587 matches
-
alăture unei cauze sau să ia atitudine... Bineînțeles, ocupațiunea mea principală rămâne umorul și sper să fie așa până la adânci bătrâneți, deși mi-e greu să cred că, peste niște zeci de ani, va mai râde cineva la glumele unei bătrânici senile. Îmi place să... CONTINUAREA AICI.” După ce terminați cu interviul, poate vă întoarceți să-mi spuneți și mie de ce mă citiți, că, ați văzut, n-am știut să răspund exact. Foto Shutterstock
14 milioane de vizualizări. De ce mă citiți? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19088_a_20413]
-
2014 Mi-a venit în cap un echivalent pentru somn al expresiei “Pentru mai puțin de X bani, nici nu mă dau jos din pat”: Pentru mai puțin de 8 ore nici nu mă URC în pat! 9 ianuarie 2014 Bătrânica surdă cu care mă învecinez, perete-n perete, se uită la Măruță, cu sonorul la maximum. Tema emisiunii: Biancaaaaaaaaaaaaa, evident! Uite-așa ar fi început povestea lui Raskolnikov dacă ar fi fost scrisă în zilele noastre. 9 ianuarie 2014 Pfiuuu
Strabism, Ștefan cel Mare, crimă și pedeapsă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19114_a_20439]
-
Alaltăieri dimineață, mă grăbeam spre sală. Pentru că nu apucasem să mănânc nimic și mă simțeam cam leșinată, mi-am luat din drum două banane. Am mâncat-o pe prima și, când să trec la a doua, m-a oprit o bătrânică: “Dă-mi și mie puțină banană!”. I-am dat-o pe toată. O oră mai târziu, veneam spre redacție, pe Academiei, și m-a oprit o țigăncușă: “Tanti, nu vreau bani, da’ îmi luați și mie ceva de la Angst?”. N-
Tanti, luaţi-mi şi mie nişte salam! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19442_a_20767]
-
LINIȘTE SUFLETEASCĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1218 din 02 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se întunecase de-a binelea. De undeva dintr-un colț al cimitirului, ascunsă de după niște lilieci înfloriți, se desprinse o umbră. Era o bătrânică gârbovită ce se mișca greoi sub povara anilor și a amărăciunilor care apăsau mai mult pe bâta cocârjată decât pe firavele-i picioare. Se strecură ca o umbră a nopții până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
de sforăitul său, că a doua zi îl găsea înțepenit cu vreo cruce în brațe, cu ochii holbați de spaimă și părul vâlvoi de groază. Ca recompensă patronul cimitirului poate îi va da vreo primă sau... un șut în fund! Bătrânica ajunse la mormântul căutat și începu să plângă iar printre suspine abia șoptea: - Cum de ne-ai părăsit, dragul nostru! Uite în ce hal am ajuns noi bătrânii. Ăștia ne mănâncă zilele și ne amărăsc sufletele... Ehe, de ce nu ieși
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
bătrânii. Ăștia ne mănâncă zilele și ne amărăsc sufletele... Ehe, de ce nu ieși tu din mormânt să dai niște decrete la tâlharii care ne-au furat și vândut țara! Să le iei mamă și cenușa din vatră! - Cu cine vorbești, bătrânico? - răsună o voce-n noapte. - Vai de mine tovarășul președinte, ce om deștept ești dacă mă auzi de sub lespezile de piatră! - Bătrânico, ți-ai pierdut mințile!? Și acum mă mai cauți sub pământ după atâția ani? Băbuța care crezuse că
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
care ne-au furat și vândut țara! Să le iei mamă și cenușa din vatră! - Cu cine vorbești, bătrânico? - răsună o voce-n noapte. - Vai de mine tovarășul președinte, ce om deștept ești dacă mă auzi de sub lespezile de piatră! - Bătrânico, ți-ai pierdut mințile!? Și acum mă mai cauți sub pământ după atâția ani? Băbuța care crezuse că doar i se năzări vocea președintelui, deodată încremeni de spaimă, apoi își zise: „ Mai rău decât o duc acum nu poate să
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
