16,324 matches
-
smulge cu măselele de 24 de carate/ carnea fragedă de pe mielul pascal./ Vor chiui, vor tropăi,// vor închina pahare de zăibărel/ roșu în oglinzi de cristal./ Vor așeza răcnind m-a făcut mama/ oltean dantele de argint, spumoase// pe fesele bătrîne/ scofîlcite/ ale istoriei municipale” (Fesele istoriei municipale). Partea visătorului e solitudinea, care e doar un început al punițiunii: „Singurătatea e-o pedeapsă/ prea blîndă pentru cel exilat/ între hărți, între cărți,// pentru stihuitorul pe cont propriu,/ departe de larma gîngavă
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
ani pentru a-l scrie. Nu pot rezuma. Știi, intriga este, cum spunea Dumas tatăl, cuiul de care îmi agăț tablourile. Ceea ce mă interesează este cum scrii. De exemplu, ce este Bătrînul și marea a lui Hemingway? Este un pescar bătrîn care pescuiește un pește pe care îl devoră alți pești. Asta este. Ce este Anna Karenina? Este o femeie care își înșeală soțul. Intriga nu înseamnă nimic. Importante sînt mijloacele pe care le folosești pentru a spune ceva. Aceasta este
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
ce-nseamnă aceasta: își face toaleta acolo, apoi se cacă pe puță. Prepuțul lui Tron se mișcă agale spre ea, îi prinde picioarele, ea se saltă cît poate, din curu-i tărcat se cască o gaură neagră: primprejur dau tîrcoale muște bătrîne. Totu’ se-nmoaie, prepuțul acoperă musca ferice, ea se zbate acolo o vreme, știe acum cum e cînd te fute și altul, nu o sperie apăsarea din spate cînd ea este atît de plăcută, nici sufocarea ca o dulce visare
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
secundă, coliziunea cu peticitul coviltir al unei căruțe parcate chiar pe dunga albă continuă, se-arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
din București cum a decurs lectura cu glas tare, de către Titu Maiorescu, a manuscrisului Scrisorii pierdute, în salonul literar din casa lui Iacob Negruzzi: „Seara erau de față Nicu Gane și soția cea rătundă, Raletti cu nevasta, D-na Heege - bătrână și fiica ei D-na Greceanu și fiicele acesteia din urmă. D-na Miclescu și D-na Leon Negruzzi cu barbatul ei [...] Pentru noi - era și Grigore Buicliu - care eram de față, momentul psichologic al sărei era felul cum va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bătrîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în cartea de istorie rezervată ciclului gimnazial. Singura structură, și ea cvasimilitarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
mai bine de doi ani, pe o fotografie de altădată. Nu e o greșeală, “D”-ul mare. Cum să reprezinți, altfel decât așa, atât de banalizata și devalorizata calitate de doamnă, atunci când este veritabilă? Ce puțin știm să ne iubim bătrânele Doamne! Și mai sunt atât de puține... De aceea, voi menține “D”-ul. Prima dată, am văzut-o pe Doamna Stoicescu, acum trei ani, la o serbare a Colegiului Național “Spiru Haret” din București, al cărui elev eram, pe atunci
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
urmărește și îi dă în cap pe o stradă lăturalnică. Îi ia un portofel fără bani, dar îi lasă în schimb amintirea unei lovituri care de atunci îl face pe bătrîn să urineze fără voie umilindu-l pe viață. O bătrînă doamnă, îmbrăcată sărăcăcios, mergînd în baston, se urcă în tramvai după ce a fost la piață. Un tînăr hoț îi fură poșeta în care n-avea decît șase mii de lei, actele și cheile de la casă. Nefericita cumpărase un carton cu
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
și cheile de la casă. Nefericita cumpărase un carton cu ouă. Și ca să-și păzească cele treizeci de ouă s-a lăsat furată de geantă, în care n-avea decît șase mii de lei. Într-un tramvai pe trei sferturi gol, bătrîna doamnă n-a îndrăznit să strige după ajutor. S-a lăsat furată în tăcere, de frică să n-o încaseze. După cîteva zile, Poliția îi dă înapoi poșeta, tăiată cu o lamă bine ascuțită, probabil un cutter. Din poșetă nu
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
Dar, cum se întîmplă, la noi, adesea, chiar și terorismul e ridicol. Nu se întîmplă într-un avion, ci într-un tramvai, iar femeia terorizată nu e nici o bogătașă și nici o personalitate politică. Astfel că Poliția îi prezintă, triumfătoare, nefericitei bătrîne, poșeta tăiată. Cazul s-a rezolvat! Dar teroristul tîlhar n-a fost prins, iar dacă bătrîna doamnă insistă cine știe ce i se poate întîmpla. Căci Poliția caută, dar poți să știi ce idei îi mai vin și hoțului între timp?
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
un avion, ci într-un tramvai, iar femeia terorizată nu e nici o bogătașă și nici o personalitate politică. Astfel că Poliția îi prezintă, triumfătoare, nefericitei bătrîne, poșeta tăiată. Cazul s-a rezolvat! Dar teroristul tîlhar n-a fost prins, iar dacă bătrîna doamnă insistă cine știe ce i se poate întîmpla. Căci Poliția caută, dar poți să știi ce idei îi mai vin și hoțului între timp?
