173 matches
-
babacii lui Gimmi de-afară și presau să se rezolve odată, să ne reprimească În facultate, că nu-i vina noastră că s-a pilit Mihnea și a căzut de pe balustradă. Penibil, penibil să ajung să mă bucur că presează babacii lui Gimmi, dar asta trebuie să recunosc, sunt un pigmeu, un nimenea, un nimic, chiar am așteptat cu inima cât un purice răspunsul de la Rectorat, poate În toamnă intrăm cu restanțierii și nu pierdem anul. Numai că, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vedete maneliste. Obținusem postul după cinșpe zile de stat la coadă pe holurile Inspectoratului de Limbi Străine. Inspector era un profesor de educație fizică. Ăsta îi lua la rând pe cei cu trei sacoșe, pe blonde și pe delegații unor babaci sus-puși. Drept era că rămâneau blonde și printre noi, blonde anti-compromis. Unele aveau fundul exagerat, dar era totuși o consolare. Dimineața, la 6, ne încolonam în fața clădirii. La 8.30 veneau femeile de serviciu și ne băgau în templul lingvistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le arate babacilor că are stofă, că nu degeaba l-au ghiftuit cu salam de vară până la paișpe ani. Carevasăzică madam Cucu se speriase și ținea morțiș să vină în București. Cică s-o aștept la personalul de ora 19. Norocul nostru! Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
indiferent dacă mi-l dădeau sau nu (eram major de mult). Îmi făceam mai mult o datorie filială. Dacă mi-l dădeau,aveam de gând să facem nunta acasă, la țară, într-un cadru mai pitoresc și firește pe socoteala babacilor. Mihaela se opuse. Stărui să facem nunta în Capitală, simplu de tot, cu cheltuieli cât mai mici. În sfârșit, asupra acestei chestiuni rămânea să mai discutăm. Deocamdată trebuia să îndeplinim formalitățile la ofițerul stării civile și, peintru că fixasem nunta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai scriam (mama îmi scria totuși), iar eu deocamdată nu mă gândeam la o împăcare, deși uneori remușcarea scotea capul când și când fiindcă mâhnisem pe bătrân. Cam așa stăteau lucrurile, când mama, într-una din scrisori mă anunță că babacul vine la București să se arate unui internist și are de gând să tragă la noi. Suferea de o boală la stomac căreia medicii de acolo nu-i dăduseră de hac. L-am așteptat la gară. M-a strâns în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla? ― Care ăla! Aviatorul. ― Ai căpiat? O să vă toarne urgent. ― Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se ridică cu mâinile în buzunare. ― Ascultă-mă pe mine! Îți pui singur juvățul de gît! Lasă-te păgubaș. ― Nici prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gând să ți-o vând. Hai! Dați-i drumul mai repede, A început să plece lumea la serviciu. ― Ei și? ― Explică-i, Ionescule, eu am obosit. ― Arătăm al dracului de bine, rânji inginerul. Ochi luminoși, zâmbet și flori... Până și babacii au aere de conspiratori. Scarlat, sprijinit de un copac aruncă țigara. ― Cum ne împărțim? ― Prima mașină o va conduce profesorul Ioniță Dragu. Alături va lua loc domnul Miga, iar eu în spate. ― În regulă. ― Cârnul trece la volanul Fiatului. Tu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zi - și am ieșit pe holul căminului studențesc. mai toți erau plecați Încă În vacanță, În afară de câțiva africani care nu aveau bani de avion și de niște québecoși care consi- derau sub demnitatea lor să-și petreacă vacanța acasă la babaci. Eram gata să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit În cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătĂrie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doua zi - și am ieșit pe holul căminului studențesc. mai toți erau plecați încă în vacanță, în afară de câțiva africani care nu aveau bani de avion și de niște québecoși care considerau sub demnitatea lor să-și petreacă vacanța acasă la babaci. Eram gata să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Om gros la teșcherea, dar țărănoi,/ Teslar de meserie”905, însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Om gros la teșcherea, dar țărănoi,/ Teslar de meserie”905, însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e numită ca într-o comedie ieftină M-me Fromage iar Coșbuc e, pur și simplu, Ghiță. Nu scapă nici marile nume ale artei europene: Brahms e Beethovențel, Maeterlinck (simbolist neagreat de Caragiale) Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la rangul de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ca o namilă și nu ești în stare să ticluești ceva, să născocești un șiretlic dibaci, un mic tertip onest, ca să ieșiți la liman? La naiba ce nerozie! Ce-aș mai fi vrut să mi-i fi dat, odinioară, pe babacii noștri pe mînă, să-i trag pe sfoară, cum i-aș mai fi dus de nas! Nu eram decât de-o schioapă cînd mi se și dusese buhul pentru sutele de vicleșuguri de toată frumusețea! Se poate observa cum acest
