511 matches
-
l-a întrebat: „Ai carte de muncă?”. S-a blocat; de unde carte de muncă dacă el tocmai de asta venise, să-și găsească o slujbă. „Cum n-ai - se răstește directorul - ia arată-mi palmele!”. S-a uitat la mâinile bătătorite ale adolescentului și i-a spus: „E bună , ești angajat!”. Și așa a ajuns să lucreze în mină ca vagonetar. A primit și o sumă de bani, în avans, cu care și-a putut cumpăra de mâncare: slănină, marmeladă și
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
Ce sfaturi ați da scriitorilor aspiranți în nemiloasa devenire? Nicolae DABIJA: Unicul sfat ar fi să nu asculte de niciun sfat. Să-și urmeze îndemnurile inimii, care sunt cele mai importante. Or, în literatură și în artă în general, drumurile bătătorite nu duc nicăieri, iar experiențele altora nu sunt bune decât pentru alții. Le-aș atrage atenția doar la faptul că volumul de debut al unui scriitor trebuie să fie de referință. El urmează să impună o viziune nouă și, odată cu
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
față. Răstimpul câștigat îl afundă mai mult în loc să-l dumirească. Își simți chipul cotropit de o barbă deasă lăsată peste rasa devenită surie de lucrătura ploilor, a soarelui și de atâta purtat! Prin ferezitele încălțări din sfoară, simțea în tălpile bătătorite friptoarea tinei, dinspre care tocmai se ridicase ducând către gură un smoc de ierburi cu degetele înnegrite, crăpate. În mirarea clipei, se văzu la hotar de lumi: cea din care poposise și cea prăfoasă de-acum, strigat Nicodim de-o
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
jos, pe valea pârâului, apoi trebuie să urcăm mult spre creasta muntelui, unde se află casa părintească. Acolo, până sus pe munte, nu te mai poate ajuta niciun motor. Ce frumos e să mergi pe jos, pe cărare de pământ bătătorit, ascultând susurul pârâului de alături, cu pajiștile verzi, răcoroase de-o parte și alta a pârâului, cu brazii înalți foșnind sub cerul senin! Referință Bibliografică: Distracție pe roți / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și coasă. Și pentru ce? Acolo barem a învățat o meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
roata sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi revendică trupul golaș Devin una cu cerul și cu pământul... Sunt și nu sunt Mă oglindesc Și nu
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ încins. Liniștea adâncă, era întreruptă doar de zumzetul miilor de gâze, invizibile totuși în acea lumină orbitoare, care curgea de pretutindeni, inundând pământul și întrupându-se în
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
căzut. m-am trezit pe arătură pân ă la glezne în pământ; atunci zărit-am în călcâie, că-mi încolțise... rădăcini. acum văd cum urcă seva spre mugurii ce tot fo ș nesc; vlăstarii fragezi să-nflorească în palmele-mi bătătorite. mă taie-n suflet mângâierea dăruită în van pietrei; într-o-ncleștare a durerii, iubirea am ascuns-o-n pumni. zadarnic cat îmbrățișarea, orbit fiind de carnea moale, căci trupul este amăgire, cum visul nopți-i tot la fel. dar, spune-mi
SPUNE-MI, FEMEIE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365567_a_366896]
-
Acasă > Strofe > Timp > SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu tine de, VIOLETA CÎMPAN Mi-s mâinile de soare încrețite, De muncă zilnică, bătătorite, Dar când te mângâie, tăcut, pe tine, De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și coasă. Și pentru ce? Acolo barem a învățat o meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
și ne-am aștepta ca autorul, aidoma unui regizor de teatru sau film, să spună brusc „Stop” și să dea indicațiile de rigoare pe viu, în fața spectatorului. Oricum, acest tip de intervenție salvează textul de clișee, de platitudini de cărări bătătorite și de locuri comune. Nicolae Breban, în romanele sale are frecvente astfel de intervenții auctoriale, prin provocări nostime de genul: „Ei, ia să vedem Nicolae Breban, ce faci tu acum cu acest personaj? Îl omori, îl păstrezi?” - devoalând astfel actul
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
bunul meu rege, ce am învățat! răspunse tânărul. Dar cert este că, dacă e să o iau de la capăt, nu aș mai aplica regulile mele, care nu se bazează decât pe o poveste fantasmatică, ci aș merge pe drumul deja bătătorit și bineștiut. Abia dupa ani de experiență, se poate veni cu îmbunătățiri. Și încă un lucru mi-e clar. Bunătatea asta e de mare preț, dar trebuie ținută în cui! Referință Bibliografică: DE UN TÂNĂR / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
ai săi, dar viața de mizerie, văduvia la numai douăzeci și unu de ani își pusese ampreta pe chipul ei încă plăcut. Pe trupul ei apăruseră semne de îmbătrânire și epuizare, dar mai ales, mâinile ei altădată fine și delicate, iar acum bătătorite și uscate. Nu era o ființă rea, dar viață o făcuse severă și aproape că nu mai credea nici în fiica ei. - Iartă-mă, mamă, dar mă gândeam... - Iar visezi la cai verzi pe pereți!? o repezi Aurica. Cu toate că o
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
de ei. Meșterii își scot cușmele de pe cal și îngenunche, și vor să se apropie să-i sărute cismele.Domnitorul le face semn să se ridice. Fata în alb este Cozia, se înclină. Meșterii își strâng cușmele în palmele lor bătătorite. MIRCEA CEL BĂTRÂN Ridicați-vă meșteri ce veți înălța aici veșnicia! Voi ce nu cunoașteți vraitul și nimicnicia Nu trebuie să îngenunchiați în fața odăjdiilor domnești, Chiar dacă în ele se află Domnul Țării Românești! Voi sunteți de toate mai presus Căci
