149 matches
-
nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
bărbat care i se păru că o salută. Da. Eu v-am spus, sărut mâna, doamnă Iuli. Eu, ăsta, din partea dreaptă, a bătrânului meu tată, de lângă mine. Când Îi observă culoarea ochilor, un albastru mai măiestrit decât legendarul de Voroneț, bătrânica doamnă educatoare Iuli, pe loc, Îl și recunoscu. Și, și-l și reaminti, numaidecât. Da. Ochii și glasul Îi rămăseseră, mutalăului, neschimbate. În rest, În Întregul său, evoluase, Într-un mod cu totul normal. Zdravăn. Voinic. Pocnind de sănătate și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prapurile, icoana cu Înălțarea lui Iisus, potirul de Împărtășanie, ceaslovul, liturghierul și Sfânta Evanghelie, precum și năsăliile și chiar cristelnița (pe care, ce-i drept, o cam cărară În zadar). Ajunși În țintirim, cei șase petrecăreți scoaseră din ladă toate hainele bătrânei și le Înșirară pe crucile din apropiere, făcându-le să semene cu niște sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau cu sufletul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de galbenă ca papirusul uscat. Stând pe plajă, bătrâna se credea Încă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la mine? De unde până unde are ea să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lăudase chiar și protopopul Varsanufie, la hramul bisericii din Plesneana. Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă. Se duceau apoi razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am dus-o la spital - era într-o vară, călduri pestilențiale chiar și-n orașul de munte, bunica își ținea de ani de zile inima în frâu cu hiposerpil... S-au dus la Brașov mama și cu unchiu-meu Tony, copiii bătrânei, au găsit-o în rezerva de spital bine-merci, spălându-și niște dresuri, s-au întors a doua-a treia zi la București - în ziua următoare dă mama telefon la spital, ca să afle că mama ei murise noaptea în somn, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
drept ceas. În orice caz, la miezul zilei, sunt sigur că o să-l aud și că o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către un partid ale cărui opinii le reprezintă. Această liberalitate care nu aducea nimic degradant În moravurile englezești nu era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese de Marlborough pentru un discurs din Opoziție sau Însuși Burke, care nu avea larghețea lui Chatham, ci doar ceva bombast*, atât În felul de a fi, cât și În elocință, nu acceptase din partea ministrului, marchizul de Rockingham, o proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doi morți îi încolțise în minte din cauza conversației pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe jumătate adevărat. Dar cuvintele doamnei Guttman îi produseseră o impresie puternică. Și acum această legătură - dacă exista într-adevăr - cu palestinianul mort. Totul era mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem când zburdam cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
carne, În același timp foarte tânără și foarte bătrână, lăsată acum În seama medicinei. Michel Îi luă mâna, doar mâna i-o mai putea recunoaște. Obișnuia s-o țină adesea de mână, chiar și recent, la șaptesprezece ani Împliniți. Ochii bătrânei nu s-au deschis; poate că totuși Îi recunoștea atingerea. Nu strângea tare, Îi ținea doar mâna Într-a sa, ca Înainte; Michel spera foarte mult că ea Îi va recunoaște atingerea. Această femeie avusese o copilărie cumplită, de la șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de mii de ani, trecând prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea sau sfertul ăla pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
CPEX. Peste puțin se va descoperi că și ei s-au opus dictatorului care bineînțeles că nu era dictator, ci opozant. Iar președintele țării Îi va decora cu Elicopterul de argint Clasa I TÎrgoviște. Senzația este o nouă revistă destinată bătrîneilor destrăbălați. Impresionantă, povestea unei femei mușcată În copilărie, În crîng, În somn, de-un șarpe. După Întîmplarea asta a-nceput să simtă o firească atracție pentru reptile. Revenea mereu pe cîmp, chemînd animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce e? Sugativa. Din gazeta jandarmeriei ne zîmbește o altă ghicitoare. „Un bărbat-nebărbat, văzînd-nevăzînd / o pasăre-nepasăre, așezată pe / un pom-nepom, / o lovește-nelovind-o cu o piatră / nepiatră. / Ce este?” Boala lui Calache. S-o luăm pe rînd. Vasăzică un androgin (sau bătrînel) cu cataractă (ba vede, ba nu), dă c-un yo-yo Într-o păsărică (iar Freud) așezată strategic (că-i revista jandarmilor) pe-un pom-nepom (pistolul Carpați). Răspuns corect: Iliescu. Dacă nu l-ar fi Împiedicat pudoarea, la fel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele materiei. Despre aventura existențială a inteligentei, despre universul dezmărginit, despre setea de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca diferența să fie făcută doar de interpretare, pentru că formele exprimă realități specifice fiecărui individ. Un grup de trei figurine legate între ele și situate în poziții diferite sunt interpretate ca fiind trei persoane. Pozițiile și formele lor îi sugerează bătrânei anumite întâmplări, gesturi și atitudini ale acestora. Diferite forme îi arată o serie de evenimente trecute ca fiind niște eșecuri. Săgețile și formele ascuțite sunt interpretate ca semne ale diavolului. O figurină mai mare, cu ceva rotunjimi este o femeie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
eșecurile căsniciilor nu i l-au putu știrbi cu nimic. Personajul feminin a eșuat în a înțelege spiritul sacru al căsniciei, preferând să-și domine partenerii, decât să încerce a trăi într-o comuniune armonioasă, de aceea se opune oarecum bătrânei, descrise în istorisirea proprie, ce căuta cu ardoare beneficiile mariajului. Cu toate încercările ei disperate de a impune o hegemonie feminină, târgoveața sfârșește prin a face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o bancă ascunsă după un tufiș sau nu... dar știu că nu mi-am dorit asta niciodată cu nimeni... cred că te-ai obișnuit, deja, cu mine spunându-ți "n-am mai făcut asta"... l-am auzit, azi, pe un bătrânel zicând că destinul e podul pe care îl construiești către omul iubit... sunt de mai bine de un an de zile când Ana - când tu trimiți către mine toate ploile ca să mă ții în loc, ori mă zidești ba cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pentru „noii” belgieni: sutele de mii de imigranți la a doua și a treia generație din Italia, Iugoslavia, Turcia, Maroc și Algeria. Ca și noii basci, acești oameni aveau propriile probleme presante și prea puțin interes pentru agenda prăfuită a bătrâneilor separatiști. Sondajele de opinie din anii ’90 arată că majoritatea oamenilor, chiar și În Flandra, nu mai considerau problemele lingvistice sau regionale niște priorități. În al doilea rând, Belgia era bogată. Diferența evidentă dintre Belgia și alte zone mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de doua ori, Întrucât Își Înjunghie soția, iubită, devenind criminal; Moara cu noroc se mistuie Într-un incendiu care distruge și transformă totul În scrum, ca semn că locul trebuia purificat, curățat de relele Înrădăcinate acolo. Sugestive sunt și cuvintele bătrânei din finalul nuvelei: „așa le-a fost dat”. MIHAIL SADOVEANU VITORIA LIPAN, UN PERSONAJ SIMBOL Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu, scris În mai puțin de două săptămâni, În timpul unei vacanțe la Văratic În 1930, an În care a văzut și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]