vroiau mușchii mei, prin ținuturi sălbatice și îndepărtate, unde nu era țipenie de om. - Nu te supăra dragă... - Nu mă supăr, dar, mă rog, să nu te refuz tocmai pe tine că și așa ești destul de oropsită. Haide cu mine! Bătrânica își ridică privirea în noapte și la lumina lunii văzând straniul chip al personajului de alături exclamă înțepenind: - Tu ești moartea! - Grăbește-te! Pe urmele mele sunt DNA-ul și mascații! Referință Bibliografică: LINIȘTE SUFLETEASCĂ / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
pentru ce să-mi cer iertare, fiindcă nu te-am jignit! Am făcut doar o constatare! Ești bătrână că nu mai ști nici câți ani duci în cârcă. - Doamne, iartă-l că nu știe cu cine se pune! - exclamă o bătrânică de alături făcându-și semnul crucii. - Ptiu! - tresări vrăjitoarea. Să nu aud acest nume în jurul meu că fac prăpăd! - Ți-e frică de Dumnezeu!? - rosti băiatul. - Taci, prăpăditule, că te blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa din vatră
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
la o imagine ciudată nu prin ea însăși - coada la carne, lapte și, în general, la orice, fiind de ani buni de domeniul unei triste „normalități” -, ci mai cu seamă prin locul unde șerpuia: în fața librăriei „Mihai Eminescu”. Nu era bătrânică pe o rază de 200 de metri care să nu se oprească și să pună aceeași întrebare - „Da’ aici ce se dă, maică? ” - în speranța că va mai prinde un litru, kilogram, pungă, cutie sau bucată din misteriosul produs. Răspunsul
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
pe un alt om bun (...) Cu dumneata căutați-vă alt artist, nu pe mine. A.R: Pot să spun și tu dacă te simți bine. I.G: La ce te aștepți? Sunteți categoria Fileață. Fane Fileață. Rămâne să mai dați bătrânelele pe brânci. A.R: Nu puteți să suportați un dialog civilizat. I.G: Păi nu la dumneata că nu am păscut împreună! A.R: Păi nu aveam ce să paștem! Dvs turnai la securitate (...) Când alții făceau lucruri serioase, dvs
Scandal la TV Ghișe - Rădulescu: "Mințiți ca un nesimțit" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28376_a_29701]
-
poate, uităm cu totul de ei. Nu, nu sunt toți copiii la fel, cum nu sunt nici toți părinții la fel, dar, Dumnezeule! Care este cea mai Sfântă relație pământeană decât cea între părinți și copil? Undeva... în oraș... O bătrânică de 85 de ani a avut o familie frumoasă, cu soț și copii. Cu douăzeci de ani în urmă și-a sacrificat, de comun acord cu soțul, agoniseala de-o viață, pentru a-și vedea cei doi copii croindu-și
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
mai bună. Au vândut apartamentul cu trei camere, confort unu, apoi mașina, pentru a-și cumpăra, cu banii obținuți, o garsonieră. Restul de bani i-au dat copiilor să plece în Danemarca, unde fuseseră invitați de niște prieteni... Acum, această bătrânică trăiește singură într-o garsonieră mică, cu puține lucruri, cu un mic altar amenajat într-un colț pe peretele dinspre răsărit, în care se află, la loc de cinste, o icoană a Cuvioasei Parascheva, o alta cu Sf. Treime, o
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
divorț, înaintată de reclamanta de mai sus, continuă grefiera. Părțile au fost citate lrgal, au depus la dosar cele cuvenite, procedura fiind legal îndeplinită. Reclamanta a cerut admiterea ca martor a mamei sale... - Adela Mărcudescu, vă rog ! se insiunuă o bătrânică vioaie, cu pălărie și ochelari de vedere, care semăna foarte mult cu reclamanta, dar care arăta cu vreo patruzeci de ani mai în vârstă decât aceasta. A-de-la Măr-cu-des-cu, repetă grefiera, pe silabe, consemnând ceva pe un formular și întinzând dosarul
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
