropniță? Tu vorbești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi bat joc? Imposibil să nu fi auzit și tu de Gropniță, că doar nu ești picat în satul nostru dintr-o farfurie zburătoare. Toți vorbesc de ea. Dar ce-i aceea și unde se află? Păi... ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Liliecilor, cum zici tu, dar eu știu că se cheamă așa cum ți-am spus. E clar?... Și-n definitiv ce te deranjează pe tine dacă unii îi zic Gropniță iar alții Peștera Liliecilor? Virgil tăcu mai multă vreme, uitîndu-se prin Bărzăun spre un gînd al său, apoi închise dintr-un ochi și zise mai mult în șoaptă: Oare... oare n-o fi ascunzînd vreo taină văgăuna aia?... De ce s-o fi temînd lumea de ea? Ei, de ce... Tu te iei după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Eu, pînă nu văd exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă iar superior Bărzăunul. Eu credeam că dacă ai terminat clasa cu premiul I ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici unde se află... nici nu ne-am luat lanternele... nici de mîncare... nici nimic. Tu nu vezi că ai minte de pătlăgică? Dar am zis eu să mergem acum? se zburli Bărzăunul. Ce, au intrat zilele-n sac?... Mergem mîine... ori poimîine... ori în altă zi, cînd o fi cald și frumos, ca și azi. Plecăm de dimineață, cu tot ce trebuie și facem, încaltea, o treabă ca lumea, nu ca atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
te mai lăuda degeaba, că fără noi tot n-ai fi făcut tu nimic!... La Peștera Liliecilor, sau la Gropniță, cum vrei să-i zici, aș vrea să mergem cîndva. Numai de s-ar putea. Însă uite ce este, reluă Bărzăunul mai ponderat, ridicînd un deget în sus, pentru a-și da mai multă importanță: eu zic să nu mai strînim iar tot satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fălea grozav cu puterea lui. Îi plăcea să fie ascultat de toți, deși ca vîrstă nu era mai mare nici ca Virgil, nici ca Tomiță, nici ca Nuțu. Toți ăștia însă, inclusiv Ilinca, erau mai mari cu un an ca Bărzăunul. Vlad trecea drept bun prieten cu Virgil, cu care era coleg de clasă la același liceu, dar Virgil n-ar fi putut spune că era chiar așa de bun prieten cu Vlad. N-are rost să vă spun acum de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]