1,143 matches
-
țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie și un copil născuți în colonii, știau că se găsesc aproape la antipozi față de locul lor de baștină, la mii de mile de Manila, care era în continuare singurul loc cât de cât civilizat din această parte a lumii și unde nici macar nu se aflase de posibila lor sosire. Încă din momentul când părăsiseră coastele peruane, știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astfel Încât, privindu l pe fereastră cum tre băluia prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel și-a dat seama că și Karl era departe de locul lui de baștină. A găsit și cărți cu reproduceri de tablouri care Înfățișau femei oarecum asemănătoare celor din partea locului, Însă mai Împlinite și cu ochi strălucitori, nu atinși de gălbinare ori de cataractă. Purtau flori la ureche și se uitau drept la el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
eu. Din s-a ciupit de un braț. — Privește, avem aceeași piele. Aceeași culoare. Eu nu-ți spun gogoși! Adam a clătinat din cap În semn de aprobare. S-a gândit că nu mai auzise niciodată vreun alt indonezian de baștină vorbind pe-ndelete despre altceva În afară de flux, valuri, secetă ori recolta de orez. Părea ciudat ca unul care arăta ca el să folosească aceleași vorbe ca ale lui Karl, doar că mult mai vehement. — Tatăl tău... Mă rog, nu-i taică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu-l asculta nimeni. Începuse cu Praxiteles și avea să termine cu Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas de profesor, capul blond și cârlionțat al lui Grațian arunca asupra peștelui o lumină piezișă. Cei care o vedeau, o puneau pe seama soarelui parțial ascuns printre nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian, zise bătrânul Arpi Înainte de a se Întoarce la locul său În spatele barului. Am văzut totul de aici. Atâta doar că n-am Înțeles discursul domnului Baștină. De fapt nu l-am auzit. Mie Îmi place peștele dumneavoastră. Seamănă cu păsările lui Brâncuși, dacă nu vă deranjează apropierea.. Ar mai fi vrut să spună ceva dar, tocmai atunci, ușile cu deschidere automată făceau loc unui client care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva decât să trăiesc cu umerii îngreunați de vârsta insalubră la care mă aflu. Așa că să dăm drumul aberațiilor Mioarei să zburde... Eram singură, casa mi-o smulseseră gunoierii în toiul luptei și mi-o aduseseră la locul ei de baștină. Mama mă aștepta urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino cu mine! Jurnalul se scrie singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În București și pe ea era alceva dar așa nici nu o poți compara cu profesoara, aia da frumusețe și deșteptăciune! Să fi fost de vină caracterul de afemeiat (Mamaia, de când aflase de la niște „oameni de bine” din localitatea de baștină a lui Victor Olaru câte aventuri amoroase, soții și ibovnice avusese, pronunța cuvântul, tradus, c-u-r-v-a-r, știind exact nume, date și fapte) al ginerelui. Dacă fata s-a Îndrăgostit lulea, că fetele de azi sunt proaste și cum el e așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
numele „Iscarioth” apare în perioada post-pascală. E mai plauzibil însă că numele întreg exista înainte ca Iuda să fi luat hotărârea de a-L da pe Isus în mâinile Sinedriului. 3. Teza cea mai pertinentă explică supranumele prin locul de baștină al lui Iuda. În Iosua 15,25 se menționează o localitate Qeriyyot, aflată pe teritoriul alocat tribului fiilor lui Iuda. Amos 2,2 și Ier. 48,24 situează o localitate cu același nume în ținutul moabiților. Septuaginta traduce termenul ebraic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în context. Iuda trăiește drama „la secundă”, într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi întors după Răstignire în cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit „până la adânci bătrâneți”, fără a mai avea vreun contact cu ucenicii lui Isus. Un asemenea scenariu mi se pare nerealist din mai multe rațiuni. În primul rând, el forțează mărturia lui Matei, interpretând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bună să se potolească. Virgil avea și el toate motivele să fie bucuros și fericit, dar, contrar firii sale, la început se arătă destul de reținut. Cu toate că aștepta de mult ziua când avea să fie din nou în satul lui de baștină, el nu se despărțise cu inima tocmai ușoară de locurile unde petrecuse nu mai puțin de șapte ani din viață, locuri de care îl legau, totuși, o seamă de amintiri plăcute. Venise acolo ca tânăr abia trecut de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin aceasta, atâta timp cât "poveștile sale de familie" se extind la consăteni, la bucovinenii din alte sate și orașe, la românii de pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aber siher! Erau neîntrecuți la prepararea șuncii, slăninii și cârnaților. Dar la oi nu se pricepeau prea bine și-și angajau ciobani băștinași. Dădeau cu plăcere tot felul de rețete pentru oricine era interesat! Cei mai mulți dintre ei și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin zonă doar câteva familii care s-au declarat români și așa au reușit să ocolească deportările. S-au stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de joacă, unul singur a răspuns la apel. Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe septuagenarul dascăl: se simțea singur și străin la baștina lui și a înaintașilor săi. Străin în țară străină, și-a zis, cu convingerea că aici liniștea sufletească nu-i de găsit, cum nu-i de găsit nici acasă dincolo unde este categorisit drept refugiatul. O stare de bine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a fi mereu în frunte. S-au aciuat la Mereni, în casa părăsită a Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit să-i înscrie la școală... Cu gândul să scape de sărăcia care-i apăsa la baștina lor de pe malul Prutului. S-a angajat ziler cu plata în natură la ferma Dumbrăvenilor. Mai mare fericire nici că se putea, că i-a luat pe lângă ei și pe cei doi de la treaptă care trudesc fără contract și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului de baștină, punem la zid singurătatea rătăcitorilor plecați de bună-voie prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de oamenii ei simpli, de cultura rusă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
paralele [...]"22. Se pune problema dacă era vorba despre viitorul arhimandrit. Înclinăm să dăm un răspuns pozitiv, deși cu unele rezerve, privind o viitoare confirmare. Ne bazăm pe faptul că Pușcariu menționa localitatea Pitești ca fiind apropiată de locul de baștină a acestuia și de faptul că Șerboianu ar fi fost într-o dificultate materială majoră, venind la București ca student (chestiune ce se leagă de o mărturie a lui Arghezi de mai târziu asupra viitorului arhimandrit, pe care o voi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe care Îl chema Diego de Silva, un sevilian de douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani, simpatic, vorbind cu puternicul accent al ținutului de baștină, se uita la noi de parcă s-ar fi Întrebat În ce fel de societate nimerise. — Cu permisiunea domniilor voastre... dădu să spună, timid, ridicându-și degetul arătător mânjit cu vopsea. Dar nimeni nu-l luă În seamă. În pofida recomandării amicului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și răsfoiam blocurile de desen grele, bine umplute. Uneori îmi risipeam gândurile cu ajutorul muzicuței. Aveam să continui să răsfoiesc prin ele cu încăpățânare până ce avea să-mi fie redată Adevărata. Deputata mea s-a întors, așadar, la locul ei de baștină. Și-a luat cu sine doar cele strict necesare. Noi nu vorbiserăm niciodată despre locul acela. Dar când a plecat, am aflat care era: Klåvamark, între Umeå și Skellefteå. Și mult mai târziu, când m-am întors la Norsjö și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o îndrăgești domnia ta, iubite domnule Odobescu, e o lină preumblare cu căruța ce ,înaintează încetinel și rătăcește fără de țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi - cărora ei
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
membră a Comisiei Internaționale de Cooperare Intelectuală 1, organism al Societății Națiunilor care își avea sediul la Geneva, îi scria așadar soției lui Const.Antoniade, în 8 august 1933, de la conacul familiei de la Văcărești (jud.Dâmbovița). Aici, în satul de baștină al boierilor poeți Văcărești, în apropiere de Târgoviște, își petrecuse copilăria 2, în cultul trecutului familial și al folclorului literar pe care avea să-l facă cunoscut în Occident de câte ori avea să aibă prilejul. Destinatara epistolei provenea dintr-o familie
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
familiei în refugiu. "Ne-am pomenit Ťrefugiațiť, cuvînt care s-a ținut scai de noi multă vreme, Ťlucrîndť asupra destinului nostru, la început în bine, mai tîrziu aproape numai în rău." După armistițiul de la 23 august, basarabenii ce-și părăsiseră "baștina" trec prin încercări grele. "Exact la două luni după ce ne-am tot întrebat Ťpe ce bazăť puteau să pună rușii laba pe noi, a început marea hărțuială. Căreia avea să-i urmeze marea vînătoare de Ťrepatriabiliť". Numai omenia șefului de
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]