pot tolera.Cer, prin urmare, desfacerea imediată a căsătoriei ! - Mulțumesc, zise judecătorul făcând semn martorei să se apropie. Ia spune-mi, mamaie, ce s-a întâmplat în data de 13, luna trecută ? - Ceea ce s-a întâmplat atunci, domnule judecător, turui bătrânica, întrece orice închipuire. Ne-am trezit cu el în stare de ebrietate pe la miezul nopții strigând să-i deschidem că altfel sparge ușa, lucru care s-a și întîmplat, de altfel. A dat apoi buzna peste noi, ne-a lovit
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
unor microinfarcturi de care nu avusese habar până atunci, apoi repartizarea la salon. Însoțită de o asistentă, găsise repede salonul. Pe toată lungimea salonului, un șir de paturi. Un singur pat liber. Lângă perete, pe o targă era întinsă o bătrânică. La indicația infirmierei, Sonia își pusese geanta lângă pat și se așezase cu grijă pe marginea lui. Cearceafurile nu păreau încă schimbate. O întrebase pe asistentă dacă i se poate da altă lenjerie. Răspunzându-i afirmativ, aceasta părăsi salonul asigurând
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
invitația cu evenimentele culturale petrecute cândva la Casa ARLUS, la care asistau acei bătrâni friguroși și melomani, adesea însoțiți și de nepoții lor. Zâmbi cu falsă și târzie nostalgie, doar și ea fusese dusă acolo destul de frecvent de maica-mare Aristița, bătrânica de la mezaninul blocului în care locuiau și responsabilă cu supravegherea Mirei preșcolare. Și acolo, după 1944 și până pe la 1963, se invita public pentru o conferință și un program artistic sau un film. Și atunci, acțiunea era insinuantă, căci politica
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
pistolul era doar pentru a-l speria pe tip, Și ai reușit să-l sperii, Da, domnule comisar, După câte se vede, chiar trebuie să-ți dau medalia, și acum te rog să nu te emoționezi, n-o lovi pe bătrânica aceea și nici să nu treci peste semafor, dacă e ceva care nu mă interesează deloc este să dau explicații unui polițist, Nu există poliție în oraș, domnule comisar, a fost retrasă când s-a declarat starea de asediu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a mamei lui. Bucătăria ei era un adevărat miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de mâncare, ceva de băut. - Lăsați, domnule Ovidiu. Mai bine aveți grijă de dumneavoastră și lăsați-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
A fost și fotograf și s-a plimbat În jurul lumii Încă din tinerețe. La Paris a lucrat o vreme ca gigolo, dar poate asta e prea mult spus, Întrucât nu știa o boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut ocazia să se plimbe cu ele prin Monaco, Maroc, Chamonix și a devenit din ce În ce mai experimentat. S-a deprins repede cum să facă bani, a Învățat ce le place japonezelor și a prins gustul luxului. Însă eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lua-o razna. Lumea luată așa, în ansamblu, orice s-ar spune, nu este a ta. În ea, doar te dizolvi, dispari, cum s-ar zice n-ai fost și nici că ești. - Și atunci? - Sara, am să fiu o bătrânică fericită dacă am să te am o noră acasă, la noi, în România. Pentru Tabitha, că o să-ți fie dor de ea, am un frate. Ea poate să-mi fie mai curând cumnată. Până una, alta, însă muncim pe-aici
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
fire prea pretențioasă. La mine este și mai rău și tot în bucătărie mănânc, nu în altă parte că doar stau la bloc și nu am la dispoziție decât un dormitor micuț, iar restul este comun cu gazda mea, o bătrânică simpatică și cumsecade. - La mine în casă atât timp cât încă mai sunt stăpân și singur, eu fac regulile. Remarca i se păru malițioasă și nu-i scăpă lui Minodora „cât eu sunt stăpân, eu fac regulile”, era ca o punere la
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]