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la primărie....[...] Pe urmă... după cununie... tinerii au luat casă cu chirie... ați fost la Verona... cum vine piața aici... în mâna stângă... casă bună... trei odăi... antret... bucătărie... singuri în curte. Asta, se-nțelege, până la moartea lui senior Capulet... babacul Juliettei.... care a lăsat toată averea gineri-său... alți clironomi n-au mai fost... așa că pe urmă s-au mutat în casele bătrânești. Când au murit și socrii Juliettei... au rămas iar case mari... acareturi... binale... gospodărie întemeiată. Julietta, să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la celălalt, reflectând delirul de forme al norilor în ochii ei ca de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte înjurați în ziarele noastre, unde mereu apăreau caricaturi cu pletoși în tangaleji, cu coniacul în față și cu mâna în buzunarul babacilor. Indianisme, marijuana, muzică rock, tot cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai încolo. Crezi că asta-i ceea ce se cheamă „atac amfibiu“? — Nu știu ce-i, dar eu mă duc înapoi. Să știi că nu ești singuru’ care-a spălat putina. Tocma’ trecu pe-aci un alt flăcău zdravăn. Fugea de rupea pământul. Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui taică-meu. — Sunt niște pachucos cărora trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i atât de simplu, băiețaș? — O să am eu grijă de asta. Bătrânul chicoti amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
procurorul ăsta de la Curtea Penală Districtuală, Ellis Loew. El l-a numit pe Blanchard, iar acum caută un băiat isteț care să-i ia locul colegului. Se zvonește că ar căuta un boxer și că a pus ochii pe tine. Babacul lui Vogel lucrează la Biroul de Detectivi. Se trage de șireturi cu Loew și vrea să i-l bage pe gât pe fiu-său pe postul ăsta. Sincer să fiu, cred că nici unul din voi nu are pregătirea necesară. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
într-atât, încât le-aș fi lăsat în plata Domnului pentru niște cotlete de porc la Pacific Dining Car. Vecinul care avea grijă de bătrânul meu contra sumei de douăzeci de verzișori pe lună mă sunase să mă anunțe că babacul a luat-o din nou razna: trăgea aiurea cu pistolul cu aer comprimat în câinii din cartier și-și făcea praf banii de la Asigurările Sociale pe reviste deocheate și avioane de jucărie. Se ajunsese în punctul în care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îl ascunde. Mă abțin să nu cedez cumva, dintr-o slăbiciune inexplicabilă. De aceea, mă refugiez În Bach. Trebuie să părăsesc casa cât mai repede. (ieri) „Trebuie să devii om de societate.“ Mă uit la ea și râd În hohote. „Babacul vrea să te ducă la o serată de teatru, acasă la Călinescu“, mai spune A. „Nu mă duc. Nu-mi place poza și disimularea. N-am timp să fiu om de societate. Viața e prea scurtă. Îmi ajunge cititul!“ Insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat până ce voința unuia dintre adversari e Învinsă. E acesta un joc doar aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii sau dezaxați. Dar dacă iese din noi un Richard al III-lea? Mâine mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scoate nici un sunet. A stat În cătușe, Împreună cu cadavrul, o săptămînă Întreagă, delirînd. Maică-sa a putrezit sub ochii lui. L-a găsit un inspector școlar care căuta chiulangiii. Iar cei de la biroul șerifului din L.A. l-au găsit pe babac. A urmat procesul, „capacitate redusă de apărare“, Înțelegere cu acuzarea pentru omor din culpă. Închisoare pe viață, dar bătrînu’ a ieșit condiționat după doisprezece ani. Fiul lui, ofițerul de poliție Wendell White, s-a hotărît să-l omoare. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
A urmat procesul, „capacitate redusă de apărare“, Înțelegere cu acuzarea pentru omor din culpă. Închisoare pe viață, dar bătrînu’ a ieșit condiționat după doisprezece ani. Fiul lui, ofițerul de poliție Wendell White, s-a hotărît să-l omoare. Numai că babacul nu era nicăieri. Încălcase regulile eliberării condiționate. Căutarea lui prin vechile hogeacuri din L.A. nu a dus la nimic. Bud a continuat să-l caute, atent la orice țipăt scos de vreo femeie. Întotdeauna cerceta. Întotdeauna era de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
i se pară că aude un zgomot. Odată a dat o ușă de perete și a nimerit peste o femeie care se arsese la mînă. Altădată a dat buzna peste un bărbat care făcea dragoste cu nevasta lui. Numai că babacul nu era nicăieri. A fost promovat la biroul de Criminalistică și a ajuns partenerul lui Dick Stens. Dick l-a Învățat toate șmecheriile, i-a ascultat povestea și i-a sugerat cum să facă să-și omoare năduful. Pe babac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
babacul nu era nicăieri. A fost promovat la biroul de Criminalistică și a ajuns partenerul lui Dick Stens. Dick l-a Învățat toate șmecheriile, i-a ascultat povestea și i-a sugerat cum să facă să-și omoare năduful. Pe babac s-ar putea să nu-l găsească niciodată, dar dacă Îi altoia pe ăia de-și băteau nevestele, putea să-și alunge coșmarurile din creier. Bud a ales un prim caz: o reclamație de violență conjugală, reclamanta fiind de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]