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
nu spune că nu există, ci că nu are cadrul legal care să-i permită să mi le dea la consultat. Un fel de: în primul rînd n-am furat eu găina, și-n al doilea rînd era așa de bătrînă că nici n-am putut-o mînca? Nu am cum să știu dacă sînt acele dosare, din care Mihai Pelin a citat în Cartea albă a Securității ce-a dorit el, în tot cazul sînt dosare adevărate, nu copii, din
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
știe sau prevede că va fi. Iar acum, în ultima vreme, de vreo cîteva săptămîni, tatăl meu, sătul să tot audă păreri contradictorii, și-a pus în cap să se ducă la Constantinopol pentru a-i cere părerea unui foarte bătrîn rabin originar, ca și noi, din Toledo. El singur, după părerea tatălui meu, deține adevărul. «Să-mi spună dacă a sosit ceasul, și atunci am să părăsesc totul pentru a mă consacra evlaviei; să-mi spună că n-a sosit
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
și acum la fel de mult ca în prima zi, însă atitudinea lui mi se pare de bun simț. Așadar, cu Dumnezeu înainte! 29 septembrie Culeg din cînd în cînd cîte un vers la întîmplare din cartea lui Abu-l-Ala pe care un bătrîn librar din Maarra mi-a pus-o în mîini cu trei-patru săptămîni mai înainte. Astăzi le-am descoperit pe acestea: Oamenii ar dori ca un imam să se ridice Și să vorbească unei mulțimi mute. Înșelătoare iluzie; nu există alt
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul indiferent, estet, vânător și mare coureur pervers, dând iama prin toate femeile din teritoriul său... Mă întreabă câte am posedat... Stau, mă gândesc, pormă zic nici una Vorba
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
poeta se comportă cu universul astfel: "Îi dam pastile natur cu gust/ ( Cele din farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
în picioare Că am muncit o viață întreagă și-acuma să murim sufocați în firu’ ăsta nenorocit Toți e hoți și nesimțiți Pe vremea mea, era autobuze mari, încăpea toți în ele. Iar tinerii era politicoși, dacă te vedea om bătrân îți ceda imediat locul. Acuma lumea s-a înrăit, ăștia tineri te calcă în picioare, iar pe scaune stă ei" Se aud murmure aprobatoare și toate privirile se fixează spre singura persoană care corespundea portretului robot al inamicului public: superba
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
se arată pe ecran de ultrasunet încă viu Cer mut de incubator. Spin de consolare. Suseta de copil pe pietriș, și tu mergând mai departe. Ciudat... Ciudate zile cu iepuri și lebede cu vreascuri și cer înstelat vânt nordic oameni bătrâni cu ochi orbi vorbind despre susur și milă despre voci și soare stranii cuvinte povestiri clipă pe care diavolul n-o ajunge? Un picior dezvelindu-se către peretele de fag cântec auzit de copil pot să te-nsoțesc pot să merg
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
casă, fiind vreo 200 și atunci s-a aniversat la Facultatea de Litere. L-am sărbătorit în fiecare 10 ianuarie și după ce a murit - iată, se împlinesc 30 de ani de atunci -, împreună cu foști studenți ai lui care azi sunt bătrâni profesori universitari. Fiecare își mai amintește câte ceva și toți îl regretă și se întreabă cum ar fi fost dacă ar mai fi trăit. - Dați-mi totuși câteva nume dintre cele mai proeminente. - La Iași, unde a trăit zece ani a
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
tomul II, unde desfășurarea armonioasă a frazelor pare a îmblânzi dezolarea: "Când îți privești sau îți asculți viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi dangătele unui clopot a cărei bătrână clopotniță nu se mai zărește deloc." Între reperele importante ale trecutului revizitat se numără expediția militară franceză în Spania, din 1823. Chateaubriand era ministru de externe, și poate afirma liniștit că în acest moment el a atins cel mai înalt
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
plăcea să tragă cu urechea la spusele celor mari, dar de astă dată nu pricepea nimic. Ceea ce-l mâhnea însă atât de rău încât, de nu i-ar fi fost rușine, de n-ar fi fost lacrimile prea abundente ale bătrânelor doamne, mai că și-ar fi dat și el drumul, ceea ce-l făcea să se simtă părăsit, lepădat, fusese dispariția fetei din basmele lui Grimm. Abia se așezaseră pe fotoliile de pluș din salonul întunecat, când apăruse o subretă într-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Herr Doktor o solicită în cabinet. Iar fata, scuzându-se, spunând că merge să-i dea o mână de ajutor soțului ei, se ridicase și, fără să arunce către el vreo privire, se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel nu pricepea cum de fata atât
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mult interes, în casa unchiului Arthur, o asemenea jucărie, dar bătrânul, suflet hain, nu-i îngăduise niciodată să pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
taburet. Pastorul din portret îl fixa cu o și mai mare severitate. Încerca să nu se uite spre el, dar privirile îi erau irezistibil atrase de fiorosul personaj. Exclamă aproape fericit atunci când bunica lui decretă plecarea. Despărțirea dintre cele două bătrâne doamne fu tot atât de abundent stropită cu lacrimi ca și revederea. Ca să se consoleze, își promiteau să se revadă peste trei zile, când ginerele-oftalmolog fixase - după ce-și consultase agenda - o oră de consultație pentru operarea șaloziomului. Se însera atunci când debarcau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu ea. Știam că ar fi în zadar. Vremea se înrăutățise, într-adevăr. Soția directorului venea și mă lua la băile termale, unde mă scăldam cu ea în bazinul cald al doamnelor, care erau foarte drăguțe cu mine. Toate erau bătrâne și grase; mi-era rușine să mă uit la goliciunea lor. "Mă miram în zilele acelea" - va spune bunica peste ani - "că nu mă întrebi, că nu spui nimic despre Sibyle". Ce era să întreb. Mi-am dat seama, atunci când
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]