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
fă-o primăvară! Limassol, Cipru 15 noiembrie 2012 Purtăm în palme jar de maci sălbatici Purtăm în palme jar de maci sălbatici Când curcubeiele-ațipesc în iazuri Și pescăruși mirați privesc apatici Cum mării-i cântă vântul prin talazuri. Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri Pe umeri trec poverile-n convoaie Clipele dor când tristele săruturi Se sting alene-n picuri grei de ploaie ... Purtăm tăcuți stindardul depărtării Înfipt în templul blestemat al sorții Când stăm smeriți la cozile-așteptării Cu piepturi dezgolite-n
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Acasa > Poezie > Familie > POEMUL MAMELOR UITATE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356417_a_357746]
-
doar vrei să gusti niciodată nu ai intenția să te saturi. femeile sunt că fumul se aprind ușor ard și dispar se întorc în timp mereu tinere mereu pline de iubire gândurile lor nu imbatranesc niciodată ridurile sunt doar drumurile bătătorite ale tinereții cele care și le acoperă înseamnă că nu au iubit niciodată dar încă mai speră. Poem anonim el nu mă mai iubește mâinile lui nu mă mai caută gură i s-a uscat de la atâta bolboroseala ai îmbătrânit
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
vorbit nenumărate ore despre Franța, despre Paris și despre oamenii pe care i-a întâlnit acolo. Nici n-am știut cum a trecut timpul! Ascultându-l pe Mitică, timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor... „Parisul e o boală!” „Parisul e o boală!” Cu aceste cuvinte a deschis nea Mitică discuția pe care o așteptasem cu nerăbdare de ceva vreme. Știam că de data aceasta întâlnirea noastră va fi una de excepție, că
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
de pe nori Atâtea întrebări pe șoptite mi-a pus cerul Încât a trebuit să bat drumul spre infinit, Învățat de la bunici când e cald să bat fierul, Să-mi fie răspunsul rotund și împlinit. Călcam pe nori de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru de Voroneț, Și răspunsul nu l-am găsit iar ziua neîmplinită A apus sub geana unui ochi al zeului isteț. I-am răspuns cerului spre el mergând, În urmă a rămas poteca pe valuri de
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
viața-i un dangăt de clopot...” Motto: "Primesc numai ce mâinile tale darnic imi dau ./ Nimic mai mult nu cer / Da, da, te știu eu, cerșetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!" (Rabindranath Tagore) *** Poezia este confesiune, descătușare, drum bătătorit spre culmile înalte ale spiritului, acolo unde „floarea de colț” își etalează frumusețea în toată splendoarea ei, aidoma trăirilor inocente și rafinate. Versurile care urmează emană mister, magnetism , cuvintele curgând ca o mătase fină și luminoasă. „să urc / piscurile gândului
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Manuscris > Scriitori > CU FIECARE DOR Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 601 din 23 august 2012 Toate Articolele Autorului Dorul tău mă arde un desert pe care nu-l pot cuprinde, Pașii tăi îi mai simt pe nisipul bătătorit de zadarnica așteptare în miezul unei clipe înfierbântate. Mi-ai lăsat visele cu gust de mare... un infinit de tăceri, sălbatice gânduri, întrebări răscolitoare și un suflet prăvălit în Infern. Îți amintești cum îmi îmbrăcai apusurile, în șoapte ce lăcrimau
CU FIECARE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355144_a_356473]
-
ai găsit să fie-o-ntâmplare? Sau poate în adânc ne-ai cercetat , Să fie totul pur si nepătat, Iubirii să ne fie flacăra tot mare. Ce ai făcut nu știu dar ne-ai adus noroc Cărarea ne-a rămas bătătorita De dulci trăiri și viață fericită E viu și astăzi al iubirii foc. Și arde de atunci nepotolit Și azi ne bucurăm că n-ai greșit. Citește mai mult: Viața că un poem Referință Bibliografica: Din gustul cel dintâi / Valeria
DIN GUSTUL CEL DINTÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355197_a_356526]
-
de spate-n portița deschisă ... Îl privi cu drag depărtându-se, pășind cu greu prin zăpada afânată, căzută peste noapte ... Nu-l mai zări, atunci când ochii I se umplură de lacrimi ... Cu greu, se întoarse căutând cărarea făcută prin zăpada bătătorită, acolo, chiar prin mijlocul străzii, de bocancii trecătorilor care se sculaseră ca și ei dis-de-dimineață spre a o lua din nou de la capăt ... Îl durea sufletul văzându-l cum lupta chiar dacă era un simplu copil, nu se dădea bătut, se
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
și Statele Unite) prin reliefarea „orașului moleșit de căldură” - Arizona - localitate adoptată de autor timp de șapte ani ( întâmplător sau nu, cifra magică a miturilor) și locul în care „timpul parcă încremenise și rămăsese, cuminte, într-un colțișor, atârnat de tălpile bătătorite ale amintirilor...” Încă din primul capitol autorul ne anunță că strădaniile eroului nostru nu au fost zadarnice, căci Dumitru Sinu este patronul hotelului unde începe periplul imaginar prin timp cu o serie de figuri și simboluri care nu distorsionează totuși
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]